Ce sa invatam din cazul Robert Turcescu - ofiter acoperit

Raspundeti-va, cand aveti timp, la urmatoarea intrebare: "daca vine un nene la mine, cu o legitimatie a statului roman, si ma intreaba daca as putea sa fac ceva, discret, la serviciu, pentru Romania, as face-o sau nu?"

Daca ai raspuns cu "da", ai raspuns bine. Nu e nimic rau in a face ceva pentru cei cu care vorbesti aceeasi limba. 

Daca ai raspuns "nu", sa stii ca este un raspuns la fel de bun. Ai dreptul sa alegi daca te implici sau nu in ceva de genul asta. 

Eu, de exemplu, as raspunde "da". Dar nu ca vita. As incerca sa aflu daca omul care ma cauta reprezinta cu adevarat interesele Romaniei, sau pe ale unor politicieni aflati intamplator la conducere. Daca demersul meu va ajuta la prinderea unui nenorocit, sau a unui om nevinovat. Daca respectivul nenorocit nu ar putea fi prins/oprit si fara ajutorul meu. 

As fi sceptic cu spume. Dar as face-o. 

In presa e plin de d-astia ca Turcescu. Stiu si eu cativa. Si ei stiu ca eu stiu. Nu sunt niste genii. Un serviciu secret nu are nevoie numai de oameni geniali, stralucind in domeniul lor de activitate. De multe ori, un prost necunoscut, dintr-o redactie de cacat, cu o figura stearsa, e mai eficient decat o vedeta tv. Esti bun pentru un serviciu de informatii prin informatiile la care ai acces in mod obisnuit, fara sa bati la ochi. Cine crede ca Turcescu era folosit ca sa starneasca vreun cacat de presa se inseala. Era folosit sa scoata informatii de la anturajul lui obisnuit sau sa ofere, profitand de notorietatea si de credibilitatea lui, informatii anumitor persoane cu care intra in contact.

Daca as fi aflat peste 20 de ani ca Robert Turcescu a fost ofiter acoperit, mi-as fi reconsiderat parerea proasta pe care o am despre el. In 2012, cand mi-am fotografiat votul de la alegerile generale si-am pus poza pe Facebook, Turcescu a intrat in direct la B1 TV urland ca un isteric sa ma caute jandarmii si sa ma aresteze, pentru ca instig, prin gestul meu, la incalcarea legii. Mi-ar fi placut tare mult sa aflu ca acea critica tv avea un sens patriotic.

Astazi insa, dupa ce l-am vazut incoerent, cu tremolo in glas, invocand divinitatea, nu simt decat o infinita scarba pentru Turcescu. Si asta pentru ca, daca voia sa se lepede de functia de ofiter acoperit in presa, trebuia sa renunte la acoperire. La presa. Fara informatii, n-ar mai fi fost de folos serviciului de informatii in solda cui era, si ar fi putut sa-si vada de viata lui. Modul in care a cedat Turcescu, aratandu-si dedesubturile, il face nu doar un nimeni cu psihic de gaina, ci si un tradator. 

Stiu, "patrie" si "tradator" sunt cuvinte mari. Si pare jenant sa scriu asa ceva de pe laptopul meu facut in China, imbracat in jeansii mei facuti in Turcia si in tricoul meu din Indonezia. Din ce am in jur, acum, doar tigarile sunt facute in Romania si se vede, sunt de cacat, fata de cele facute afara. Dar asta nu inseamna ca nu apreciez sincer ca nu risc sa sar in aer cand merg la mall cu fiica mea, ca nu sunt batut, rapit sau ucis de niste oameni care au alte pareri decat mine, ca nu sunt condamnat pentru ce scriu aici.

Libertatea chiar are un pret, si n-o putem conserva fara servicii secrete eficiente. Asa merg acum lucrurile, fie ca va place, fie ca nu...

© 2019 Bogdan Stoica