Completează formularul dacă vrei să primești mesaje de la mine. Promit să fie rare, scurte și cool, pentru că și eu urăsc mesajele lungi, inutile și cretine.

Politicienii umblă beţi cu masina pentru ca poliţiştii sunt fraieri

Mă uitam ieri la votul din Camera Deputaţilor şi mă gândeam că cei 9.500 de poliţişti care au scăpat de legea care i-ar fi lăsat fără serviciu nu sunt mai fericiţi. Oamenii sunt, pe bună dreptate, în continuare nemulţumiţi de salariile mici, de pilele pe care le au interlopii la superiorii lor şi de dotarea modestă.  

Ce nu pricep eu  este de ce poliţiştii nu iau singuri măsuri împotriva politicienilor care i-au dus în această situaţie. Iar cel mai usor lucru de facut este sa-i opriţi în trafic si sa le oferiti etilotestul. Va spun eu, toţi beau ceva în timpul zilei.

Ce-o să vă facă? Ce pot să vă facă?

Ieşiţi din starea asta "la câţi bani iau, să zică mersi că încă mă mai plimb pe stradă". Arătaţi-le, într-un cuvânt, că voi sunteţi legea, nu ei.  

Cine face bani din ziarul D'ale Ploieştilor vrea mai mult

Primul număr din ziarul Primăriei, D'ale Ploieştilor, a costat - pe surse - circa 500 de milioane de lei vechi. O sumă enormă, în condiţiile în care tiparul nu costă, pentru 60.000 de exemplare, mai mult de 200 de milioane de lei vechi iar distribuţia la toate adresele din Ploieşti, prin Poşta ROmână (cel mai ieftin furnizor al momentului), alte două sute.

tipul din filme nu există - concurs coperta volumul 1

Din motive care-mi scapă, niște oameni insistă să publice o carte cu tâmpenii ca cele pe care le scriu pe acest blog, de vreo 7 ani. Vara asta am acceptat, iar cartea e gata. Greu! Ne-am certat pe conținut, pe ordinea titlurilor în sumar, pe fiecare titlu, pe titlul cărții, pe canalele de distribuție, pe metodele de promovare, pe lansare... Acum am început cearta pe copertă și nici eu, nici oamenii de la editură nu mai avem resursele psihice necesare. Așa că, în cel mai autentic stil românesc, ne oprim și lăsăm alți oameni să ne facă treaba. Chemăm arbitrajul. Cineva trebuie să joace rolul ONU în acest război care a făcut deja câteva miliarde de victime printre neuronii noștri. Acel cineva poți fi chiar tu. 

Și-am făcut asta. Intri aici, votezi fotografia preferată și poți câștiga, prin tragere la sorți, un exemplar din cartea Tipul Din Filme Nu Există, cu tot cu autograf (deși nu pricep nici mort care-i faza cu autografele). Tot acolo e locul în care să lași un mesaj cu emailul sau cu mobilul tău, dacă vrei să afli primul când apare cartea.

UPDATE - Am ales o copertă, am terminat cartea. Si inca una. Si inca una. 

Continuarea e undeva prin cartile astea:

w1w2w3w4w6  

ce este Valentines'Day

"Tati, ce e Valentine's Day?" "O sărbătoare a iubiţilor". "Şi de ce zic unii băieţi că nu există?" "Pentru că sunt zgârciţi". "Da' există?" "Ca Moş Crăciun"

cum sa nu faci sex saptamana asta

Doamneloooor şi domniloooor, premiul pentru cel mai idiot titlu de presă al secolului ajunge la ziarul Libertatea. Ştirea "cum să nu faci sex săptămâna aceasta" este o capodopera, în condiţiile în care orice copil, onanist sau boşorog ştie cum să NU facă sex. Recomand autorilor de la Libertatea articolul "cum să sări în puţul liftului fără să apeşi vreun buton".

Waven a luat-o personal. Bine că n-a luat-o rapid.

"Bogdan, nu te durea mâna să pui linkul meritat și necesar către sursă. Rușine! PS: știu că acest comentariu nu va apărea așa cum nici celelalte, în care te criticam, nu vor trece de aprobarea ta. Doar că, din păcate pentru tine, acum o iau personal!"

Ăsta e waven, probabil unul dintre puţinii bloggeri locali care pot mânca o pâine din publicitate online. Postura în care s-a pus este însă jenantă. Eu am aflat că a publicat programul abia după ce m-a certat. După aia am mai găsit programul pe două bloguri, doar unul (ploiestiul.ro) citând ca sursă waven.ro. Deci e posibil ca şi alţii să publice o informaţie, nu?  

Ei bine, nu. Ce şanse are unul cu vechime în presă, în faţa unui blogger? Aţi uitat că bloggerii sunt cei mai tari oameni din lume? Că ei ştiu tot-tot, iar jurnaliştii sunt nişte proşti?

Tipul din filme nu există / Cum să procedezi, ca șofer, atunci când traversează Bunăciunea

 Dacă opreşti maşina şi îi faci semn să traverseze, tot nu e bine.  Te va privi atent, sa vada daca nu cumva zambesti libidinos. Tu crezi ca n-o faci, dar o faci, pentru ca ori de cate ori vezi o tipa misto, ti se dezactiveaza automat functia de control facial. Si atunci se va uita urat si va porni demn si rigid, in traversare. Toata postura ei fizica va spune "nu sunt aici să-mi vezi tu fundul, în mişcare". Asta desi stie ca il vezi. 

Continuarea e undeva prin cartile astea:

w1w2w3w4w6  

Printeaza. Citeste. Roaga-te. Si mori.

Stim cu totii ca atunci cand iti faci cont pe Facebook, nu esti pus sa dai un test de inteligenta. [Apropo: asta e chiar o idee buna pentru fundamentarea unei noi retele sociale]

Ati observat noul tip de literatura impus de Facebook? Mici povestioare cretine, cu o intriga incredibil de liniara, scrise cu picioarele.

  • El o cearta, iar ea are cancer si moare.
  • Ea il iubea, el nu, si cand el a vrut s-o ..., ea era cu altul care a facut-o sa rada.
  • Copilul a dat un sut cainelui, pe urma a inceput sa ploua si cand s-a intors sa-l ia acasa, cainele murise.

Preferata mea este insa cea de mai jos. V-o prezint succint.

Erau pe motor, cu viteză mare, el discutând cu tâmpita din spate, care, deşi ăsta avea casca pe figură, îl auzea foarte bine. Au rămas fără frâne, el a murit şi ea a scăpat, după ce şi-a pus casca, tot în mers, timp în care s-a ţinut doar cu bucile. În spital, ea a citit în enciclopedia geto-dacă despre Jimmy Hendrix, mentosane şi baiaramele de pe vremea lui Ceaşcă, care era, după cum se ştie, un geto-dac celebru.

Ce sa mai zic? Dacă şi tu crezi aşa ceva, printează statusul meu, fă-l sul şi bagă-l în mă-ta, de retartad contagios ce eşti.

 

Comenteaza aici: www.facebook.com/bogdanstoica.ro

about me

Ce fel de fotografii fac?

N-am facut decat de trei ori fotografie de nuntă si de două ori fotografie de botez. Mi-au iesit perfect. De fiecare data insa, placeam foarte tare oamenii prinși în eveniment, și asta a fost motivația mea. În general, refuz joburile de tipul ăsta, pentru că fotografilor de nunți li se cere să mintă prin imagini; urăsc muzica proastă iar o nuntă este un festival de muzică de căcat; nu cred că un singur fotograf poate surprinde toate momentele esențiale ale unei nunți. N-aș zice, însă, "nu" unei ceremonii inedite, în afara șabloanelor clasice, cu oameni mișto, contra unui onorariu strident, care să mă facă să uit că nu-mi plac evenimentele astea. Fotografie fashion? Am făcut, fac, deși nu e preferata mea, pentru că mă doare-n cot de modă. O iau ca pe un job și-l duc la bun sfârșit cât pot de bine, sperând de fiecare dată că o să conving fotomodela să nu stea ca un manechin de plastic în fața mea. Fotografie cu copii? Da, fără probleme. Piticii mă plac, și eu pe ei. Fotografia de familie. Da. Mă asigur însă ca familia aia e unită și de altceva decât de același nume. Fotografia de portret este una din preferatele mele. Cred sincer că și cel mai urât om din lume poate arăta bine într-o fotografie de-a mea dacă reușesc să descopăr ce anume îl umanizează. Nud/seminud/budoar. E o graniță atât de fină între frumos și vulgar, încât la un shooting d-ăsta muncești cât la două nunți. Dar îmi iese bine. O fi din cauză că nu-s nici misogin, nici obsedat sexual, nici nefutut, nici prost? Fotografia de eveniment corporate. Culmea, deși urăsc festivismul, genul ăsta de fotografie îmi iese foarte bine. Sunt curios, atent, știu să surprind unda de șoc a unui discurs sau a unui moment anume. Daca ma chemi sa fac poze la spider te bag urgent in pizda ma-tii. Fotografia de arhitectură. Mi se pare extrem de provocatoare, profesional vorbind. Câteodată obțin rezultate de care sunt foarte mândru, deși n-am acel tip de obiective. Fotografia urbană & de stradă. O fac zilnic. Eu o consider doar un antrenament, dar de multe ori obțin imagini absolut demențiale. Fotografia abstractă. Mă trezesc frecvent atras de forme și texturi, dar n-am întâlnit nici un client care să-mi ceară așa ceva. Fotografia de produs. Nu-s fan. Fac dacă trebuie, dar presupune atâta pregătire de studio și atâtea trucuri, încât încerc să scap de ea, de obicei. Fotografia de publicitate. Presupune multă editare în Photoshop, iar eu nu am nici un soft de acest fel pe calculator. Sunt de modă veche, îmi place să cred că fotografiile sunt făcute cu o cameră foto, nu cu un laptop. Imi deschid pozele cu un utilitar foto de 300 de kilobiți care știe să facă doar rotații stânga/dreapta, alb-negru și crop. Fotografia documentar & fotojurnalismul. Aș putea spune că e specializarea mea de bază, pentru că am făcut poze pentru știri timp de aproape 20 de ani. Și deși ofertele curg, nu mi-e dor de ea deloc. De cele mai multe ori, povestea pe care o spune un fotoreportaj e tristă, iar eu nu mai am chef să mă încarc pshic cu asa ceva. Fotografia de peisaj. Nu. Chiar nu. Un munte acoperit de păduri nu-mi spune cât îmi spune un singur fir de iarbă, care s-a strecurat pe lângă un capac de bere și niște moloz și se îndreaptă victorios spre soare. Fotografia subacvatică. N-am încercat decât cu telefonul. Pare foarte fun. Fotografia aeriană. Am făcut de câteva ori, de curios. Din avion sportiv și din elicopter. Sincer, nu-mi spune mare lucru.. Kit-uri foto pentru Facebook, Instagram... Aici am un avantaj față de alți fotografi, Am făcut presă, PR și publicitate și știu exact ce poate simboliza o imagine și cum să o fac să se potrivească în context.  

Ce mai fac? 

Dau sfaturi, în zona comunicării.  Mă pricep la oameni

Scriu pe blog cu un oarecare succes, dovadă că citești asta. 

Când am timp mă murdăresc dând o nouă viață unor obiecte vechi, prăfuite.

Și-am scris niște cărți.

Mă găsiți pe facebook, instagram, sau îmi puteți scrie oricând la contact @ bogdanstoica.ro.

Abonează-te la acest feed RSS
© 2019 Bogdan Stoica