La mine în sat (Ploiești) nu e nici un magazin Diverta. A fost unul, mare și mișto, în care mergeam cu M să-și cumpere cele mai fistichii pixuri, carioci, carnețele și porcărioare colorate, specifice unei fetițe de 5-8 ani. Aveau și o zonă de carte foarte cool, cu o tăntică citită, cu care era o plăcere să discuți despre ce-a mai scris Djuvara și ce-a mai zis Boian. Făcea față și când fii-mea o intreba de Hannah Montana. Din păcate, în anii 2008-2009, în care băncile au futut economia României, Diverta s-a restrâns, iar librăria din Ploiești a fost închisă. Acum, când M are chef să diverteze, mergem la mall-ul din Băneasa.

Cu toată criza, Diverta a rămas cel mai mare lanț de librării din țară. Au vreo cinci librării în București (Baneasa, Jolie Ville, Vitan, Plaza, Unirea, Fainari) și încă vreo 16 în țară (Alba Iulia, Arad, Pitesti, Oradea, Resita, Cluj, Craiova, Deva, Petrosani, Targu Mures, Piatra Neamt, Câmpina, Sibiu, Timisoara) și cică mai deschid în toamna asta câteva... De-aia i-am ales pe ei să vândă cartea Tipul Din Filme nu Există în luna lansării, respectiv octombrie (cred că pe 10 octombrie cartea o să fie pe rafturi). Să fie, nene, cartea, peste tot, că pe blogul meu nu intră decât câteva sute de mii de oameni lunar, nu milioane, ca la ei...

Cartea mea este disponibilă la precomandă și pe site-ul lor, dol.ro, nu doar la mine pe blog, cu o diferență. La ei poți ieși mai ieftin când o cumperi, în sensul în care divertioții au tot timpul promoții și periodic scheme de livrare gratuită a produselor. La mine plătești și transportul, dar pentru că faci parte dintre cititorii acestui blog, poți primi cartea cu o dedicație personalizată și o mâzgălitură în loc de autograf (citește asta dacă vrei să vezi cum am ajuns să am o semnătură de decerebrat). 

De-aia am zis, că dacă tot vând cartea în Diverta, să văd ce mai vând ei acolo și merită povestit. Să nu fie, Doamne Ferește, un site cu droguri, arme și prostituate, sau mai rău...

1. Vând, de exemplu, audiobook-uri, adică ceva ce tinde să devină un obicei, la mine în mașină, îmbătrânesc și mă disperă radiourile comerciale...
2. Au jucării lego, adică acele jucării înfiorător de scumpe, cu efect de amendă rutieră pe care o iei când ești bou și întrebi un băiețel ce și-ar dori să primească de ziua lui, dar care-l fac atât de fericit pe năpârstoc....
3. Au papetărie căcălău, adică tot ce îi poate trebui unui corporatist bipolar de meticulos, genul care petrece ziua hăituindu-și colegii cu chestii de genul "cine mi-a furat post-it-urile", "iar mi-ați luat capsatorul, ăla verde e al meu, de-acasă" sau "vă rog să nu mai scrieți pe board-ul meu cu marker permanent".
4. Au drone, frate! Apropo: să-mi aduceți aminte să v-o zic pe aia cu drona...
5. Au dulciuri.
6. Au filme. Dumnezeule, când M era mică, cumpăram un DVD-două pe zi, m-a uscat copilul ăla de bani, dar merita când o vedeam că râde fericită se uită la Tinkerbell a șapteamia oară. Fățuca aia e și acum o amintire priceless.
7. Au rucsacuri mișto.

Și gata. Se poate să mai fie și alte chestii mișto pe site-ul lor, dar mie astea mi-au sărit în ochi. Plus cartea, da? Dacă ești client Diverta, comand-o acolo, să-ți fie ție mai ușor. Eu promovez alt link de comandă a cărții decât cel de pe dol.ro doar pentru că eu câștig mai mult la o carte vândută de pe blogul meu, decât de la una vândută de Diverta. Dar e tot cartea aia, vă asigur...

p u b l i c i t a t e

cartea 1 cartea 2

Știți povestea, da? A fost o dată un sultan atât de sătul de pizdă încât se culca o singură noapte cu fiecare tipă din harem după care, dimineața, o omora. Au încercat fetele orice: i-au supt-o ca la campionatul mondial, i-au promit că-i fac sarmale a doua zi, dar nimic nu funcționa. Șeherezada, o olteancă isteață, l-a luat cu vrăjeala, că de ce să ne futem, că mai bine hai să ne atingem sufletele, să ne cunoaștem, să vorbim.... apoi a început o poveste pe care a avut grijă să n-o termine când s-a făcut ziuă. Curios, sultanul a cruțat-o, ca să prindă continuarea. Inventatoarea serialului a terminat povestea a doua noapte, dar a început alta. Și tot așa, până au trecut o mie și una de nopți.

Nu mă mir deloc că a durat fix atât. Scrie peste tot că dragostea durează trei ani. Dar discutam aseară, cu o dementă la fel de mare ca mine, ce pula mea făcea Șeherezada ziua, nu noaptea? 

Cred că dimineața își consulta horoscopul, mergea la câte un seminar de gândire pozitivă, îi mai trimitea un porumbel lu' mă-sa.... Apoi se ducea la bibliotecă. Citea presa vremii, căuta bârfele din Cancan, ca să mai încropească de-o poveste pentru boul de sultan. Seara mergea la sală, mergea la înmormântările fetelor din harem, mânca ceva ușor, să n-o apuce mersul la baie sau bășitul, aiurea, în mijlocul poveștii.

Cred, de asemenea, că nu se epila și nu se parfuma. Păi dacă arăta prea bine, o lua ăla la pulă și se termina șmecheria cu povestitul. ȘI! S-A! DUS! LA! AAA! CAS! TE! LU! UU! UUU! UL! FER! ME! CAT! ȘI! AAAA! AAAA! CO! LO! ERA! UN!.... Nu merge. Nu poți povesti cu talent când te fute unul...

Ce nu înțeleg eu este cum a rezistat Șeherezada fără sex, trei ani. De animalul ăla nu-mi fac griji, era sultan, cred că lua la pulă și domnitorii regatelor românești veniți în audiență (apropo, știați că Radu cel Frumos era gay?). Dar tipa? Cum a rezistat tipa? 

Uite, asta e o chestie care mă sperie. Cum ar fi să dau de o tipă atât de determinată? Cât de mult poate rezista o tipă fără sex, doar din dorința de a nu face tu sex?

am scris o carte întreagă de tâmpenii de-astea, iar dacă o cumperi de aici, o primești cu dedicație.

Vorbeam despre relații, cu o amică. Nu știu cum e la voi, dar când vorbesc niște bărbați, între ei, despre futut, se ajunge inevitabil la amintirea unor zile/nopți în care toți erau niște armăsari, au futut nu doar tipa în toate găurile, ci și inelul de la chei, sticla de vin, broasca de la ușă, perdeaua care flutura... Cu o tipă în care are încredere, un bărbat e mereu mai sincer. "Chiar daca e fucking pur si simplu, parca imi place sa ma uit putin în ochii partenerului. Adica sa mi-o trag cu X, nu doar sa mi-o trag. Intelegi ideea, da? Nu fac sport", zice ea. "Da, nici eu. Probabil n-o să fut niciodată o manelistă tâmpită. De fapt, daca stau sa ma gandesc, nu cred ca mi-am tras-o vreodata cu o oligofrena...", mă aud și eu. Și imediat mi-a explodat în cap amintirea ...

- continuarea aici:

Nu știu voi, dar eu am crescut într-o familie normală, în care fiecare membru avea o garderobă dublă. Niște haine de purtat și niște haine de bune. Adică, pe acasă umblam ca un zdrențăros, după principiul dacă o mai rupi o dată ți-o coși singur, și ghici ce, dar dacă plecam în vizită sau în tabără, aveam doar haine noi, sau aproape noi, cumpărate și păstrate separat. Și știți de ce? Să nu mă fac de rușine. Sau să nu dea mașina peste tine să ajungi la spital și să vadă ăia că. Ca orice lucru petrecut în copilăria profundă, mi-a generat sechele și, când și când, mi le etalez în toată splendoarea. Cum am făcut săptămâna trecută, cu noii mei chiloți Jolidon. 

continuarea - aici: 


      

"Mno, sunt niște băieți cu care am lucrat eu, până să mă mut la Ploiești. Ăla mai micu' a fost cu mine și avea să-mi dea niște bani și mi-a zis că nu mi-i dă dacă nu ne mai futem o dată. De-aia l-am chemat..."

Eu, de culoarea volanului. "Băi, ești nebună? L-ai chemat p-ăla să vă futeți în boscheți?!"

"Nu în boscheți. La baie. Și jegosul dracului a zis că dacă nu i-o sug și prietenului lui, nu-mi dă banii. Îți dai seama ce jegos?!"

Jur, mă uitam la ea ca la un extraterestru. "Deci lu' unu i-ai supt-o și ăluilalt i-ai tras-o. Cu mine acolo. Ești tâmpită, sau cum?!

...

- continuarea în cartea Tipul din Filme nu există, pe care o poți comanda de aici - link

N-a fost întâlnire, cu editura, sau cu rețelele de librării, sau cu site-urile care vând cărți, să nu se pună problema autografelor pe care va trebui să le dau pe cartea Tipul din Filme nu Există. Și nu pricep nici mort ce e așa important la semnătura mea.

Nu-s vreun autor consacrat, să zici că dacă ai semnătura mea pe carte, o s-o vinzi cu cinci lei în plus. Nici pe moarte nu sunt, să zici că cine nu prinde acum o semnătură, s-a lins pe bot. Nu-s nici vreo celebritate, nici vreun nume greu al literaturii, nici nu ne cunoaștem... de ce mama dracului ai vrea semnătura mea? Mai ales că n-a mai rămas mare lucru din ea. Pe bune, uitați-vă la imagine. Prima semnătură, cea de sus, e de pe timpul când aveam așeea, o senzație că-s vreun adult special, și semnam plin de importanță. A doua e aceeași semnătură, dar cu patina tipului mereu ocupat, ododododo sărăcuțul, nici să semneze n-are timp. A treia are urme vagi ale numelui meu iar a patra - spuneți și voi, zici că a semnat o pisică. Autograful nu contează, vă asigur. Cu sau fără autograf, cartea asta e tot aia: ceva ce s-a întâmplat în realitate în proporție de 90%, scris cu sinceritate în proporție de 99%, și despre care sper să vă facă să râdeți cu lacrimi. 

Când apare cartea? În octombrie. V-aș zice și o dată precisă, dar Ministerul Educației a umplut tipografiile din România cu comenzi de manuale (că așa tipăresc tehnocrații manualele, după ce începe anul școlar), iar comenzile unor scriitori de foarte mare excepție, ca mine, (cu accent pe excepție), sunt făcute între două comenzi mari, de stat. Adică dracu' știe când.

Unde o să găsiți cartea? În octombrie, cartea se va găsi în librăriile Diverta și pe site-ul lor. A trebuit să cedez un pic, cât să nu se simtă oamenii luați de fraieri, așa că fiecare librărie va avea 10 cărți cu autograf. Sunt vreo 20-25 de librării Diverta, prin toată țara, așa că cine e disperat după o carte un autograf are vreo 250 de variante să se pricopsească cu una. Din noiembrie, cartea o să fie de găsit și în alte librării și pe alte site-uri. 

Alte autografe - dacă ne știm, sau dacă și când ne-om vedea, promit să nu fug sau să nu zic că n-am pixul la mine. Dar așa, de la distanță, mi se pare stupid să dau un autograf cuiva care l-a vrut fără să știe dacă o să-i placă sau nu cartea, exact ca o tipă de-aia fraieră care visează să fie soția unui tip înainte să vadă dacă ăla are cu ce s-o fută. Mai bine ne vedem peste un an, tu cu cartea julită în mașină, dar mulțumit de ea, decât așa, să mă alergați ca pe Arsenie Boca fără să știți dacă merită. Nu?

Am zis să am, totuși, un mecanism de răsplătire a cititorilor acestui blog, că fără ei nu ajungeam nici expertul pulii în relații, nici scriitorul pulii (nici nu pricep cum mă lasă ăia să apar pe site-ul editurii, plin de scriitori autentici). Așa că, cine va comanda cartea de pe blogul meu, adică folosind doar acest link, va primi cartea cu o dedicație. Pentru Oana Lis, pentru Dan Șova, pentru cum îți zice ție conform comenzii lansate pe site-ul editurii. Pun și pisica să semneze, promit.

DISCLAIMER 1: pentru autografe pe sâni, fund etc - nu ezitați să mă contactați. Dacă sunteți femei, evident. Adulte. Nemăritate. Și mișto.

...............................

Varianta scurtă a acestui text: apasă aici. 

Imi permiteți să vă adresez o invitație la noul nostru magazin de legume-fructe din strada Bănești nr 4 (vis a vis de Mega Image Republicii)? În speranța că nu ne veți ocoli va atașez o fotografie pt a fi mai ușor de identificat. Mii de scuze pt deranj! (George)

Mă uit la poza expeditorului. Nu-l știam pe tip. Dar părea ok... 

Când un mesaj sună așa, nu e nici un deranj. Plus că, pana mea, n-am fost niciodată invitat la "inaugurarea" unui aprozar. Așa că m-am dus. Nu ieri, când mi-a scris George, ci azi, când mi-am adus aminte că frigiderul meu e ca Daniela Crudu: gol.

Ghici cine vindea la aprozat? George. Curat și el, curat și aprozarul. Care e o mică bijuterie ergonomică, atât de multe chestii încap în cămăruța aia. Și arătau bine. George zicea că le aduce de la niște ferme, nu de la depozitul de turcisme congelate. 

Mi-am luat roșii, ceapă, ardei capia. Vreo patru kile, per total. Ajuns acasă, am constatat că din roșii sare zeama în toate părțile când le muști, că ardeii capia s-au înfrățit pe sub pământ cu ardeii iuți și pișcă senzațional de subtil, și că ceapa aia de apă nu e ca ceapa de apă de supermarket, care pute de vomiți. E aproape dulce.

La doi pași de aprozarul lui George, spre nord, am găsit o brutărie, cu pâine de casă demențială. Invers, spre centru, la 100 de metri, am găsit un magazin "de producător". Mi-am luat ouă, brânză și scăriță afumată (eu o știam de kaiser). 

Am ajuns acasă și-am mâncat din toate. Bune toate! Am mâncat ca un rege, deși n-am cheltuit pe tot decât vreo 30 de lei. Și după aia, la o țigară, m-am înjurat de toate alea pentru că sunt prost. Pe urmă v-am înjurat pe voi, ăștia care mai stați pe Republicii, pentru că sunteți la fel de proști ca mine. Rupem coșurile din Carrefour și din Mega, cu prostii scumpe și fără gust, când tot ce trebuie e să căscăm gura ce se ascunde prin spatele vitrinelor mici. Măcar de s-ar îmbogăți George, brutăreasa aia și tipa de la magazinul de carne/brânză și tot ar fi mai bine decât să băgăm bani în buzunarele corporatiștilor de la Mega și Carrefour. Avem șansa să nu pățim ca nemții, care o dată pe săptămână iau masa la cârciuma din cartier, că dacă nu fac asta, omul ăla o să închidă, și în locul lui o să vină un arab cu o casă de amanet sau un turc cu kebab. 

Apropo: cum morții mă-sii de treabă de poate George să îți dea o sacoșă mare, gratis, dacă cumpărăturile tale depășesc zece lei, în timp ce Mega Image și Carrefour îți iau ecotaxa aia și dacă îți cumperi mâncare de două sute de euro? Cum, frate, cum?

DISCLAIMER 1: N-am fost și nici nu o să fiu plătit cu bani, roșii, ceapă sau ardei capia pentru că am scris acest text. Dacă ești atât de prost încât să crezi că am vreo combinație, du-te în morții mă-tii și cumpără-ți legume de plastic, în continuare, de unde vrei tu.

DISCLAIMER 2: Dacă citești textul ăsta și nu ești din Ploiești, ca mine, ia-ți cartierul la pas. S-ar putea să ai o droaie de surprize plăcute.

............................

Din decembrie 2016, aprozarul lui George se numește Aprozărești și oferă o carte cadou la cumpărături de 20 de lei.

"Tipul din filme nu există – volumul 3" este gata si disponibil pe site-ul Editurii Univers. Ca idee principala: am vrut sa demontez mitul ca bărbații preferă femeile frumoase care știu să gătească deși au un singur neuron. Vei afla, pe deasupra, cum îți poate distruge relația un cont fals pe Facebook, cum se pot scoate din sărite femeile între ele și ce înseamnă declarația „mi-e dor de tine“ în funcție de momentul din zi la care e făcută. Vei descoperi cele mai bune metode pentru a pune pe fugă, cu sadism, un tip care te enervează și, nu în ultimul rând, cum îți dai seama că cel care pare tipul din filme chiar există. Volumul are o secțiune bonus dedicata ideilor de cadouri pentru Valentine’s Day, Dragobete, 1 Martie si 8 Martie, din care orice tip poate afla cele mai bune ponturi ca să-si faca iubita fericită.

Din acelasi motiv, Editura Univers a facut niste pachete de carti, numa' bune de facut cadou. Uite-le:

• pachetul 1, dedicat celor care au deja unele din cartile mele - link
• pachetul 2, dedicat celor nu au auzit inca de seria "Tipul din filme..." link
• pachetul 3, dedicat celor care nici n-au auzit, vreodata, de mine: link

Multumesc inca o data celor aproape 20.000 de cititoare ale volumelor 1 si 2. Fara ele, despre volumul 3 s-ar fi vorbit exact ca despre tipul din filme: "du-te, fata, de-aici, ca nu exista...". 

separat, toate cartile pot fi cumparate de aici:

Porți barbă când ești suficient de sigur pe tine că o să semnezi un contract în ziua aia indiferent dacă te-ai bărbierit sau nu. Porți barbă când nu contezi pe moaca ta drăgălașă ca să fuți. Porți barbă când meseria sau anturajul impun asta, nu când ești un student analfabet de la Spiru Haret. Porți barbă atunci când fizicul tău emană suficientă masculinitate cât să pară că a generat-o singur, natural, nu ca să mimezi o masculinitate care nu există de fapt.

continuarea - in cartile mele, care sunt aici: