www.bogdanstoica.ro

Dragoș, lasă barosul. Gândește!

"(...) Dragoș Bucur, Adela Parvu, Alina Vilcu și Omid Ghannadi au reușit în numai două săptămâni să transforme radical o casă distrusă și să aducă o rază de speranța în sufletele micuților".

vis5

Distruși sunteți voi, mă! Ce casă "distrusă"? Era o casă ok, locuibilă, dar nefinisată. Ziduri ok. Tâmplărie pvc cu geam termopan. Aer condiționat. Da, oamenii care au început-o au murit și nu a mai avut cine să o facă frumoasă. Dar nu era deloc o casă distrusă. Ați făcut voi poza aiurea, pentru site, să pară o căzătură, dar era o casă funcțională. Spuneți-i editorului că "nefinisată" nu e sinonim cu "distrusă" decât în cazul textelor lui de trepanat agresiv literar.

visa

De distrus ceva, la casa aia, s-a ocupat chiar Dragoș Bucur.

Dacă nu știți formatul emisiunii, n-o să înțelegeți nimic. ProTV caută oameni cu probleme locative dar și cu povești de viață emoționante (fair enough, dacă emisiunea nu face audiența Dedeman nu primește expunere, iar dacă nu primește expunere nu dăruiește atât de mult). Familia aleasă este trimisă în concediu, iar casă este renovată în două săptămâni. Totul începe cu o demolare demonstrativă, care vrea să simbolizeze că se termină o etapă de viață nasoală și începe altă, plină de frumusețe.
 
La emisiunea asta, demolarea a fost începută de Dragoș Bucur. Băiatul a pus mâna pe baros și a tras una în tocul ușii de la intrarea principală a casei familiei Motrogan. Tocul ușii aproape că nici nu s-a mișcat (la o casă "distrusă" nu se întâmplă asta), așa că Dragoș Bucur a rupt/smuls cu barosul două panouri ale ușii. După aia, Omid i-a arătat că ușa e deschisă, au râs amândoi ca proștii, au lăsat barosul și au scos ușa din balamale. Spartă!

vis4

vis3

De ce zic "ca prostii?". Pentru ca n-au distrus o mizerie de usa, ci o usa de lemn, sculptata manual. Imi pare rau ca n-am poze mai bune, dar nu ma uit la televizor cu camera la telefon pornita, plus ca nu-mi venea sa cred ce vad.

vise

Am văzut o droaie de astfel de uși. Și la țara, și la oraș, ușă de lemn sculptată denota până acum niște ani luxul și bunul gust, în același timp. O vedeai la muzeele și instituțiile amenajate în vechi conace și castele boierești, la vilele interbelice, dar și la apartamentele de bloc ale celor cu un pic de cultură și de bani. Când vedeai o ușă de lemn sculptată, știai că omul din casă este arhitect, doctor, director, inginer, artist... Ușa din lemn sculptată, chiar si fara modele artistice avansate, este o mică mare raritate, de negăsit în magazine că Dedeman. Mai sunt meșteri care fac așa ceva, dar extrem de puțini.
 
Iar băiatul ăla care a murit, lăsând casa "distrusă", n-a pus întâmplător ușa aia. Dacă va uitați în poze, omul montase deja tâmplăria nouă, se vede chiar lângă ușă. Faptul că a ales o ușă de lemn, mai scumpă decât porcăriile cu panel de pvc pvc sau decât porcăriile de uși celulare de la Dedeman, și mai puțin sigură decât ușile metalice, arată că ușa aia era importantă pentru el. Așa vedea el casa in care sa-si creasca copiii, cu ușă de lemn sculptată. Or, nu te pui cu barosul pe un simbol...
 
Închei, că n-am chef să mă enervez. A fost ultima ediție din Visuri la Cheie la care m-am uitat. N-am chef să mai văd cretinisme de tipul asta și nici nu cred că Dedeman a avut ceva de câștigat din distrugerea unei uși care face parte din tradiția construcției de case în România. Nu mai zic că lu' Dragoș Bucur îi stă, cu barosul în mână, cum îmi stă mie cu un acordeon...
 
Care mai ai o ușă sculptată care te încurcă, scoate-o și fă din ea o masă, o tăblie de pat, două noptiere, opt decorațiuni de perete, un panou fun pentru tavan sau un paravan cool, care să delimiteze două zone dintr-o cameră. Dacă n-ai chef de muncă, pune-o pe olx, cu tot cu toc și o să iei minim 400 de lei pe ea. Dacă n-ai nici chef de mesterit, nici timp să o upcyclezi si nici spatiu pentru depozitare, scoate-o la poarta; cineva se va bucura de ea. N-o pune pe foc ca un imbecil si nu da cu barosul in ea ca un cretin, nimic din ce e migalit manual in lemn nu trebuie distrus.

* - doar ca idee: cand a inceput renovarea actualului Teatru "Ciufulici" din Ploiesti, de pe Bulevard, am luat usile de intrare ale cladirii construite in 1907. Dintr-una am facut o masa, careia i-am facut o "bordura" din paginile unui Ghid Michelin tot din 1907. Am dat-o cu doua maini de lac de yacht si rezista de minune, iarna asta va fi a cincea pentru ea, in curtea maica-mii, acoperita cu ghivece de flori. Dintr-alta usa am facut o banca, pe alte doua usi vechi am montat niste rafturi si am facut niste "noptiere", care acum incadreaza un pat la fel de vechi, intr-un apartament din Timisoara. In magazia mea de minuni mai sunt inca trei usi si inca vreo 10 tablii de lemn, sculptate, recuperate de la usi distruse de baieti cam ca Dragos Bucur. Cu tablii de-alea am facut console de perete cu sticle, etajere si mai multe cutii. Poti face aproape orice cu o usa de lemn de brad, tei sau stejar. Lemnul ala vechi, bine uscat, e un material minunat, cu mult peste lemnul uscat prost sau decat placile de conglomerat din Dedeman sau alte magazine similare. Iar cea mai misto bucata de usa pe care o am e asta:

usa

** - ar fi foarte cool din partea ProTV sa explice ce se intampla cu vechile lucruri ale "clientilor" emisiunii Visuri la Cheie. Sunt aruncate? Sunt depozitate si se permite familiei sa le foloseasca la altceva? Sunt donate? Ca uite, din gospodaria asta s-au scos cel putin 100mp de tabla de acoperis, 5-6 metri cubi de lemn si o droaie de mobila, care ar putea aduce (estimez asa, in viteza) intre 5.000 si 10.000 de lei familiei, sau care ar putea facilita repararea sau mobilarea unor gospodarii cu adevarat "distruse".

© 2017 Bogdan Stoica