Completează formularul dacă vrei să primești mesaje de la mine. Promit să fie rare, scurte și cool, pentru că și eu urăsc mesajele lungi, inutile și cretine.

după 40 de ani, am din nou 32 de dinți

Știu, atâția are orice om normal. Eu n-am fost normal, până vineri. N-am avut 32 de dinți decât până la vârsta de 8 ani, când un imbecil angajat ca dentist mi-a scos doi dinți de lapte într-o manieră specifică unui recuperator. De atunci am zis adio stomatologiei, n-am mai putut fi convins să mai ajung în vreun cabinet până la 40 de ani, când o durere atroce m-a doborât. Tot atunci am primit și diagnosticul: "ai probleme mari, dacă nu faci ceva o să arăți ca Fernando de la Caransebeș".

Aveam, ce-i drept. Un dinte de lapte care a refuzat să cadă mi-a blocat un alt dinte în gingie. Trei măsele sparte, trei cariate. Un incisiv lateral crescut în spatele încisivului principat. Dinții mei n-au arătat niciodată așa cum trebuie, și probabil că decizia de a purta barbă și mustață a fost influențată, în subconștient, de modul în care arăta dantura mea. Și asta n-a fost tot. Acum doi ani, căderea, cu 40 de ani mai târziu decât trebuia, a acelui dinte de lapte, a făcut loc pe maxilar, iar dinții au început să se depărteze unul de altul, așa cum cad mărgelele de pe un colier rupt. Intram direct in scenariul Fernando. Și oricât ar părea de bizar, eram dispus să mai stau așa. Noroc cu pisi, care, într-o zi, din senin, mi-a spus foarte natural ceva de genul "să iei, te rog, nu știu ce suc, și să te programezi la dentist". Ce era să fac? Am cumpărat sucul și am pus mâna pe telefon....

Terorizat de amintirea acelui dentist dement din copilărie, am decis să-mi repar gardul la Office Dent, un loc despre care aveam cele mai solide referințe posibile de la cel mai mare influencer din viața mea: fiica mea. Am dus-o pe M la Office Dent de la vârsta primul dinți și nu s-a plâns vreodată. Recomandarea ei a meritat. Doi ani mai târziu, fără dureri crunte, fără traume, fără complicații create de proceduri greșite sau stângace, cum am tot auzit în alte părți, arăt ca în poza de mai sus, partea dreaptă.

Sigur, ăla e un zâmbet fals. Eu nu zâmbesc așa. Am vrut să vă arăt diferența și regret că nu am cum să o fac mai realist, pentru că în ultimii 40 de ani nu am nici o poză cu dinții la vedere. Asta spune ceva, nu? 

În ăștia doi ani am trecut printr-o operație, proceduri de implant pentru trei măsele și un dinte, plombarea a alte trei măsele, plus aparatul dentar. M-am dus la Officedent cam o dată pe lună, iar disconfortul nu a durat decât arareori mai mult de câteva ore. Acum sunt în faza retainer, urmează faza gutieră, iar după aia aștept să înceapă să-mi cadă dinții, natural, pentru că am așteptat ca un bou, până aproape de vârsta de 50 de ani, să fac ce trebuia să fac demult. 

Ce vreau eu să-ți spun, de m-am apucat să scriu asta:

  • 1. Dacă ai probleme cu dantura, apucă-te să le rezolvi acum. Nu aștepta inutil, chestiile astea doar se agravează, pentru că organismul uman nu are mecanisme de autovindecare în ceea ce privește dantura.
  • 2. O să merite și din alte puncte de vedere. Pe lângă zâmbetul necontrolat pe care pot să-l afișez acum, mă mai bucur de câteva chestii: dorm mai bine, nu mai scrâșesc din dinți în somn, mănânc mai bine, nu mai am acel gust oribil în gură dimineața, nu mai am o problemă cu mirosul respirației. 
  • 3. Dacă ești din Ploiești, periurbanul Ploieștiului, de pe Valea Prahovei, Târgoviște și chiar București, Officedent este o alegere demnă de luat în seamă. Au sediul în nordul Ploieștiului, e foarte ușor de ajuns de pe centură, au cinci (sau șase?) cabinete, au un autobuz de oameni bine pregătiți, au scule de top, au proceduri sigure și, foarte important pe praful ăsta, nu au prețurile atât de mari pe cât ai crede și cu siguranță nu atât de mari ca în București. 

Creatorii de zâmbet de la Officedent sunt aici:

Încercând să le mulțumesc cum se cuvine celor de la Office Dent pentru schimbările din viața mea, mi-a venit ideea schimbării magazinului online. Acum, pe lângă categoriile de cărți și bijuterii, aveți acolo și categoria ponturi, în care o să adaug permanent oameni, bunuri și servicii de care sunt megamulțumit. Fie să vă fie de folos.

__________________________________
 
dacă ți-a plăcut acest text deschide unul din aceste linkuri: 
bijuterii mișto      ponturi utile      

cum i-au dat fanii lui Nicușor Dan niște mii de voturi Gabrielei Firea

Ați văzut clipul cu Gabriela Firea, dansând cu Pandele pe ierusalema'? Și eu. Nu distribuit de Firea sau de staff-ul ei, ci de Vlad Voiculescu și alți dreptaci, sub titluri ca Ha-ha, ce ne râdem, ce de căcat dansează Firea, ce penibil, ho, ho, ho. 

Am dat play de două ori. Sincer, nu mi-a venit să cred că Firea arată așa. Ultima oară când am văzut-o arăta ca o tăntiță cu fundul mare, plus că pe mine mă termină psihic vocea ei, pare un bărbat maniac care vorbește subțire ca să atragă copiii într-un boschet. Brrrr!

Da, Gabriela Firea nu dansează ca un zeu al podiumurilor de dans. Dar, pana mea, cine dansează bine la vârsta ei? Probabil 1% din populație. Dar dă din fund când trebuie, face contact vizual nonstop cu Pandele, arată pasionați unul de altul. Dacă cei doi erau ingineri pe o platformă marină, având același limbaj corporal, am fi dat cu toții like și share. 

Revin la clip. Cum ziceam, nu l-aș fi văzut dacă nu-l distribuiau fanii lui Nicușor Dan. Și nu l-ar fi văzut mulți, pentru că in mediul online Gabriela Firea are puțini fani, față de candidatul Dreptei. Iar dintre cei indeciși, eu pun pariu cu oricine că reacția la clip a fost mai degrabă favorabilă decât defavorabilă. Pentru că în acest clip se văd:

  1. O tipă cu curu' mare care nu-l mai are mare.
  2. O tipă cu cur decent pentru vârsta ei care dansează pe o melodie care ne place tuturor.
  3. O tipă scorțoasă și antipatică care se poartă foarte cute cu soțul ei, chiar dacă ăsta e doar un șifonier vopsit greșit.

Nu stau în București. Nu votez nici cu Firea, nici cu Nicușor. Părerile mele despre cei doi sunt cunoscute: ea patronează cea mai mare risipă din istoria României, el mi se pare instabil psihic. Dar dacă e să mă uit care din cei doi a arătat mai bine săptămâna trecută în ochii publicului indecis, va trebui să arăt spre ea. Și pun pariu că sondajele de săptămâna asta vor fi mai bune pentru Firea decât sondajele de săptămâna trecută doar din cauza acestui clip. Iar meritul nu e al ei, ci al viralizatorilor. Al snobilor care cred fie că orice face Firea e de căcat, fie că Nicușor Dan dansează ca Dan Spătaru tânăr, dar nu vrea să se afișeze. 

Morons. 

 

Votați cum vreți, citiți când puteți. 
 
 

 

proștilor

Puteați folosi toată perioada asta, din februarie încoace, să trimiteți la cursuri de formare profesională toți educatorii, învățătorii și profesorii, astfel încât online-ul și camera web să nu mai fie niște necunoscute pentru novici. Iar cei răi, cretini, slab pregătiți, s-ar fi cernut singuri, lăsând locul celor cărora le place să lucreze cu copiii.

Puteați face, nu cumpăra tablete. Avem producători de dispozitive IT, cu capacități de producție în China și Taiwan, nu era deloc nevoie să le cumpărați de la cine știe cine. Le puteați doar comanda, într-o configurație adaptată învățământului. 

Puteați oferi facilități fiscale părinților care aleg să facă homeschooling, pentru că orice copil lipsă din clădirea școlii înseamnă o economie: mai puține becuri aprinse, mai puține suprafețe de curățat, mai puțini oameni care să-l ducă acolo.

Puteați renova și adapta la noile distanțe și condiții de igienă toate școlile din țara asta, puteați reface toate rutele autobuzelor școlare. Având alternativa de la punctul 2, nu era nici o problemă să mai închideți din ele. 

Puteați reface programul TVR, care emite terestru și se vede în orice văgăună a munților, cu cel mai prost televizor și cu o furculiță înfiptă în mufa antenei, iar copiii care nu au internet să facă cursurile la televizor.

Puteați face o platformă unică, un fel de ȘcoalaRomâniaOnline.ro, unde toți părinții care nu vor să riște sănătatea copiiilor să-și înscrie progeniturile și să învețe de acasă, liniștiți. 

Puteați include Poșta Română, care să ducă, către toți copiii din țara asta, tot felul de cursuri, lucrări, lecții, manuale. 

Puteați să rezolvați problema anului școlar, dacă vă băteați capul vreun pic. 

Puteați folosi criza, așa cum folosește un surfer valurile.

Ați ratat o fereastră de oportunitate unică în istorie.

Ați ratat viitorul. De proști ce sunteți. 

Proștii planetei. Proștii pulii mele.

Proștilor. 

 

 

 

Pune "La Plită" pe waze, dacă mergi în Vamă sau în 2 Mai

Mie nu-mi place marea. Adică îmi place, dar n-o găsesc niciodată cum îmi place mie. Mereu sunt niște melteni peste ea, dându-i muie cu știuleții de porumb pe care tocmai i-au mâncat, plus ăia care urlă ca oligofrenii, plus ăia care își arată burdihanurile prin tricouri mulate, plus că n-am văzut nicăieri în lume, jur pe Nikonul meu, petarde mai nasoale ca la mare. Din perspectiva asta, marea pierde puncte în fața mea în competiție cu orice pensiune minusculă, fără atracții turistice, de oriunde. 

Pe de altă parte, mă mai duce viața la mare. Cu treabă, cu pozele, cu pisi, (cum pula mea le brodește viața așa, nu putea să-mi dea și mie o stătătoare în loc de o călătoare?) care e moartă după mare. Așa că am mai ajuns pe acolo. Am două locuri preferate - unul în Mamaia, unul în 2 Mai. Cum la cel din Mamaia nu am ajuns anul ăsta, vreau să vă dau un pont legat de cel din 2 Mai.

Iar pontul este: băbăiatule. Cei pasionați de gustul bun al mâncării, ca mine, au înțeles la ce mă refer. Pentru ceilalți, povestea urmează, mai pe larg. Cum intri in 2 Mai, mai încolo și mai pe stânga, chiar până la intrarea spre plaja nudiștilor, o să vezi o construcție la stradă, bleu-verde-turcoaz, deasupra căreia scrie "La Plită". Parchează pe undeva, spune-i lu' pisi: "iartă-mă în avans pentru cât o să mă băs la noapte, dar o să mănânc aici până se rup jeanșii pe mine", și apoi intrați amandoi. 

Stai un pic. Nu intrați. Nu intrați dacă vreți termopane, aer condiționat, gresie porțelanată pe jos și mahon cu inserții de pula mea la baie. La Plită n-a fost nevoie de fentele astea care ascund, în 99% din cazuri, o mâncare mediocră sau de căcat. E un local normal, cu o terasă normală, cu mese și scaune normale, cu specific pescăresc, adică în care un pescar n-o să se simtă jenat că n-a venit cu un Bigotti pe el. Doar mâncarea nu e normală aici, ci fenomenală. O fi din cauză că patronul e un pic scafandru și recunoaște un pește neproaspăt după semne doar de el știute și știe să prepare scoici în paișpe feluri? Sau din cauză că în bucătărie lucrează o tipă care a gătit în Anglia și în Germania de s-a săturat plus un madăfacăr în sushi? Dracu" știe. Știu doar că tot ce-am băgat sub nas acolo a fost demențial la gust, de la varză călită la zargan. La Plită este singurul loc de pe planeta asta în care am avut curaj să gust o supă de scoici (eu nu mănânc mizerii din mări și ocoane dacă nu-s pești). Pe de altă parte, mai mult de jumătate din clienții localului vin pentru scoici, creveți, sushi. Nu le-ar comanda repetat dacă ar fi de căcat, nu?

La Plită este, probabil, localul cu cea mai bună mâncare din 2 Mai și Vama Veche. Dacă ești prietenul stomacului tău și vrei să-i o faci o surpriză plăcuă, du-l și pe el, o dată, acolo. 

Ai mai jos, în galeria foto, pozele cu ce-am mâncat noi acolo, într-un weekend prelungit. Băutura n-am fotografiat-o, dar te asigur că lista de vinuri e așa cum trebuie. Pe facebook, restaurantul pescăresc La Plită este AICI.

Poftă bună.

Galerie de imagini

View the embedded image gallery online at:
https://bogdanstoica.ro/blog?start=28#sigProIdd56432ce58

mulțumesc, Cristi Puiu. îți mulțumesc din suflet.

De ani de zile încerc să spun oamenilor că prostul român nu este întotdeauna un sărac incult fără ocupație. N-am reușit niciodată s-o fac atât de bine ca tine. Practic, mi-ai schimbat viața. Acum pot din nou să scriu doar despre pisici, pizde, publicitate și istorie. Un singur lucru mai am de lămurit. Spui că e inuman să vezi un film de două sute de minute cu masca pe figură. Aș dori părerea ta despre vizionarea unui film prost fără să porți mască. 

Mulțumesc anticipat.

erou în războiul de două minute de la Officedent

Fac doi ani, cred, de când mă duc să-mi repar "gardul" la Officedent. Dinții mi s-au îndreptat în proporție de 95%, în vreo lună scap de aparatul dentar. Nu mai am sângerări gingivale nici seara, nici dimineața. Am din nou măsele, nu doar niște cavități în care mi se strângea mâncarea ca la hamsteri. Aș fi fost gata, probabil, dacă nu venea pandemia.

Februarie. Mihai, chirurgul despre care am scris mai multe aici, îmi bagă în gingia de sus o ... piuliță. Era finalul celei mai complicate chestii din gura mea, un dinte care nu ieșise niciodată din gingie, care îi strâmbase pe ăia ieșiți și care crease un spațiu deloc ok în maxilar. Mi l-a scos anul trecut, printr-o operație deloc simplă, și mi-a făcut inserția de os, în care să stea piulița vieții, necesară implantului. 

Cum ziceam, a venit pandemia. Nici ațele nu mi le-a mai scos nimeni, că toate clinicile stomatologice au fost închise. Mi-a fost bine, chiar dacă acum aveam o mustață și în gură, nu doar în jurul gurii. Când s-a redeschis Officedent, au dat prioritate urgențelor, și nici eu n-am presat aiurea. În fond, încă mi-e frică de mă cac pe mine de dentist. Nu m-a durut nimic, niciodată, la Officedent, dar amintirile traumatizante din copilărie sunt, încă, extrem de puternice. M-a mai chemat Despina, de vreo două ori, să-mi regleze aparatul dentar. 

Băi, și vineri primesc telefonul ăla nasol. Te așteptăm luni, cu o radiografie panoramică, la Mihai, să dezvelim &%^*W (piulița). Să-mi trag una, uitasem complet. Am început să mă pregătesc psihic încă de duminică. Puteai să mă întrebi și cât e ceasul, eu îți spuneam că luni mă duc la dentist. Am ținut-o așa până luni la cinci fără zece, când am sunat-o pe #magirl să-i reamintesc de un email și am încheiat cu "eu sunt aici, la dentist...".

Plin de hohote de plâns la interior, m-am apropiat, curajos ca o frunză toamna, de ușă. Am sunat, a venit o puștoaică. Declarația, botoșii, masca. Doar masca am pus-o corect. Declarația am scris-o ca o pulă, bifând "da" peste tot, deși textul mă întreba dacă am covid19, dacă am interacționat cu bolnavi de covid19, etc. Apoi am rupt niște botoși. Am primit alții, i-am pus vai de capul lor, că unul l-am pierdut pe scări. Noroc că micuța avea răbdare. Altă fișă, alt pix, alți botoși, ia de te spală pe mâini, ia și fes d-ăla, ia și babețică, ia loc. Arătam exact cum mă simțeam: ca o vrabie, in noiembrie. 

Toate astea au durat cam 10 minute, suficient să-mi modific bătăile inimii ca un yoghin, da' invers. Când m-am așezat pe scaunul ăla trecusem de la vrabie la cârpă. Dar tot alert, vigilent și curajos, cum mă știți. Nu m-am făcut de râs, cum ziceam, am plâns doar pe dinăuntru. 

A venit o tipă, mi-a dat să-mi clătesc gura cu ceva, apoi altă tipă care mi-a făcut injecția (anestezia) în gingie, și apoi a intrat Mihai. De obicei discutam un pic înainte de acțiune, dar acum era laconic. Stiu de ce, covidul vieții a scurtat și dezumanizat interacțiunile în zona stomatologiei. N-o spun doar eu, o spun toți, se lucrează cât de rapid se poate, cu intervenții minimale, pentru că dacă stomatologul îți bagă o freză în gură și tu ai covid19, poți contamina o clinică întreagă, nu doar pe el și pe echipa lui. 

Cum ziceam, eu credeam că omul e doar prevăzător. Or, el era pe fentă. A pus-o pe aia mică sa-mi bage lumina în ochi cât să-i inchid, mi-a zis: "deschide gura să mă uit un pic", și în loc să se uite, ca omu' normal, a început dezvelirea. Nu m-a durut nimic, dar simțeam că în gură altceva decât privirea lui. M-am simțit ca Ucraina când au invadat-o rușii  deși negau în fiecare zi că au trupele în Donbas. Am vrut să iau o postură mai relaxată, să schitez un zâmbet, așa cum fac mereu când mor de frică, dar până să-mi finalizez eu microexpresiile Mihai mi-a zis "gata".

Băi, și era gata-gata. Am predat fesul și babețica, mi-am pus masca, am mers la ușă și am aruncat botoșii. Intr-un minut eram în parcare, cu saliva curgându-mi din gură ca oricărui erou de război. Știți ce bine m-am simțit? Ce curajos eram? Nici nu știu cum am ajuns acasă și am parcat. Știu doar că m-am dus la frigider, am scos o sticlă de apă, am dus-o la gură și am vărsat jumătate pe mine. Nu mi-am dat seama pe loc, ci după aia. în Mega, când paznicul insista că arăt de parcă m-am pișat pe mine. M-a mâhnit grav: MegaImage, nu așa te porți cu eroii de război!!! 

(va urma)

Officedent, una din cele mai performante clinici de stomatologie din Romania, e AICI. Uita-te sa vezi cat de misto e. *********

"Dacă las lucrurile așa, o să fiu singurul român cu 8-9 strungarețe si un zambet ca Fernando de la Caransebeș". (citeste integral episodul 1 din Jurnal de Officedent AICI)

"Stătea cu degetul în gura mea. Să-l mușc? Să-l sug? Să suflu rece? Ce pula mea face ăsta în gura mea...." (citeste integral episodul 2 din Jurnal de Officedent AICI)

".A făcut în gura mea cum face un meșter pe care l-ai chemat să-ți scoată gresia aia veche, ca să pui parchet". (citeste integral episodul 3 din Jurnal de Officedent AICI)

"Nu mi-a spus, draga de ea, că am făcut panoul nu doar cu scule de stomatologie, ci și cu unele de ginecologie" (citeste integral episodul 4 din Jurnal de Officedent AICI).

"Am coborât scările ca orice altă fetiță speriată care abia așteaptă să facă pipi si să molfăie o banană foalte moale" (citeste integral episodul 5 din Jurnal de Officedent AICI). 

unde sunt paturile, imbecililor?

Știm de ce n-ați cumpărat dotări medicale in ianuarie, deși pandemia era deja vizibilă și din avon: pentru că vă futea grija de alegeri anticipate, nu de sănătatea nației. In februarie, însă, ați început să cheltuiți bani cu toptanul, pana în iunie au dispărut 2,2 miliarde de euro pe lupta anti covid 19. Ați luat și marfă proastă, ați luat-o și scump, dar v-a lăsat în pace toată lumea, inclusiv eu, pentru că nu te iei de căpitan, în larg, în timpul furtunii

Sincer, eu am crezut că n-ați luat doar măști, combinezoane, cearșafuri de hârtie, teste și unități de testare. Am crezut că vă pregătiți și pentru tratarea covid19, nu doar pentru prevenire. Că luați paturi, hale care se montează rapid, echipamente de produs energie electrică, ventilatoare. Mai pe scurt, am crezut că băgați bani și în zona de terapie intensivă (ATI). 

Iar acum aflăm că numărul de paturi ATI e cam tot ăla cu cel de dinaintea pandemiei. Că la spitalul regional Cluj, care ar trebui să deservească mai multe județe din Ardeal, sunt 14 paturi ATI. Paiș'pe, bă. Prahova, un județ cu un milion de locuitori, are sub 40 de paturi ATI în toate spitalele.  Cum pula mea ați reușit să ne mențineți în zona aia meschină de dotări, ca Madagascar sau Kenya? Cum, cretinilor? 

Aflăm, practic, cu subiect și predicat, că sunteți nu doar hoți și proști, ci și proști manageri de țară, că aveți viziunea strategică a unei pisici, că sunteți ne-patrioți și că aveți empatia unui taburet. 

Săptămâna viitoare vor începe să moară oameni nu din cauza stării grave în care se află, ci pentru că vor fi lipsiți de îngrijirile medicale cuvenite. Ca de obicei. În România încă se menține sacrificiul uman când trecem la nivelul următor. A trebuit să moară biata Aura, în avionul prăbușit în munți, ca să facem STS să localizeze o victimă. A trebuit să moară un copil mâncat de câini in inima Bucureștiului ca să facem o legislație normală privind câinii fără stăpân. A trebuit să moară o copilă în mâinile unui criminal în serie din Caracal ca să facem .... am făcut o pulă în cazul ăla, traficanții de carne vie încă sunt mână în mână cu polițiștii, cu procurorii și cu vameșii. 

Whatever. Știu că sună ca dracu', dar abia aștept să moară niște oameni, să se nască emoția aia colectivă de care vă e frică și să cumpărați, în pizda mamilor voastre de retardați descreierați, o mie-două de paturi ATI cu tot ce le trebuie. 

ATI - Anestezia și Terapia Intensivă este specialitatea medicală care asigură suportul indispensabil pacientului critic. Doar in secțiile de terapie intensivă se poate face ventilația asistată (respirația este "ajutată" manual, cu un balon special, sau mecanic, cu o mască specială sau cu o sondă introdusă în trahee) si ventilația controlată (necesară la pacientul la care efortul respirator este prea mare).

pentru lecturi captivante, care-ți mută gândul de la proștii conducători ai României, apasă AICI sau AICI

am făcut o bancă. fă și tu una.

S-a dus iedera în sus, pe magazie, de zici că e pusă cu mâna. Și e o umbră cool și o liniște în colțul ăla, de-ți vine să....

Oblonul zăcea prin magazie cam de mult, recunosc. Triumfal, gen "n-ai ce sa-mi faci". Azi, însă...

una1

Scaunele astea sunt luate dintr-un centru de fier vechi. Voiam să fac o bancă covid, cu două locuri la 1,5 metri distanță. 

una2

Aveam și niste scânduri bune de molid, rămase de la un stand de bijuterii de-a lu' pisi. Leneș, am pus fierăstrăul de mână și toporul pe ele...

una3

până s-au potrivit la fix cu scaunele.

una5

le-am ranforsar rapid, cu niște cuie, apoi am pregătit un spătar similar...

una6

și m-am apucat să caut șuruburi suficient de lungi, șaibe și piulițe în ghiveciul în care le țin, de-a valma. 

una7

până am ajuns la asta.

una8

Pe asta am așezat oblonul ăla fabulos. S-a mulat ca o pătură, l-am prins în câteva holșuruburi, nici unul în zone unde atingi banca cu fundul, picioarele sau spatele. I-am dat un lac de apă, că mai era un strop intr-o cutie Și gata...

una9

... băncuța. A ieșit sută la sută gratis. N-am cumpărat nimic, n-am băgat nici o sculă în priză. Am fost ca o tipă care deschide frigiderul și zice "aș găti ceva, hai să văd ce am eu pe aici...". Avantajul meu față de tipa din bucătărie este că am făcut efort și am transpirat timp de trei ore, deci am slăbit măcar 100 de grame. Aș putea scrie și că am economisit o mie de lei, cât costă o bancă la Dedeman sau la Brico, dar ar fi o minciună, pentru că eu n-aș cumpăra niciodată o mizerie de bancă precum alea. 

După ce am terminat, am fumat și eu o țigară în colțișorul ăla. Mi-a plăcut. Și am zis să scriu asta, poate te inspir și pe tine să amenajezi, cu mâna ta, ceva pe lângă / prin casă. Se poate să-ți iasă ceva foarte mișto. 

Alte chestii meșterite de mine sunt aici: https://bogdanstoica.ro/shop/diverse

Cărțile sunt la cărți (https://bogdanstoica.ro/shop/carti) iar bijuteriile (astea nu-s făcute de mine) la bijuterii: https://bogdanstoica.ro/shop/bijuterii

 

 

 

 

 

de ce refuză românii internarea în caz de coronavirus

Pentru că românii au doar amintiri neplăcute din spitale. Au rude care au murit ucise de nepăsare în spitale. Au văzut cum sunt lăsați să moară de sete dacă nu bagă cinci lei în buzunarul asistentei. Au intrat sănătoși, dar cu o fractură, și au plecat cu un ghips și cinci infecții grave. În mentalul colectiv, spitalele României au fost și sunt locuri de căcat, nu oaze salvatoare în deșert. Ăsta e motivul real. Românii nu-s demenți. Știu că trebuie să se trateze, știu că boala există, mă disperă minciuna lui Arafat "cei care refuză internarea cred că virusul nu există". Refuzul la internare e doar un comportament apărut în baza experiențelor anterioare, care spun că în România trebuie să ajungi la spital doar în cazuri disperate, altfel poți păți lucruri foarte nasoale oricât ai fi de rezistent. Opriți un autobuz, oriunde în România, și spuneți pasagerilor: să ridice mâna cine a avut experiențe nasoale într-un spital. Vă asigur că n-o să mai vedeți geamurile de mâinile ridicate.

Poate că Arafat, dacă tot are voie să zică orice la televizor (eu nu-l mai recunosc pe omul ăsta, atât de plin de simț practic și de bun simț odinioară, acum are discurs de trompetă de partid), ar fi mișto să zică și: "Fac un apel la colegii mei în halate albe. Încetați cu șpaga. Impuneți curățenia și procedurile safe, aruncați pe geam femeia de serviciu care plimbă același mop și aceeași găleată pe două etaje pentru că voi ați furat materialele de curățenie. Aveți grijă ca bolnavii să aibă mâncare destulă, nu lături, nu mai furați alimentele din magazie. Acordați cel mai bun tratament posibil, nu mai furați medicamentele. Faceți bolnavii să aibă încredere în voi, profesional vorbind, nu-i mai tratați cu sictir ca apoi să-i convocați la cabinetele voastre private. Iar care ești pus pe căpătuială, pe făcut avere și pe mințit și manipulat, marș în pula mea de jeg de-aici, că te dau pe mâna parchetului".

Oricât ar suna de nepotrivit, sistemul medical românesc trebuie resetat. Azi. În pandemia asta s-au cumpărat de două miliarde de euro tot felul de chestii care au fost date pe mâna oricui purta un halat alb. Acum sunt livrate pacienților la pachet cu ciordeală, șpăguială, obrăznicia și nepăsarea față de bolnavi, toate susținute nu doar de mafia medicamentelor, care are tot interesul să se facă risipă, ci și de politicieni, prea preocupați ca oamenii lor să fie cei care iau indemnizația pulii mele și sporul pulii mele. 

atât. pentru lecturi captivante, bune pe plajă, dar și când ești internat, apasă AICI sau AICI

mici și tragice asemănări între Ludovic Orban și mareșalul Ion Antonescu

greșeala nr 1: Guvernul a comunicat bine în perioada de lockdown, insistând pe distantare și mai puțin pe mască, dar fără să facă o testare masivă a populației, care ar fi dus la identificarea rapidă a tuturor cazurilor și menținerea sub control a infectărilor. Eram toți acasă, eram speriați, credeam toți în povestea covidului cum cred copiii în Moș Crăciun și am fi ieșit la ușă sau la poartă, să ne bage bețișorul ăla în nas fără să ne opunem.

greșeala nr 2: Apoi a venit perioada de relaxare parțială, în care guvernul a făcut să dispară forțele de ordine din decor. Au judecat greșit bisericile ca fiind potențial focar dar a lăsat oamenii să se înghesuie și să se atingă prin magazine, piețe, autobuze. Din nou, a omis să testeze masiv deși aveam pcr-uri și teste cât cuprinde, s-au cumpărat milioane de seturi de care nu se mai știe nimic. 

greșeala nr 3: Iar apoi s-a relaxat complet totul. Nouăzeci la sută dintre terase, magazine și piețe au fost lăsate să nu respecte nici o regulă, iar campania de comunicare, plătită scump, a omis și ea să vorbească despre distanțare. S-a vorbit doar despre mască: "poartă mască, deși nu te controlează nimeni cum o porți / poartă mască și înghesuie-te printre oamenii / poartă mască și pune-ți mâinile peste tot / calcă în flegme și du-le acasă pe tălpi / poartă mască și bea din paharul atins de cinci ospătari".  

Nu am chef să vă povestesc și despre a patra greșeală: abandonul sistemului sanitar. Despre lipsa materialelor (s-au cam furat), despre lipsa oamenilor (s-au cam cărat), despre politizarea cretină a actului medical prin controlul asupra sumelor de bani cuvenite personalului medical. Pentru că ar însemna să-l compar pe Ludovic Orban cu mareșalul Ion Antonescu. Să-l evaluez ca pe un foarte prost conducător pe timp de criză. Antonescu a fost cel mai incompetent mare patriot român, care a decimat armata tolerând achizițiile de mărfuri proaste și dotarea precară a soldaților, s-a aliat cu cel mai mare criminal al lumii moderne deși Occidentul ne arăta bunăvoință, a omorât evrei când situația politică spunea că trebuie să le câștige încrederea și, la final, a refuzat negocierea cu rușii a capitulării, făcându-i extrem de ostili. Urmarea: timp de 13 ani după război, trupele ruse au rămas să administreze România (a se citi jefuind-o de sute de miliarde de dolari), iar țara s-a scufundat  în comunismul de care, uite, nu am scăpat nici azi. 

Iar acum începe faza George Orwell. Demența administrativă. Puteri absurde date unor luzeri locali care își vor desăvârși răfuielile meschine. Vom trăi epoca controlului asupra sănătoșilor (denumiți suspecți de infectare) sau rezistenți la boală (denumiți asimptomatici), de către niște cretini de la partid, în numele unei strategii, nu a unei soluții. Un plan extrem de prost, exact cum ar fi făcut mareșalul Antonescu. 

pentru bucățele de istorie foarte mișto apasă AICI sau AICI

 

Abonează-te la acest feed RSS
© 2019 Bogdan Stoica