Am o rudă care a terminat Medicina, acum vreo 10 ani. O facultate odioasa, cu carti care costa cat o masina, cu un volum de informatii aproape de neasimilat de catre un om obisnuit. De cand a trecut el prin asta, am un respect maaaaxim pentru medicinistii-studiosi. Mai știu pe cineva, iubita cuiva, care face facultatea acum. Invață de rupe micuța, pentru ca n-are bani de dat. Cerând între 800 si 2.000 de euro pentru un examen, profesorii de la Medicină au umplut facultatile de profil de prostănaci și prostănace care put de bani si-si iau examenele desi sunt semi-oligofreni. Adăugați și studenții străini, și mai plini de bani decat ai noștri, care au ridicat atât de sus tariful de examen încât "nu se mai merita"!

Desi aceste loturi de oligodoctori n-a ajuns sa practice medicina prin spitalele de stat ale Ploieștiului, e ca si cum ar fi deja acolo. Am rude, prieteni si cunostinte care au dat șpagă ca sa scape cu viata din diverse probleme medicale. Altii au dat bani unor medici prosti si tot au avut de suferit, de-au ajuns în spitale din Capitala, unde se mai face și medicină, nu doar comerț. Cei care nu dau, sau care nu merg la Bucuresti, parca joaca la loto: scapa, raman mutilati sau mor mai degraba in functie de horoscop decat de afecțiunea de care suferă, sau de știința de carte a medicilor.

Cat castiga un medic, de fapt? La Maternitatea Ploiesti, o asistenta face 200-300 de lei pe zi. Pentru o cezariana, un medic de la Maternitate ia minim 1.500 de lei. La Judetean, te costa 500 de euro o apendicita si peste 1.000 de euro aproape orice e mai complicat de atat. Ca să primești o hârtie care-ți aduce doua zile de concediu te duci ori colo, ori dincolo, pentru că tot atât costă: 50 de lei. Una peste alta, nu cred că vreun medic șpăgar ia mai puțin de 30.000 de lei lunar, în timp ce o asistentă de spital se mulțumește cu doar 10.000 de lei lunar.

Si aici ajungem la anuntata greva a medicilor. Abia astept sa inceapa protestele la Ploiesti, sa ma duc sa-i privesc in ochi pe cei pe care stiu ca i-am spaguit personal. Si pe cei carora prietenii si rudele mele le-au dat mii de euro. Si pe cei care au omorat oameni cu prostia si cu indiferenta lor. Sa-mi explice cum nu se ajung ei cu banii....

Sustin greva medicilor, in sensul ca as vrea ca statul sa le dea lefuri de mii de euro. Medicii salveaza vieti, ce pula mea, e maxim sa faci asa ceva! Dar as vrea, ca o data cu lefurile, sa vina si niste undercover de la DNA, niste camere video si niste microfoane. Sa fie ... cum sa zic... eficient. 

Stiu ca printre medicii jegosi sunt si medici cu suflet, care nu merita eticheta de spagari. Ei stiu cel mai bine cum merg lucrurile, vad cum colegii lor distrug oameni, si nu spun nimic, lasand mii de oameni sa moara sau sa ramana mutilati, pentru ca nu le dau spaga. Asa ca ma doare-n cur de iritarea lor, cand vor citi textul asta. Sunt complici la cel mai lent genocid din istoria Romaniei: asistenta medicala de stat. Mai ales ca victimele lor n-au avut niciodata posibilitatea de a face greva...

M-am uitat si eu, la stiri, la mitingul homosexualilor. O balarie, cu 150 de insi, timorati si deghizati. Mult mai interesanta a fost prezenta sustinatorilor acestei cauze, in studiourile televiziunilor de stiri. Nimic despre fu*&tul in cur. Nimic despre mu*a intre barbati. Spre dezamagirea mea, a fost tot nimic si la capitolul doua lesbiene supersexy care se ling si se filmeaza. 

Am avut, in schimb, o pozitie constanta, in trei studiouri tv, despre parteneriatul civil, o gaselnita de marketing politic, care vizeaza atat homosexualii, cat si heterosexualii care nu vor sa se casatoreasca. Daca asa ceva se reglementeaza, membrul oricarei cuplu din Romania, necasatorit legal, va putea sa beneficieze de asistenta medicala pe asigurarea partenerului, sau sa-i mosteneasca averea. Cei doi vor putea sa-si declare un domiciliu legal, sau sa adopte copii. 

Mi se pare genial. Eu, de exemplu, nu pot sa-mi fac o operatie de micsorare de penis pe asigurarea lui Victor Ponta. Nu pot sa fac asa ceva decat pe asigurarea mea. Daca eu si Ponta eram gay si ne declaram o pereche, mergea! Nu pot nici sa adopt un copil, cu una, cu doua. Am deja unul, si, din experienta unor prieteni, stiu ca n-as trece ancheta sociala. Dar daca eu si un nene eram gay si formam o pereche, mergea!

Daca as fi rau, as spune ca astia care sustin homosexualii vor, de fapt, sa creeze o minoritate discriminata pozitiv. Lucrurile nu sunt, insa, chiar asa. Ce incearca ei se numeste, in termeni profesionali, o mangleală, care functioneaza dupa principiul: Cerem si in numele nostru si in al vostru, pentru ca doar noi suntem mici, putini, si nu ne baga nimeni in seama, singurei. 

Marfa! 

Astept, cu interes, ca si violatorii sa propuna o initiativa legislativa prin care sexul cu fete de sub 14 ani sa fie permis, daca este consfiintit printr-un contract civil. Exista destui notari care autentifica semnaturile unor batrani ramoliti complet ca sa li se ia casele, asa ca nu m-as mira sa se gaseasca si altii care vor autentifica pe un contract de parteneriat civil, semnatura unei fete de 12 ani, batuta si arsa cu tigara, care plange in portbagajul masinii in care a adus-o logodnicul ei burtos si plin de lanturi de aur. Nu e nimic suspect! Cei doi sunt in drum spre un sexy-bar din Serbia, unde doar ea va face luna de miere, cu 200 de barbati.

"Mai lasa-ma, frate, in pula mea. Cum vorbesti despre cancer, cum imi aduc aminte cum a murit mama. Altceva n-ai de povestit?", mi-a explodat verbal, un prieten, zilele trecute. 

Avea dreptate. Discut prea mult despre cancer. Dar nu de nebun. Tot mai multi dintre apropiatii mei au introdus subiectul "cancer" in conversatii. 

Un prieten bun s-a trezit cu sotia bolnava de cancer. Fiica unui amic are cancer. O fosta colaboratoare s-a trezit cu un cancer la tiroida, la 20 de ani. O prietena abia s-a vindecat de cancer ovarian. Tatal altui prieten a murit de cancer. Fiul unui client a murit de cancer. - Asta e bilantul conversatiilor pe ultimile doua luni, nu pe ultimii 5 ani, cum ai putea crede.

Azi, am aflat ca sotia prietenului meu a murit. O femeie senzationala, cu o familie de pus in rama. O tipa care deborda de chef de viata. Aura nu avea, nici cand am vazut-o ultima oara, si nu are nici acum, in mintea mea, figura unei femei care este pregatita sa moara. 

De-aia, acum, ma intreb ce sa fac? Sa astept ca nenorocirea asta numita cancer sa loveasca din nou, in jurul meu, si sa spun din nou "imi pare rau"? Sau pot face ceva? 

Nu cumva e si vina noastra ca incidenta cancerului a crescut alarmant? Nu cumva, pe fondul indolentei noastre, niste nenorociti ne otravesc aerul, apa, alimentele, viata, cu niste chestii care provoaca atat de rapid, cancer? Cancerul nu se ia, ca raceala. Ceva il provoaca. Si faptul ca nu stim ce este vina noastra. Ignoranta, ca principiu, este un defect personal, nu o chestie care ni se intampla din cauze independente de vointa noastra. Avem legi, norme, care ne permit sa aflam aproape orice despre mediul in care traim. Avem tone de informatii, gratuit, la dispozitie, pe net, si nu le folosim. 

O sa spuneti ca fiecare secol a avut molima lui. Lepra, malaria, ciuma, tbc-ul, sida, etc. Si ca noi ne-am sincronizat cu cancerul, atata tot. Se poate sa fie asa. Dar asta nu inseamna ca trebuie sa stam capra, in fata destinului. Ca trebuie sa ne acceptam acest tip de soarta care nu are nici o legatura cu divinitatea, ci cu lacomia unora. In realitate, putem sa impunem, prin masa enorma pe care o avem impreuna, noi reguli. Putem sa scapam de amenintarea asta.

Cum spuneam, inca nu stiu ce sa fac. Nu sunt medic. Nu am vreo functie publica. Competentele mele sunt limitate la a pune intrebari si a publica raspunsuri pe cateva platforme online. Altceva, decat sa difuzez informatii, nu am ce face. Ce-o sa se intample cu informatiile, numai voi stiti. Pentru mine, e limpede ca trebuie sa fim mai atenti la acest dusman invizibil. Cum o sa faca fiecare asta, habar n-am. Cum o s-o fac eu? Nici asta nu stiu, inca.

"In aceasta dimineață, după o luptă istovitoare cu boala, frumoasa mea soție Aura s-a predat!", scria prietenul meu, azi-dimineata. Nu. Aura nu s-a predat. Doar ca n-a avut nici o sansa, inconjurata de ignoranti lasi si comozi ca noi. Banii, timpul si sprijinul familiei si prietenilor n-au fost de ajuns. Era nevoie ca un sistem sa se lupte pentru ea, iar sistemul nu functioneaza, pentru ca nu ne-a interesat niciodata, pe bune, cum functioneaza un sistem de lupta anti-cancer. 

Odihneste-te in pace, Aura. 

Daca as fi statul roman, maine as cumpara un milion de teste antidrog, pe care le-as da obligatoriu, spre folosinta, tuturor bugetarilor din Romania. Asta pentru ca consumul de droguri a devenit o chestie aproape obisnuita.

Din ce aud eu, in acest moment, consuma droguri, in Prahova:

Functionari publici.

Politisti.

Politisti locali.

Medici.

Profesori.

Invatatori

Jandarmi.

- nu adaug aici puștimea bogată, sau patronii sub 45 de ani, unde consumul de droguri ar trebui inclus la categoria 'stil de viata".

La Sensiblu, un test antidrog, care functioneaza cu saliva, costa anul trecut vreo 80 de lei. Engross, direct de la producator, nu poate costa mai mult de 30 de lei. Un milion de doze ar costa deci vreo 6-7 milioane de euro, bani care pot fi gasiti foarte usor in:

- firmele evazionistilor cu produse petroliere, carne de import, sau legume-fructe.

- devizele umflate ale contractelor de drumuri.

Pula mea, pana si eu stiu baieti care ar dona bucurosi 6-7 milioane de euro, numai sa fie lasati in pace....