misterul profitabil din spatele conturilor false de facebook

La mine pe blog nu se comenteaza. Nu vad de ce. E spatiul meu, in care scriu ce ma taie capul, fara sa cer bani cititorilor. Nu e un produs care ar trebui sa se supuna regulilor comerciale. Si daca am un text "expirat", si daca ce scriu eu este "gresit" din perspectiva cuiva, nimeni nu are dreptul sa ma certe, pentru ca nu impun textele mele nimanui. Ai libertatea sa nu citesti nimic.

Am ajuns aici nu neaparat din cauza ca primeam feedback negativ, ci pentru ca primeam feedback fals, de la persoane care nu exista. Adica erau fie oameni care mi se dadeau drept prieteni in offline, injurandu-ma pe net din spatele altei identitati, fie zeci, sute de conturi false, la dispozitia unor echipe de oameni care aveau ca misiune nu neaparat combaterea mea, cat diseminarea unor mesaje. Foarte putine dintre aceste mesaje erau ok. Pot sa inteleg ca vrei sa contribui la imbogatirea unui articol, cu amanunte, informatii nestiute etc, fara sa te expui. Dar cand te apuci sa promovezi mesaje cretine, inclusiv cu linkuri, lasandu-le drept comentarii la texte cu audienta mare, lasa-ma sa cred ca nu ai intentii bune. Asa ca la mine pe blog va ramane interzis la comentarii pana cand o sa stiu cu cine am am de-a face. Nu vad de ce sa incurajez manifestarile unor anonimi, ale caror motive nu le stiu, si nu vad de ce mi-as incarca serverul acestui site, platit din banii mei, ca sa ajut vreun politician oligofren sa ia niste voturi.

Iar lucrurile s-au inrautatit an de an. si In opinia mea, in acest moment, Romania are mai multe conturi facebook false decat reale. Apartin, de obicei, unor tipi si tipe care nu au incredere in partenerii lor, sau care au o viata mai ciudata, din punct de vedere sexual. mai sunt si conturile celor ale caror profesii sau joburi impun un anumit comportament in online, iar contul fals e o supapa. Din pacate, insa, 90% dintre conturile false apartin unor entitati cu interese in zona de big business si politica. Si am putea scapa rapid de ele, prin asumarea identitatii. Avem deja semnatura electronica. Posibilitatea de a te loga pe un site, la vedere, cu date reale, este si ea, deja prezenta, in magazinele online. E usor al naibii, nu vreo piatra filozofala a tehnologiei informatiei. Dar nu se vrea. Actuala stare de fapt e utila celor implicati. 

De ce ar vrea falsii influenceri asa ceva? Pai cand scrii ca o cizma, cele 10 conturi false pot crea, dand share, un reach pe care altfel nu l-ai atinge niciodata.

De ce ar vrea presa online asa ceva? Sunt site-uri de stiri care au doar traficul postacilor, nimic in plus. 500 de afisari, 500 de comentarii. N-a citit nimeni din lumea reala stirile, dar site-ul de stiri pare ca are o audienta consistenta si constanta. 

De ce ar vrea politicienii asa ceva? Pai ce, sunt prosti? Fara postaci, anchetele jurnalistice despre ei n-ar mai putea fi aruncate in derizoriu, iar autorii lor intimidati. 

De ce ar vrea chiar Facebook asa ceva? Pai daca s-ar stii ca in loc de 1,5 miliarde de conturi sunt doar 800 de milioane, restul fiind conturi false, actiunile retelei de socializare n-ar scadea la bursa, ar cadea. 

Nimeni nu vrea disparitia postacilor si conturilor false, de fapt. Aceasta uriasa minciuna colectiva este la fel de folositoare ca evaziunea fiscala din produse petroliere, cereale si flori: sunt o mana de oameni care o fac, afacerile lor se vad din avion, dar nimeni nu-i opreste pe baietii astia pentru ca finanteaza oameni din cercurile inalte ale puterii.

"Luam 4.000 de cartele si, cu ele, facem 4.000 de conturi de Facebook. Net avem, laptopuri si tablete avem. Unui postac bun ii ia doua minute sa dea un like, sa lase un comentariu si sa se delogheze. Cu munca in trei schimburi, cu pauza cu tot, in echipe de 12 oameni, putem lasa 25.000 de urme vizibile pe net, cu ce ne intereseaza, la fiecare 24 de ore. Si totul ne costa 6.000 de euro lunar. Am 20.000 de euro buget pe trei luni, iti opresti cat poti fara sa periclitezi operatiunea. Easy money, ca esti baiat destept. Te bagi?"

Din 2012. N-o sa spun ca mie mi s-a facut propunerea, ci ca am auzit povestea intr-o cafenea. Si chiar daca operatiunea a fost un esec, pentru ca (asa zicea omul ala in cafeneaua aia) s-au obtinut doar vreo 40.000 de voturi, nu 65.000, cat ar fi fost nevoie pentru (inca) un mandat de deputat, randamentul operatiunii a fost insa fabulos: vreo cincizeci de eurocenti votul, adica vreo doi lei.

Doi lei votul.

Intelegeti despre ce vorbim?

 

 te-am enervat? ia antidotul: cărți mișto pentru tipe mișto

w1 w2 w3 w4 w6 

 

© 2019 Bogdan Stoica