www.bogdanstoica.ro
alina gorghiu - ploiesti 2015

Alina este mai buna la pat decat Victor, asa ca votez Alina

Sunt din Ploiesti, in caz ca nu v-am spus niciodata. Inca mai lucrez in presa, desi cateodata ma intreb de ce fac asta, pentru ca lumea pare sa nu mai aiba nevoie de presa. Si pentru ca azi a sustinut la Ploiesti o conferinta de presa chiar Alina Gorghiu, presedintele PNL, m-am dus.

Dumnezeule, cat m-am plictisit! Aceleasi vorbe goale, aceleasi promisiuni, aceleasi clisee gen “noul PNL”, “va asigur”, “se va face curatenie”. Ce sa notezi, daca nu se spune nimic memorabil? Ce sa crezi, daca la un metru distanta de preacinstita Alina sta nebulosul de Gheorghe Flutur? Pe bune, cat de tampit sa fii sa inghiti asa ceva?

Stiu, rolul meu acolo era sa consemnez sec. Sa fac o stire, s-o dau publicului meu s-o citeasca, iar acestia sa ia decizii politice in cunostinta de cauza. Dar eu nu mai dau doi bani pe acest rol. Scriind doar ce-a declarat Alina Gorghiu, as fi prezentat niste afirmatii scoase din context. Corect era sa scriu si ca in camera aia unde se spuneau vorbe frumoase erau cel putin zece insi cu probleme penale, nu? Dar daca scriam asta, as fi fost facut pesedist, sau mai stiu eu ce forma de mercenar de presa.

Asa ca am decis doar sa ma uit. Si asa, uitandu-ma, am descoperit ca Alina Gorghiu e o femeie frumoasa. Are ochi de senzatie, buze misto, dantura perfecta. E inalta si are gratie, nu se misca ca o handbalista. Picioarele sunt interminabile, fundul e ok, machiajul era aproape invizibil, buclisoarele alea ii stateau perfect, avea o singura bijuterie si aia cu gust. Pana si vocea Alinei imi place: parca e crainica de morning news la un post de radio din America. E optimista, dracu’ stie de ce…

Uitati-va la fotografie: este ca Alina asta e o gagica misto? Mai e si ochelarista, element la care se pare ca am o slabiciune…

Si brusc, mi-a venit ideea asta. Cum ar fi sa votam oamenii care ne plac, fara sa auzim ce prostii debiteaza?
Stiu, o sa ziceti ca din filmul asta era Elena Udrea, si ca ar fi fost un dezastru sa actionam asa, la alegerile prezidentiale din 2014. Dar Elena nu e asa frumoasa ca Alina. Plus ca Elena si-a construit singura reputatia de bunaciune populara, moartea sudorilor, pe cand asta mica e decenta, nu i-am vazut sanii dezveliti. Aia mai si ciordea, se pare, pe cand asta mica pare cinstita.

Apoi l-am bagat in scenariu si pe oponentul Alinei, respectiv Victor Ponta. Cam martalog, cu capul cam mic si fundul cam mare, cu moaca aia de chinezoi deghizat, cu glumele alea fara sare… Va spun sincer: n-as iesi la o bere cu Ponta, dar sa-l invit la mine sa facem sex. Exclus!

Stiu, o sa sariti pe mine ca un politician nu poate fi evaluat si votat asa. Ca e un mod de gandire superficial. Ca ar trebui sa tinem cont de proiectul lui politic al unei personae publice, de modul in care se manifesta pe teme importante. Pai am facut-o! De 20 de ani, de cate ori a aparut un politician de top, l-am evaluat si votat (sau nu) la modul cel mai serios. Si la ce ne-a folosit? Descoperim acum ca toate virginele erau curve, si ca toti preacinstitii erau necinstiti. Ce valoare mai poate avea evaluarea de tipul asta, serioasa, in conditiile in care gresim la fiecare alegeri, de 20 de ani incoace? De ce sa persistam in greseala?

Asa ca eu m-am hotarat. Daca Alina Gorghiu nu-si face vreun breton penibil pana in 2016, sau nu se cupleaza cu vreun manelist pe care l-as calca cu masina, si n-o prinde DNA-ul cu ceva in plus prin pereti, eu votez PNL. Votez fundul misto, cu speranta ca deasupra lui nu e vreun cap viclean, care o sa nascoceasca inca un ANAF si trei DNA-uri. Si stiti de ce votez asa? Pentru ca nu m-as culca niciodata cu Victor Ponta, pe cand cu Alina, da.

text aparut pe www.psnews.ro 

case noi, case vechi

romania lucrului bine facut

Ai noroc, cateodata, cand faci #streetphotography si esti disperat dupa case vechi. Nenea asta m-a vazut ca ma zgaiam la minunea lui de casa si m-a bagat in curte, sa-o vad mai bine. Cred ca daca ii spuneam ca mi-e foame imi punea si masa.. M-a facut sa-mi fie rusine ca nu-s la fel de prietenos cu necunoscutii.

Mi-a aratat ce-a ramas din prispa, cum e montat acoperisul si cum se facea o fundatie din barne si bolovani, pentru o casa din chirpici, acum 130 de ani. Va spun eu, se faceau foarte bine: peste casa aia au trecut vreo zece cutremure sanatoase, si n-are o crapatura structurala. "A mai cazut din tencuiala, a mai putrezit un caprior si cam atat.."

Asta e #romanialucruluibinefăcut, nu ce spun ăștia la televizor...

Nu?

Draga mea, prima ta beție va fi cu mine!

Draga mea, prima ta beție va fi cu mine!

“Prima beție o faci cu mine, să știi!”, i-am spus, râzând. A râs și ea. Are 12 ani, nu bea nici cola, darămite alcool, urăște mirosul de bere, palincă, vin. Când vrea să facă ceva teribilist, se plimbă în viteză cu flickerul purtând ochelarii ei de soare albaștri. Numai ideea de beție i se pare ceva ca mersul pe lună….

Eu râdeam, dar nu glumeam. Când o să vină momentul petrecerilor, banchetelor, majoratelor, o să-mi bag fiica într-un “cantonament de alcool”. O să ne ia, probabil, o vară întreagă să exersăm beția. O să folosim toate băuturile importante, pe rând, de la lichior de cireșe la whisky de 12 ani. O s-o învăț cum se bea fiecare băutură în parte, cum să le recunoască după miros, care sunt combinațiile letale, de ce unor cocktailuri li se spune “kamikaze”. O s-o învăț importanța alimentației când bei, a orei la care faci asta, relația dintre starea de oboseală și unele băuturi, sau ce să bei și să mănânci ca să-ți revii mai repede dintr-o mahmureală.

De ce fac asta? Pentru că, mai nou, băutura a ajuns ceva la fel de obișnuit, pentru un adolescent, ca un smartphone. Puștii nostri ies în oraș și beau ceva cu o lejeritate pe care eu n-am avut-o niciodată, până pe la 25 de ani. Iar cine nu bea e un fraier în găștile astea.

Plătim, astfel, tributul comediilor americane cu adolescenți, în care punctul culminant e beția la o petrecere. Noi fiind însă o țară primitivă, plătim mai scump.

Adolecentul american știe că hărțuirea, molestarea sau violul sunt infracțiuni pedepsite aspru, care-ți schimbă viața. Că vei trăi până la 80 de ani cu o eticheta de “agresor sexual” lângă numele tău, într-un excel pus la liber, pe net, de autoritățile americane. În România, adolescenții abia știu cum îi cheamă. Am o prietena avocat care a făcut un proiect de tip “Codul Penal pentru copii”, prin școli și licee. În proporție de 80% puștii nu știau că o bătaie se sancționează cu scăderea notei la purtare până la 14 ani și cu un dosar penal de “vătămare corporală” după aceasta vârstă.

sensual

M-am confruntat și eu cu doi puști d-ăștia proști, în stradă. Beți amândoi, cel mai înalt netrecându-mi de umăr, încercau să-mi explice că dacă ar vrea, ar mătura cu mine pe jos, și că “am scăpat ușor”. Dacă nu era o cameră video a unei bănci în apropiere, le arătam pe loc cât de nasol ar fi scăpat ei. Așa, am așteptat calm să se potolească și să se îndepărteze.

Pe fiica mea ar fi atacat-o sigur. Era cam de aceeași înălțimea și n-ar fi stat impasibilă în fața lor, cu mâinile în buzunare. Iar dacă ar fi întâlnit-o băută la un chef sau într-un club, n-ar fi ezitat nici o secundă să se “distreze” cu ea. Și nimeni n-ar fi făcut nimic, sunt sigur.

De-aia o s-o învăț să bea. Cu mine va fi in siguranță, când se îmbăta. N-o sa încerc s-o molestez după ce se îmbată, cum ar face-o niște cretini de vârsta ei într-un club. N-o s-o filmez cu telefonul cum spune sau face prostii ca s-o șantajez mai tarziu. Pot să-i acord rapid primul ajutor. Știu relația dintre greutatea ei și cantitatea de alcool pe care o poate ingera fără să intre în comă. O să poată recunoaște, astfel, o situație cu potențial periculos. O să învețe că, uneori, un singur pahar te poate face de comandă, dacă nu știi ce e în pahar. O să învețe că “mirosul ăla” nu e de suc. O să se poată apăra cu ceva mai multe șanse decât alte adolescente când pleacă în junglă apărându-se ca naiva cu ochelarii ei de soare albaștri.

Sau nu știați că acum anturajul unui adolescent reprezintă fauna unei jungle?

Să nu uit: o s-o învăț să-și provoace singură voma. Da, metoda aia dezgustătoare, cu băgatul degetelor pe gât. Ce, nu știati că te trezești mai repede din beție dacă-ți golești stomacul de alcool?

text aparut pe www.catchy.ro 

streetphoto - ploiesti - 2014

recomandări

Firme, produse, branduri si servicii pe care ți le recomand sincer, fie pentru că le-am testat/folosit, fie pentru că știu poveștile din spatele lor. 

N-am vazut niciodata, nicaieri, o gradiniță atat de misto cum este Gradinita Dandelion.

Îmi beau cafeaua cât de des pot la 5ToGo. Restaurantul meu preferat in Ploiesti este Cinque Terre. 

Hoteluri bune in Ploiesti: Hotel Central si Hotel Pik Elegance. 

Nu stiu vreo clinica stomatologica mai misto decat Officedent si vreo spalatorie/curățătorie mai buna decat Rineea Clean.

Pasionatilor de fotografie cu telefonul le recomand acest eBook, este scris de mine. Celor ce au nevoie de serviciile mele de fotograf le recomand să citească asta înainte să mă caute.

Scriu despre politica pe PSnews.ro și despre ce mă taie capul pe AcademiaCațavencu.

Va mai recomand:

(va urma)

Retardatii au mai lansat un zvon: ca ma duc la PHon.

Lingaii care n-au facut niciodata nimic singuri, in vietile lor mizerabile, nu pot concepe ca altii traiesc fara stapan, bici si troaca. 

Pana la sfarsitul anului, nu ma duc nicaieri. Iar dupa 1 ianuarie, ma duc doar unde am chef. In nici un caz in vreo redactie locala....

funny shit

permis pentru libertatea de expresie

Gata, ma, s-a terminat cu șmecheria! Ză niu star iz hiăr! Are (atentie mare!!!) un share de la Morar si un comment de la Smiley. Va dati seama ce recunoastere? Pai sa ai asa e ca si cum ai fi prieten cu Dumnezeu pe Facebook!

Ma sperie de-a dreptul ca un baiat d-asta ajunge sa dea lectii. In cazul lui, lectii de networking. Si ma gandesc tot mai serios ca libertatea de expresie ar trebui validata cu un soi de permis de adaugat continut online. Adica, daca esti tampit, sau un hot de continut, sa existe posibilitatea ca cineva sa-ti stearga site-ul cu tampenii de pe net. Pentru ca poti crea false valori, poti genera o influenta nefasta, Poti pacali oameni cretini, dar de buna credinta.

Pana atunci, sa-i dea like și Obama acestui baiat, ca să putem pleca acasă

Avem o carte, scrisa de Saftoaica. Ce facem cu ea?

Avem o carte, scrisa de Saftoaica. Ce facem cu ea?

“Ai vazut ce-a scris Saftoaica?” este intrebarea zilei. Unii politicieni asteapta cu obisnuita curiozitate sa vada ce contine cartea. Altii, insa, sunt revoltati. Un om de-al lor, din lumea lor, care i-a vazut si cu bune si cu rele, se apuca sa spuna din casa?! Pai, trebuie distrus rapid…

Si-au inceput. Primul a fost – logic – fostul presedinte. A urmat un consultant politic, acum director de ziar. L-am vazut la tv si pe un seful unui partid mai mic decat un ong mai mare spunand “nu e corect si democratic sa difuzezi informatii obtinute pe cand erai in anturajul personal al unor oameni”.

Da’ de ce nu?

Nu suntem in situatia in care menajera Simonei Halep ne spune daca tenismena are gaze noaptea. Nu e ca si cum ar fi monetizata, printr-o carte, intimitatea unor persoane doldora de calitati si de simpatie publica. Nu e ca si cum prin cartea Saftoaicei vom afla lucruri rautacioase despre niste oameni perceputi ca fiind exceptionali.

Eu personal sunt destul de mahnit ca avem o carte destul de putin groasa, pe un subiect destul de fad, scrisa destul de tarziu. Aflam lucruri nasoale despre Basescu, Udrea si alti oameni pe care oricum nu mai dadeam de mult nici doi bani. Sper sincer ca Adriana Saftoiu sa mai scrie cinci-sase carti, in care sa devoaleze si mecanismele coruptiei sau ale ciordelii de voturi. Le stie, va asigur eu. Era acolo cand se luau deciziile astea, asa cum fiecare consultant politic bun este prezent cand se iau deciziile cu risc de imagine.

Pana atunci, s-o citim pe asta, oricat ar urla unii sa n-o facem. Si stiti de ce? Pentru ca dorinta unora ca dezvaluirile Saftoaicei sa fie aruncate in derizoriu sau ascunse nu are nimic de-a face cu democratia, cu valori morale, cu etica sau mai stiu eu ce. E doar o dorinta personala a unor oameni ca unele lucruri sa nu se afle, dorinta care poate fi exprimata printr-un singur cuvant, cunoscut in toata lumea: omerta.

Un singur risc o paste, cu adevarat, pe Adriana Saftoiu, in demersul asta publicistic: daca nu contine macar un capitol dedicat bauturii, e ceva in neregula cu cartea. 

...........

text aparut pe www.psnews.ro 

Blaga și pantofii domnului Quintus (fotoreportaj)

Blaga și pantofii domnului Quintus (fotoreportaj)

Nu mi-a plăcut niciodată de Vasile Blaga. Îmi amintește prea mult de Octav Cosmâncă. Aceeași moacă necharismatică. Aceeași piele cianotică, de conțopist fără suflet. Același discurs de lemn... Pare genul de persoană care trăiește o sută de ani fără măcar o singură sclipire de geniu. Mediocru, bolovănos... Dacă Băsescu nu-și lua jucăriile și nu pleca, Vasile Blaga n-ar fi ajuns niciodată lider de partid. N-are nici moaca, nici anvergura unui tip care să-I inspire politic pe alții. Are moacă de “nea Vasile”, nu de “domnul Blaga”.

De-aia, când l-am văzut vineri la ziua lui Quintus, m-am indispus instantaneu. Ce-a căutat Vasile Blaga la ziua unui tip care, de bine de rău, a traversat istoria ultimului secol (moșu’ a făcut 99 de ani) fără compromisuri majore? Numai el știe. M-a răzbunat un pic chiar Quintus, care,  în discurs, a avut un lapsus când s-a referit la Blaga. Nu-i mai știa numele. Un lapsus corect. Un tip ca Vasile Blaga nu merită ținut minte.

Dar există. E acolo. Până l-o chema la el cel de sus, să-i conducă mediocru o organizație de îngeri sau de draci, Vasile Blaga are locuri în față în filmul ăsta prost la care ne uităm.

Cu ceasul lui  al cărui nume pun pariu că nu știe să-l pronunțe corect...

blaga1

Vasile Blaga purta vineri un Montblanc Timewalker Chronograph Automatic. E la reducere, săptămâna asta, de la 5.300 de dolari la doar 3.600 de dolari (link - http://bit.ly/1o0yRgf) și durează cam trei luni până ajunge la tine. Si m-am indispus din nou. Nu pricep nici mort de ce ai purta un ceas scump dacă nu faci afaceri, sau dacă nu muncești din greu. Ceasurile scumpe sunt pentru cei care le merită, nu pentru orice purtător de costum. Și nu, ceasurile scumpe nu sunt pentru politicieni. Eu unul sunt șocat câți politicieni români poartă ceasuri scumpe, de parcă le-ar aduce vreodată voturi. Dimpotrivă, când te vede omul că porți un concediu și-o renovare pe încheietură mâinii, i se urcă sângele la cap și te bagă în mă-ta, nu în urna de vot.

Recunosc, nu trebuia să mă uit atât de atent la ceas. Aș fi trăit fără să știu ce costume poartă Blaga.

blaga2

Costume Van Laack, produse de o casă de moda exclusivista, din Germania, unde un costum costa de la 800 de euro în sus. Cam 500 de euro sacoul, cam 300 de euro pantalonii. (link - http://bit.ly/1pVYobO).  

Uite-l și ce verighetă are... 

blaga3

Blaga e născut în 56, deci s-a căsătorit înainte de Revoluție, ori ăsta e un model recent de verighetă. Știu că oamenii își schimbă verighetele când fac 10, 25, 50 de ani de căsnicie, dar, din ce știu eu, nu-și cumpără modele mai scumpe decât și-au cumpărat în tinerețe...

Nu vreau să mă gândesc cât au costat ciorapii, cravata, cămașa sau pantofii lui Vasile Blaga. Mi-am dat seama că e îmbrăcat mai scump decât Alina Gorghiu, aflată la doi pași de el, ceea ce mi se pare nemaipomenit, pentru că Alina e cuplată cu un tip care face business, poate purta și haine de aur, dacă vrea. Mi-am dat seama și cât contează hainele scumpe când le poartă un tip care are charisma unui scaun de sufragerie: deloc. De-aia, privindu-l pe Blaga cum se străduia să pronunțe corect niște diftongi, mi-au trecut nervii și m-a cuprins un sentiment de milă. Ce compensează Blaga cumpărându-și haine scumpe – nici nu vreau să mă gândesc...

Dar m-am enervat iar, câteva minute mai târziu, când Quintus s-a ridicat de pe scaun și a venit în fața scenei, să povestească cum s-a îmbolnăvit de vârstă. 

Era ziua lui. 99 de ani. Cei mai importanți oameni din România îl felicitau și-i zâmbeau. Bătrânelul stătea cât putea de drept în fața lor și a încă vreo două mii de oameni care se uitau la el ca un star de cinema. De la distanță, nu ca mine, de la trei metri. N-aveau cum să vadă ce vedeam eu.

N-aveau cum să vadă pantofii domnului Quintus.

blaga4

Știu ce-o să spuneți. Că așa-s bătrânii, țin la lucrurile lor. Că, cel mai probabil, acești pantofi, purtați atâta amar de vreme, până s-au ros, au devenit în timp extrem de comozi. Că nu e treaba mea ce poartă Quintus în picioare și că n-ar trebui să mă intereseze așa ceva, sau să popularizez aceste detalii.

Așa o fi. 

Dar acest fotoreportaj este despre mine, nu despre Quintus. Despre incapacitatea mea de a-l plăcea pe un tip gras și inept, care cheltuiește pe haine și accesorii sume pe care nu și le permite. Care are o dorință de-a dreptul stupidă de a epata chiar și atunci când se duce la ziua unui tip pentru care banii n-au însemnat niciodată nimic, și pentru care “modestie” nu înseamnă doar o temă de discurs, ci și purtatul unor haine și pantofi în care se simte bine.

Era ziua lui Quintus. 99 de ani. Moșul se putea îmbrăca în diamante, de sus până jos, dacă avea chef. Iar restul oamenilor nu trebuiau să conteze. Dar Blaga nu s-a putut abține și a pus pe el lucruri cu care cumperi, dintr-un second hand, vreo mie de perechi de pantofi ca ai lui Quintus. 

Când Vasile Blaga s-o lovi la cap și și-o dona hainele și bijuteriile pentru o cauză nobilă, o să ofer 50 de bani. Atât valorează. Pantofii domnului Quintus fac însă, mult mai mult, pentru că l-au însoțit ani buni în viață, chestia aia, care ni se întâmplă tuturor,  și în care nu cauți doar banii.

UPDATE 15 septembrie 2017: Mircea Ionescu Quintus a murit. Punem pariu ca Blaga va merge la inmormantarea lui intr-un costum de 5.000 de euro?

Abonează-te la acest feed RSS
© 2023 Bogdan Stoica