The Story. Spitalul de Ploiestio-pozitivi.

Joi s-a vazut din nou ca porecla orasului meu ar trebui sa fie mai degraba "sectorul 7", decat "orasul lui nenea Iancu". Ploiestiul nu mai are un spirit, al lui. Cine n-a plecat afara s-a mutat in Bucuresti. Cine face bani frumosi ii cheltuieste in Bucuresti. Ne luam haine din Bucuresti, mergem la plimbare in Bucuresti, mancam bine in Bucuresti, ne facem prieteni in Bucuresti, avem joburi in Bucuresti, futem in Bucuresti.... Pula mea, orasul ala e la doi pasi, intr-o zi buna pot ajunge pana la intrarea in Herastrau din Aviatorilor in 25 de minute...  

Problema e ca, atunci cand facem asta, omoram, putin cate putin, Ploiestiul. Si asta s-a vazut joi, la prima editie din The Story.

Marina are o firma maricica, face niste bani frumusei, ar putea sa o arda numai pe excursii exotice si posete de cacat da' scumpe. Pe ea o roade, insa, ideea ca nu-i stie pe toti oamenii ok din Ploiesti. Si ca oamenii ok din Ploiesti nu stiu toate lucrurile ok care se fac, fabrica, desfasoara in Ploiesti. Asa ca i-a zis lu' barba'su' ceva de genul: "vezi ca spargem niste bani pe o treaba care o sa se numeasca The Story". Ca orice barbat cu demnitate, sigur pe el, care ia decizii de unul singur, omul i-a zis raspicat: "bine, pisi, cum zici tu"

Si uite asa mi s-a apucat Marina sa faca: logo, slogan, site, carti de vizita, echipa de PR, revista, interviuri la revista, contract cu un loc misto, research pe branduri locale cool, eveniment, bilete, mc, sunet, catering, flori, fotograf, videograf... Totul sub numele The Story. O intalnire la care sa-ti platesti accesul cat la un concert scump doar ca sa vezi oameni misto, produse misto, sa cunosti artisti, celebritati, sa faci networking cu altii ca tine, sa mananci ceva bun, sa bei ceva fin.

The Story, editia 1, s-a intamplat joi. Din cei 600 de oameni care confirmasera participarea urmand sa cumpere bilete n-au venit decat cativa. Din cei 100 de platitori de bilete au venit cam trei sferturi. Din cei 7-8 sponsori, 3-4 s-au retras cu o zi inainte. Spuneti si voi, cum sa nu-i futi mortii ma-sii lu' spiritu' Ploiestiului? 

Faza e ca cei 70-80 de oameni care au venit s-au simtit foarte bine. Mancarea a fost excelenta, vinul la fel, expozitia de produse a fost wow, mai toata lumea a vorbit un pic cu toata lumea. Eu am redescoperit cu R ca am lasat o treaba neterminata anul trecut, am discutat cu T despre un proiect nou si mi-am readus aminte de ce evit, de circa 20 de ani, sa mai interactionez cu psihologii. Am plecat de-acasa la 9.30 si m-am intors la 17.00, cu senzatia ca vin dintr-un spital de Ploiestio-pozitivi

Si-am inteles ca nu se pune problema disparitiei spiritului Ploiestului. N-a disparut, doar s-a diversificat. Nu mai suntem, ca acum 30 de ani, in primul rand ploiesteni. Unii sunt doar fani iPhone, altii tin mai mult cu Ciolos decat cu Petrolul, unii urasc oamenii cu masini scumpe, altii nu concep sa dea 250 de lei pe un bilet la networking, unii nu vin la Hipodrom ca e departe, altii ca au treaba joia... Toti oamenii astia au renuntat la spiritul orasulu, un concept destul de vag, si si s-au dus spre spirite mai clar definite. E normal. Datorita tehnologiei, ai senzatia destul de des ca esti cetatean al lumii, nu al orasului...

Nu toti ploiestenii fac asta. Precum se vede, cei 70, care au venit joi, la The Story, si-au pastrat doze acceptabile de patriotism local si de curiozitate. Si acesta nu reprezinta tot publicul potential. In fond, Marina a facut sa auda de evenimentul ei cam 10.000 de oameni, din 200.000, cati are orasul. De-aia, sunt foarte optimist ca The Story Aprilie o sa fie mult mai misto decat The Story Martie, iar The Story Mai o sa fie si mai misto. Daca Marina nu lasa balta chestia asta, in cinci ani ea o sa dea tonul in oras. Stiti ce inseamna a da tonul? Adica stabilesti ce se poarta, ce se asculta, unde se mananca, care e cea mai tare pizda din oras, cine e pictorul momentului si cine are stofa sa iasa primar. 

O sa vedeti. 

cartile mele sunt aici...


w1w2w3 w5w4w6 w00
... si pe Amazon.

 

 

© 2019 Bogdan Stoica