250.000 de dolari pleaca din America, din buzunarul drogatului ala de Mickey Rourke, pentru construirea unui adapost de caini in Romania. Sa fie primiti! Sa dea si Charlize Teron, si Michael Douglas, si James Cameron. Sa dea, jegosii, ca de cate ori am dat noi bani pe bilete la filmele lor! Si floricele, si suc, ca a ajuns 100 de lei sa vezi un film in doi, nu le mai ajunge cat ne-au jupuit. De fapt, daca ne gandim mai bine, doar atat a dat Rourke? Drogatu' dreacu...

Acum, ca am depasit complexul cretinului ajuns iubitor de caini dupa ce a ucis mii de vaci, porci, gaini si pesti ca sa se faca mare, sa o luam metodic: e bine sau rau ca Mickey Rourke da banii astia pentru cainii din Romania?

E bine, dar sunt bani aruncati pe geam. 30% vor ramane la firma care va construi adapostul. 15% vor merge pe hartii, avize, autorizatii. Adaugati banii ce vr fi ciorditi, pur si simplu, si ajungem la vreo suta de mii de dolari, cu indulgenta. Adica vreo 80.000 de euro.

Sa luam acum cazul Ploiestiului. Circa 40% dintre ploiesteni vor ca problema cainilor comunitari sa fie rezolvata intr-o maniera onorabila, care sa faca cinste speciei umane. Nu avem insa de-a face cu oameni care ar lua un caine acasa. Nu-nu! Doar de niste oligofreni vocali, exact ca cei din Bucuresti, a caror viata e atat de goala, incat simt nevoia sa urle mesaje pro-canine. Si totusi, cum ii folosim pe astia, ca altii n-avem, ca sa rezolvam problema cainilor. La nimereala zic: le cerem cate un euro? Ii face pe ei un euro?

230.000 de locuitori. 40% inseamna 92.000. Obtinem 92.000 de euro. Il tocam pe primar la cap sa doneze un teren. Costa 80 de euro metrul patrat de hala industriala fara pretentii, in care poti face custi pe doua niveluri, sau pur si simplu, faci niste adaposturi modulare, ieftine. Cu 92.000 de euro, facem minim 1.150mp de hala, sau minim 2.300mp de suprafata utila, adica peste 1.000 de custi de doi metri patrati.

Cu alt euro pe an, de om, iubitorii pot asigura hrana celor o mie de caini, pe un an. La angro, e un leu kilu' de hrana uscata. Un caine mananca pana in 200 de kile pe an. Socotiti si voi, nu bat campiii.

Nu-i asa rau, nu?

Sigur, asta ar presupune sa convingem iubitorii de caini sa cheltuiasca un euro din serva, plus alt euro pe an. Reusim? Nu. Pai voi stiti ca pe Facebook poti sa te dai iubitor de caini, gratis?!

[comenteaza aici, daca ai ceva de comentat: www.facebook.com/bogdanstoica.ro]

Faceam sensul giratoriu de la Caraiman, cand am vazut-o. Nu era nici tipenie de om pe strada, nici o masina, totul era static, iar banda aia dinamica este facuta tocmai pentru a atrage atentia. Am mai facut o data sensul si am oprit. Acum avea sens: mesajul ruleaza de la stanga la dreapta, si acolo scrie: "doua seturi de analize medicale ... etc reducere". 

Avem de-a face cu o gafa de marketing sau nu? Eu zic ca da. Nu e de ajuns sa montezi deasupra usii o firma luminoasa dinamica, cu un mesaj pe ea. Trebuie sa iei in calcul cat se vede din mesajul tau, in fractiunea aia de secunda in care o priveste un trecator. Trebuie sa fii cel mai carcotas critic, inainte sa apuce cineva sa te critice, sau, mai rau, sa perceapa gresit mesajul. Pentru ca daca a perceput mesajul aiurea, poti sa spui adio vanzarilor conform strategiei tale. Vei avea vanzari conform perceptiei clientului. Sigur, in aceasta ultima varianta, ar putea sa fie mai bine pentru afacerea ta. De cate ori nu s-a intamplat ca o campanie menita sa creasca vanzarile cu 10% a adus plusuri de 80%....

In cazul asta, insa, nu cred ca se pune problema de un plus. 

Eu, de exemplu, om sanatos la cap, o sa asociez de acum incolo Farmacia Vulturul cu sexul anal. Doua seturi.

P.S. - Mesajul Farmaciei Vulturul din Ploiesti are nu una, ci doua greseli de topica, ambele usor de evitat.

Alt exemplu similar, aici.