Jurnal de Officedent - episodul 5

Am ezitat mult până să scriu asta. Este de departe cea mai jenantă amintire de-a mea de la Officedent. Întâlnirea cu Mihai. Madăfacăru' clinicii. Ăla care are și bisturiu, nu doar clești, cleme, oglinzi și oglinjoare. Daca e sa rezum totul la cateva cuvinte, m-am simtit ... o specie inferioară.

Il mai intalnisem pe holuri. Il recunoscusem de pe site, părea un tip ok.

mih1

Insa abia la câteva minute după întâlnirea cu el am înțeles de ce m-au deparazitat și curățat în gură, inainte să mă vada el, ca niște geologi când vine Jacques-Ives Cousteou în vizită intr-o peșteră. Omu' e pe treaba lui, nu are timp/chef de fleacuri. Și-are o atitudinea de-aia stranie, de nu înțelegi cu cine ai de-a face. De la doi metri, așa, nu-ți faci probleme. Zvelt spre slab, doar un pic mai înalt ca mine. Când se mișcă, însă, înțelegi că face mai multă sala decât tine și că nu fumează. Vorbește destul de puțin, într-un registru de amabilitate germană, fix cât trebuie să nu-i zici "coaie" sau "moșule". Privirea, însă, e principala problemă. Mihai se uită la tine cum mă uit eu într-o cutie cu timbre vechi: focusat pe câte un detaliu, nu așa, o privire de-aia generică. Hai să zicem că dacă l-aș întâlni într-un mediu controversat, ostil, eu băut și el băut, eu cu un tac de biliard rupt în mâini și el cu o bilă, n-aș ridica mâna să dau. Că nu m-aș teme doar că ratez iar el o să-mi spargă fața cu bila aia, aruncată fix la baza nasului (apropo, acolo se dă, că spargi și nasul și buza și dintii), ci și că o să-mi ia tacul din mâini și o să mi-l infigă în toate găurile. 

Ce vreau să zic este că Mihai e serios ca un polițist care arată copiilor, de ziua poliției, cum funcționează un pistol. E amabil, zambește, dar să nu cumva să încerci să-i iei pistolul, sau să faci o glumă de căcat, că pleci acasă cu tata tuns

mih2

Mi-ar fi fost jenă de întâlnirea cu chirurgul oricine ar fi fost el, să fiu sincer. Că după ce mi-au curățat dinții, dezastrul din gura mea se vedea și mai clar. Înainte, părea că am ceva ca niște dinți prin gură. Acum, însă, se vedeau toate nuanțele, spațiile, lipsurile și pula mea. Gura mea arăta ca o mireasă care s-a bășit când dansa valsul mirilor. Chiar îmi făcusem un speech, gen: "scuze, doctore, eu nu că n-am avut grijă de gura mea, dar am fost și bolnav când eram mic...". N-am mai avut, insa, curaj, sa-l rostesc, pentru Mihai a intrat direct in subiect. #Căcutare, că stai jos, că ia să văd. Învățat cu cei de dinaintea mea, delicați și plini de compasiune față de frica mea de dentiști, mă așteptam cam la acelasi lucru. De unde, nene. Parcă eram cu un Ferrari la vulcanizare, să-mi facă presiunea, și mecanicul, în loc să admire frumusețea mea de mașină, zicea ceva de genul "dă-o n pula mea, că roțile au tot atâtea atmosfere cât un Opel". M-a scotocit prin gură, s-a uitat și pe computerul cu poze dezgustătoare cu gura mea, și a început: "ăla nu mai e, ăla e praf, acolo e varză, dincolo ciuciu, ăștia trebuia trași înapoi, facem loc aici, aaa, lalala, bla-bla-bla, deci e nevoie de cinci extracții și o operație. Le punem pe toate 'ntr-o zi? Să scapi?

Eu, să mă scap pe mine. Cinci extracții? Operație? Eu?!

Ca să înțelegeți: mie nu mi-e frică de durere. Acum doi ani, eram cu M în curte și mesterind ceva mi-am băgat în deget o așchie de lemn groasă cât  un creion. Nu exagerez. Mi-am acoperit mâna care brusc avea șase degete si i-am zis, suav, "iubita, îmi aduci și mie o forfecuță din casă?". Cu spatele la ea, mi-am extras așchia aia, apoi mi-am băgat degetul în gură zicând "s-a julit un pic tati, nu e grav", și mi-am înghițit sângele vreo cinci minute, ca un dement, atent doar să nu-mi sperii copilul cu o imagine atroce și să nu mă vadă vulnerabil. Pentru că tații sunt puternici și nu pățesc niciodată nimic, clar? Dar să simt durere cu acordul meu nu sunt de acord, mai ales când mi-o provoacă altcineva, nu soarta. Iar Mihai vrea să accept cinci extracții și o operație în aceeași procedura, facută de el, nu de mine? "Niciodată!!!"

Dar am zis "da". Pula mea, nu puteam să zic "nu". Ce era să zic: "mi-e frică de mă cac pe mine numai când te vad cum te uiți la mine?"

- "O să fii sedat, n-o să simți nimic"

A, deci o să fie ca atunci când eram beat de-am dormit pe stradă. Super.

- "Săptămâna viitoare?"

- "Bine."

Bine o pulă. Ghici ce mi-a zis saptamana viitoare, cand am ajuns relaxat cum ajunge la Therme o pisi fără celulită:

- "Hai să fie fără anestezie generală. Nu ți-e frică, nu?"

Să-mi trag una. 

Să-mi trag două.

Să-mi trag nouăzeci și nouă, sigur că mi-e frică, în pula mea, dar tu mă intrebi dacă mi-e frică, în pula mea, și nu pot răspunde altceva decât nu, în pula mea de nu... 

Ce era sa mai fac? Sa fug? M-am asezat pe scaunul ăla, injurandu-mi soarta. Mihai si echipa mi-au făcut anestezia. Câteva injecții, nu mai știu câte, că nu-mi mai păsa. După care, ignorând că-l văd ce face, Mihai s-a repezit cu bisturiul spre cerul gurii mele, a scos și un fel de flex mic (timp in care eu am facut o preafrumoasa regresie, aveam cinci ani si mă alerga un caine foaaalte maleeeee...) cu care m-a operat (ceva cu un dinte care in loc să crească rămăsese in gingie, fix pe locul unde o să fie nevoie să se introduca un implant)... Apoi mi-a extras măselele paradite una câte una, calm si eficient, de parcă era un șoim care scoate puii de veveriță din scorbură cu mă-sa deja eviscerată prin iarbă. Din când în când, încercând să-și apuce cât mai bine "victimele" de gât, Mihai îmi mai smulgea, cu dosul mâinii, câte un fir de par din barbă, eu tresăream, el intreba dacă mă doare, iar eu negam tot mai furios urlând în gând: "cine pula mea m-a pus să-mi las barbă / de ce pula mea nu mi-ai făcut anestezie și la păr".

Mihai și-a terminat treaba în #nustiucate minute timp in care, recunosc, nu am simtit nici o durere fizică. M-am ridicat să plec, să pot să plang linistit, acasă. "Unde plecati, nu se pleacă neînsoțit după operație". "O făm fem ieu un facsi", am gângurit eu, jenat de saliva care-mi curgea din gură. "Vă chemăm noi un taxi, vă dăm si un insoțitor, stați cateva minute acolo".

Cât așteptam eu pe canapeaua de la recepția Officedent, a trecut Mihai spre zona de odihnă a medicilor. Zambea, avea mâinile în buzunare și m-a privit relaxat până am ieșit din câmpul lui vizual. Deloc glorios, gen: "uite ce chestie tare am făcut". Părea mai degrabă in starea: "ce să zic, mare smecherie, incă o operatie reusită, next!". Or, pentru mine sunt foarte greu de suportat siguranța de sine si competența cuiva intr-un domeniu in care eu sunt un novice. Asa că m-am ridicat si am plecat. Am coborât scările cu grijă, ținandu-mă de balustradă, ca orice altă fetiță speriată care abia așteaptă să ajungă acasă și să facă pipi si apoi să molfăie, cu lacrimi pe obraji, o banană foalte moale.

(va urma)

Officedent, una din cele mai performante clinici de stomatologie din Romania, e AICI. Uita-te sa vezi cat de misto e.

*********

Episodul 1: "Cică dinții migrează dacă au loc pe gingie. Și dacă las lucrurile așa, o să fiu singurul român cu 8-9 strungarețe si un zambet ca Fernando de la Caransebeș". (citeste integral episodul 1 din Jurnal de Officedent AICI)

Episodul 2: "...italianul si-a băgat un deget în gura mea cum bag eu degetul mic în supă, să văd dacă frige. Să-l mușc? Să-l sug? Să suflu rece? Ce pula mea face asta cu degetul în gura mea, în pula mea, că...." (citeste integral episodul 2 din Jurnal de Officedent AICI)

Episodul 3: "... a făcut în gura mea cum face un meșter pe care l-ai chemat să-ți scoată gresia aia veche, ca să pui parchet. N-am izbucnit în plâns decât în gând". (citeste integral episodul 3 din Jurnal de Officedent AICI)

Episodul 4:  "... le-am mesterit un panou de lemn cu (ceea ce credeam eu că sunt) niște scule vechi de stomatologie. Veri polait, Raluca mi-a mulțumit. Nu mi-a spus, draga de ea, că dobitocul de mine făcuse panoul ăla nu doar cu scule de stomatologie, ci și cu unele de ginecologie" (citeste integral episodul 4 din Jurnal de Officedent AICI).

Citeşte mai departe ...

Jurnal de Officedent - episodul 2

V-am zis deja cum am ajuns să zâmbesc ca în Las Fierbinți si ca mai am un pic si ajung în gură ca în cur. V-am povestit si cum a fost la radiografia viețîi mele și ce zbucium a fost în sufletul meu micuț și negru când am luat decizia de a-mi repara dantura. Acum o să vă povestesc prima interacțiune concretă dintre mine și sadicii de la Officedent. Că n-a fost deloc cum mă așteptam.

ofi04

Prima care s-a schimbat a fost Raluca. Din tipa zâmbitoare și prietenoasă s-a transformat într-o doctoriță zâmbitoare și prietenoasă, care mi-a adresat cele mai intime întrebări posibile. De exemplu, dacă scrâșnesc din dinți, în somn. Și care e problema ei? Dacă mă doare când mestec, pe stânga și pe dreapta, și pe mijloc și pe.... mestec pe unde vreau eu, iar dacă doare nu mai mestec, ce, crede că nu mă descurc? Dacă fumez nu m-a mai întrebat, că și-a dat seama singură. Și tot așa. Cel puțin o oră a durat interviul, ocazie cu care am aflat că dantura mea e cam ca un Opel Vechi care s-a dat de trei ori peste cap, dar căruia ii mai merge motorul. Adică, n-am probleme mici, ci multe. De exemplu, nu mai am cei doi (ceva) de pe mandibulă, pe care se sprijineau dintii de pe maxilar. Că acolo unde cred eu că mestec cu niște măsele care dor (cum intri în gură, în stânga sus), nu mai am deloc măsele, doar frec mandibula cu maxilarul, în lipsa celor doi stâlpișori anterior menționați și de-aia mă doare. Că gura mea se închide ca un portbagaj care nu mai are chederul ăla de cauciuc. Că o să mi se tocească dintii de jos, apoi pula mea, m-am căcat pe mine de mila celui care o să fiu în câțiva ani

După asta, Raluca a terminat cu întrebările și, asistată de Fivi, a inceput să mă mamelească în gură. Serios. Mi-a atins și masat fiecare dinte, pe unii într-un fel de-a dreptul intim (eu n-am scotocit niciodată între o măsea). De unii a și tras. Boscorodea ceva, ca la șah, gen cal la C3, nebun la D4, iar Fivi nota. Săraca fată a avut ce nota!

La final, am tras concluzia că am cel puțin trei dinți buni. Mie mi se pare ok, e un procent de 10% din total, adică un bun început pentru restul vieții mele. Raluca, insă, sustine ca situatia nu e roz, ci gri inchis. Am luat o pauză, în care Fivi m-a cinstit cu o băutură grozavă, cu gust de fructe. Am cerut un pic de vodcă, să pun în ea, dar fetele n-au vrut să mă servească (să vezi ce review le las pe booking!) Cât timp eu încercam să mă îmbăt cu apă de gură, Raluca moșmondea ceva în spatele meu. Și nu e corect, când o femeie meșterește ceva în spatele tău, nu e de bine. Logic, m-am speriat iar cu curaj și am tunat, cu cea mai subțire voce groasă posibilă: "ce urmează?". "O să-ți scanăm dantura și pe urmă o să te vadă Aldo", a venit răspunsul. 

Am primit o pauză de fumat. Și la locul de fumat - ține era, ține, ține? Trei doctorițe, una mai mișto ca alta, toate cititoare din auzite ale cărților mele. "Dar de ce bărbații...?" "Și tu cum crezi că...?" Pula mea, eu le-am zis că habar n-am nici ce-am scris în cărți, ca nu mă pricep la femei, plus că m-aș fi ascuns sub halatele lor de Aldo, dar ele nu și nu, chiar nu m-au lăsat să mă pregătesc psihic pentru scanare. Am apucat doar sa ma uit discret, pe google, ce înseamnă "o să te vadă Aldo", în argou. N-am găsit nimic, deși eram convins că e ceva de genul "o să mori în chinuri".

M-am mai liniștit când a început scanarea. Spre fericirea mea, Raluca nu mi-a scos fiecare dinte, nu l-a pus pe un scaner și nu l-a scanat, cum scanez eu fotografiile vechi. Nu. Mi-a băgat în gură ceva ce semăna cu ceva ce nu credeam că o să am vreodată în gură. Șmecheria aia comunica satanist cu televizorul de deasupra mea, și am putut vedea, pas cu pas, cum arată interiorul gurii mele. Mai exact, un mulaj 3D al fiecarui dinte in pozitia lui. 

ofi02

Nu mi-a plăcut ce-am văzut, recunosc si, pentru prima oara, am inteles de ce tot pomenea Raluca cand de implant, cand de coroană. Am cerut să se dea televizorul pe Playboy TV, sau pe Hustler, unde am văzut, mai demult, niște molari in niste vecinătăti de excepție. Din nou, fetele m-au refuzat (bun, le fac reclamație si pe turneo, o să vadă ele pe dracu'!). Cam zece minute pe falcă a durat totul. Meritul meu, că dacă aveam toți dintii ar fi durat mai mult. Nu?

ofi03

Și când s-a terminat, m-am trezit cu degetul unui italian în gură. 

Nu glumesc. Aldo este un tip care vine periodic, din Italia, la Officedent, unde preda niște chestii stomatologilor din toată țara. Se pare că e un fel de profesor, iar la Officedent funcționează un fel de centru de instruire. 

Și acum imaginați-vă scena. Pe bancheta aia se află un om care a trecut prin multe, palid de curajos. În gura lui se uită o româncă ce vorbește engleză cu un italian care înțelege engeza dar răspunde în italiană. Din când în când, italianul mai bagă un deget în gura omului de pe banchetă cum bag eu degetul mic în supă, când o încălzesc, să văd dacă e comestibilă. A fost ok, câteva minute, dar pe urmă Raluca și Aldo s-au așezat temeinic la o discuție, ea arătându-i ceva pe monitor, el gesticulând în gura mea. După care și-a proptit degetul într-o gaură unde pe vremuri trăia linistită o măsea și așa a rămas, continuand discutia. 

ofi01

L-am suportat vreo două minute, după care am început să mă întreb ce e asta. E uituc? E un fel de salut doctor-pacient? E dominare, gen "țin ce vreau în gura ta"? Să-l mușc? Să-l sug? Să suflu rece? Ce pula mea face asta cu degetul în gura mea, în pula mea, că.... Băi, și exact când mă pregăteam să leșin de furie, Aldo și degetul lui au dispărut. A apărut Raluca care mi-a zis "Gata, te-am pupat, o să te sune Otilia să te programeze la [paraordopulamea]. Nu cu mine, am venit doar pentru tine, ca te stiu patetic disperat. Scanarea pleacă in Italia, la Aldo, ca el foloseste de mai mult timp tehnologia asta si poate vine el cu o solutie mai wow. Hai, pa".

Demn, am rupt-o la fugă pe scări, să mă podidească plânsul în mașină. Când m-am mai liniștit, am analizat situația: deci e ca la escrocheria Accidentul, unde cineva se da altcineva, si cu totul altcineva iti ia banii. Raluca m-a văzut pentru că aveam încredere în ea, dar data viitoare o să-mi intre în gură oameni în care nu am încredere. Care din ei o sa fie? Sa-mi iau cutitul sau o teavă mică, de plumb? Sau să-mi iau un medical, ca să scap de doctorii ăstia suspecti?

ofi05

Asta e. O să aplic tactica viteajeasca românească: o sa plang, o sa dau din picioare, o sa-i mușc și o sa fug. 

(va urma)

 

Officedent, una din cele mai performante clinici de stomatologie din Romania, e AICI. Uita-te sa vezi cat de misto e.

************

Episodul 1 / rezumat: traumatizat în copilărie de un dentist rău, eroul nostru tremură ca o frunză când vede o firma pe care scrie #cevacuDENT și refuză să aibă de-a face cu satanistii sangerosi care trăiesc pe Pământ deghizați în stomatologi. Din păcate, vârstă înaintată și traiul bazat pe alcool, tutun și crantanitul oaselor de pe carnea de porc bine făcută la grătar a dus la avarierea danturii. Eroul nostru purcede, asadar, la descoperirea înfricoșătorului tărâm al stomatologiei și pleacă în regatul Officedent. (citeste integral episodul 1 din Jurnal de Officedent AICI)

Citeşte mai departe ...

Jurnal de Officedent - episodul 4

Am inceput abrupt, plin de emotiile primei mele experiente stomatologice, si am uitat, in trei episoade, sa va spun cine e Officedent, ce vrea el, unde se joaca si daca parintii lui stie. Si, la cererea mai multor cititori, am decis sa corectez asta. Deeeeci:

Officedent este un brand inventat si fondat de un prieten de-al meu, caruia ii spun "cel mai destept prieten pe care-l am". Si, retineti, eu nu-s prost. Nici restul prietenilor mei nu-s prosti, dar Mircea e ceva mai destept decat noi toti. A facut scoli si pe aici si pe afara, a condus businessuri mari, a avut/are diverse afaceri in IT, si mai nou preda unor oameni (destul de) destepti diverse lucruri complicate. "Il duce bibilica", cum ar zice cel mai prost prieten de-al meu.

Clinica este in cartierul Albert, la cateva sute de metri de sensul giratoriu din fata hotelului Best.

of2

Mircea e casatorit, de ceva vreme, cu Raluca, medic stomatolog. Daca va uitati pe site-ul officedent, Raluca e tipa cu cele mai multe diplome. Daca e sa ma intrebi pe mine, cred ca cei doi asa s-au indragostit unul de altul. Cred ca s-au intalnit la vreo petrecere, de la care ea a plecat devreme spunand ca are de invatat. Cum si Mircea avea de invatat, faptul ca ea pleaca sa invete i s-a parut foarte sexy. S-au cuplat, s-au casatorit, au un copil, iarna schiaza si vara calatoresc, iar in restul anului ea salveaza dintii oamenilor si el e toata ziua cu nasu'n laptopul unde lucreaza la versiunea urmatoare a Officedent. "Astia nu se plictisesc niciodata", cum ar zice cel mai prost prieten al meu.

of1

 

L-am cunoscut pe Mircea inainte de Officedent. Eu eram jurnalist, el era CEO. Am batut palma pe un proiect de promovare, dupa o perioada eu mi-am facut exit-ul din proiectul ala jurnalistic, iar el a lasat grupul de firme pe care-l conducea si s-a apucat de afacerea asta cu dinti. Cum ma girl era la varsta primilor dinti, iar Raluca era (si este) o tipa foarte calda si cool cu copiii), a fost firesc sa o duc pe M la Officedent. Si am tot dus-o, vreo 7-8 ani, timp in care nu s-a plans deloc de ce-i facea Raluca. Misto, nu? Tin minte ca acum doi ani, cand aveam ceva mai mult timp de upcycling, le-am mesterit un panou de lemn cu (ceea ce credeam eu ca sunt) niste scule vechi de stomatologie. Foarte mandru de mine, l-am dus si l-am pus pe terasa pe care isi trag sufletul medicii de la Officedent. "In semn de apreciere ca ma girl se simte atat de bine aici", am zis. Veri polait, Raluca mi-a multumit. Nu mi-a spus, draga de ea, ca dobitocul de mine facuse panoul ala nu doar cu scule de stomatologie, ci si cu unele de ginecologie. 

of3

 

In tot acest timp, in Ploiesti s-au deschis si inchis o droaie de cabinete si de clinici stomatologice, fara ca vreunul sa afecteze dezvoltarea Officedent. Clinica deschisa cu doua scaune de pacient (asa le clasific eu, ca pe service-uri auto, dupa numarul de elevatoare), are acum vreo cinci, plus inca un cabinet in lucru. A pornit cu doi medici si doua asistente, acum la Officedent sunt o armata de asistente si vreo zece medici, mai toti megacunoscuti, din Bucuresti. Au aparut si o droaie de scule, care de care mai complicate si mai scumpe, a aparut si un profesor strain, expert in protezare dentara, a aparut si un centru de cursuri pentru stomatologi. Dupa mine, punctul forte al Officedent este faptul ca foarte rar ti se spune "nu facem asta, ci doar asta si asta, mergeti in locul X si apoi reveniti". In mod logic, e plin mereu la Officedent. De pacienti. Si, din ce-am vazut eu pe net, nu se plange nimeni. "Astia sunt din alt film", ar zice cel mai prost prieten al meu. 

of4

Tot de 7-8 ani, Raluca si Mircea imi spun ca daca nu fac ceva cu dintii, o sa raman fara ei. Am rezistat ca un bou eroic pana anul trecut, cand am capitulat. Cand mi-am vazut prima radiografie am facut o mini-depresie. Cand m-au anuntat ca o sa fie nevoie de zece proceduri chirurgicale, aparat dentar, implanturi, pula mea, numa' chestii care-mi strica fengshuiu', am zis ca o sa albesc pana termin. N-a fost asa. Toate procedurile prin care am trecut au fost nedureroase, neurmate de probleme, iar efectul este urmatorul. Dintii mei de sus, care aratau cam asa: 

_0vfpg0gg00_0v_

... acum arata cam asa:

_000000000_00_

Am ajuns la faza in care urmeaza implanturile. N-a fost usor, dupa Codri de Arama si Padurea de Argint, a trebuit sa ma intalnesc cu insusi zmeul. Cu Mihai. Chirurgul. Ii aloc un episod special, ca a fost complicat, cu control mental si cu de-alea de-alea. Revin.

****************

Officedent, una din cele mai performante clinici de stomatologie din Romania, e AICI. Uita-te sa vezi cat de misto e.

Episodul 1: "Când mă doare vreo măsea beau palincă. Când îmi sângerează vreun dinte beau palincă de la congelator. Mă descurc binișor, cred, desi ficatul spune ca trebuie sa mai las in pula mea stomatologia băbească. Intre timp, aflu ca "scândura" aia lipsă îmi va face să cadă tot gardul. Cică dinții migrează dacă au loc pe gingie. Și dacă las lucrurile așa, o să fiu singurul român cu 8-9 strungarețe si un zambet ca Fernando de la Caransebeș". (citeste integral episodul 1 din Jurnal de Officedent AICI)

Episodul 2: "italianul si-a băgat un deget în gura mea cum bag eu degetul mic în supă, să văd dacă frige. Si-a proptit degetul într-o gaură unde pe vremuri trăia linistită o măsea și așa a rămas. L-am suportat vreo două minute, după care am început să mă întreb ce e asta. E uituc? E un fel de salut doctor-pacient? E dominare, gen "țin ce vreau în gura ta"? Să-l mușc? Să-l sug? Să suflu rece? Ce pula mea face asta cu degetul în gura mea, în pula mea, că...." (citeste integral episodul 2 din Jurnal de Officedent AICI)

Episodul 2: "Timp de vreo 20 de minute, medicul a făcut în gura mea cum face un meșter pe care l-ai chemat să-ți scoată gresia aia veche, ca să pui parchet. A fost ok. Adică n-am izbucnit în plâns decât în gând". (citeste integral episodul 3 din Jurnal de Officedent AICI)

 

Citeşte mai departe ...

Jurnal de Officedent - episodul 1

"Reduse față de ce?", mă întrebam, privind tâmp firma. Eram la o firma de imagistică dentară, unde m-a trimis Raluca, zâna-dințișor a fiicei mele. Cea mai simpatică doctoriță pe care o știu și care a ras azi de mine într-un mare fel. Pentru că mie mi-e frică de dentiști.  

  • Flashback: 1979, clasa a doua. Elevul de serviciu intră în clasa și spune "Stoica la cabinetul medical". M-am dus. [Cine are peste 40 de ani își aduce aminte că fiecare școală avea cabinet medical, cu funcții duble, urgențe/stomatologie. Cum reușea boul ăla de Ceaușescu să facă asta cu bani puțini, iar imbecilii de azi, fani declarați ai sănătății, nu, cu o caruta de bani, mi-e peste putere să înțeleg.] Intru în cabinet, stomatologul mormăie arătând spre scaun, eu mă așez, el zice "deschide gura", eu mă execut, el îmi pune un genunchi peste picioare, mă apucă de cap și-mi scoate, până să-mi dau eu seama ce se întâmplă, doi dinți. În altă secundă mă trezesc cu niște vată în gură, luat de veston și împins spre ușa cu mesajul "să vină Radu Grigore".

offi1

Pula meaaaaa! A fost ca un viol. Și m-a durut de m-am căcat pe mine! Evident, nu-mi zisese nimeni că dintii de lapte trebuie scoși, ca să crească cei buni. Regimul Ceaușescu făcea profilaxie mai bine ca democratii pulii de azi, dar la capitolul empatie/comunicare era zero. Logic, am căpătat o aversiune deosebită pentru dentiști, stomatologie, etc. Nici când m-a durut vreo măsea nu m-am mai dus sa ma vada cineva. Nici când mi-a spart ăla, doi dinți, în Pussy (nu radeți, așa se numea barul). Niciodată!

  • Flashback: 30 de ani mai târziu, detin cea mai frumoasă fetiță din lume și o duc la dentist. La soția lui Mircea, cel mai deștept prieten de-al meu în viață. O cheamă Raluca și e preferata tuturor copiilor, pentru că rade cu toată figura, nu doar cu gura, ca alții. Logic, #magirl a plăcut-o din prima. La fel de logic, s-a dus și se duce la ea cu drag. Eu nu. O fi Raluca supermisto, dar reprezintă acei oameni aparent normali, care se poartă mișto, sunt haioși, rad, glumesc, iar când rămâi singur cu ei, în cabinet, se urcă pe tine și îți smulg toți dintii, cu sălbăticie. Și cu cleștele. 

ofi3

Ca să fiu cinstit, Raluca mi-a făcut, o dată, un detartraj. Pula mea, fumez, nici nu mă spăl opt minute pe dinți, e cumva normal că dintii mei să nu arate superb, nu? M-am dus, așadar, la Raluca, i-am atras atenția că sunt tatăl acelei fetițe superbe care o iubește, m-am așezat pe scaun și am închis ochii. Nu știu dacă m-a "operat" ea sau a chemat un speolog întâi, dar țin minte că la emisiunea aia tv, pe care o începeam în perioada aia, arătăm aproape normal în gură. 

ofi2

Zic "aproape" pentru că, nedusi la dentist, dinții mei și-au făcut de cap. Unul, de exemplu, a fost demascat ca ostil când împlineam 41 de ani. A căzut, adică. M-am dus disperat la Raluca, "băi, vine ziua Mirunei iar ta-su' are gardul rupt, ce facem?". Mi-a făcut o radiografie, s-a uitat și mi-a zis "Ti-a căzut un dinte de lapte. La 41 de ani! Dintele tău bun e în gingie, trebuie operație". "Bine, pa!", am strigat entuziast și am tulit-o. Abia dupa aia m-am intrebat: o fi de la Cernobal? Că am mâncat niște zarzăre chiar în ziua exploziei...

Au trecut cinci ani de atunci. Am lăsat-o așa, cu dintii. Când mă doare vreo măsea beau palincă. Când îmi sângerează vreun dinte beau palincă de la congelator. Mă descurc binișor, cred, desi ficatul spune ca trebuie sa mai las in pula mea stomatologia băbească. Plus ca palinca nu ajuta la intreținere si încep să văd că "scândura" aia lipsă din gard îmi va face tot gardul să cadă. Cică dinții migrează dacă au loc pe gingie. Și dacă las lucrurile așa, o să fiu singurul român cu 8-9 strungarețe. Și-o să am un superzambet, ca Fernando de la Caransebeș!

ofi4

Așa că azi, spășit și trist ca o prostituată nedormită din Serbia care se îndreaptă spre autocarul cu turiști beți, m-am dus la Raluca. De fapt, m-am dus la Mircea, că de ea îmi era rușine. El i-a spus ei că m-am căit și că vreau să mă întorc la calea cea dreaptă, iar ea m-a binecuvântat cu un "Nu cred!!!! După cinci ani de la detartraj ai încredere în mine? Ce drăguț! Hai, fugi și fă-ți o radiografie panoramică". 

De-aia eram acolo, azi, la centrul ăla de imagistică dentară, uitându-mă la firma aia pe care scrie "radiații reduse cu 85%". Față de ce? De Hiroshima? Și cât de sigură e instalația? Dacă scapă o radiație mică pe sub protectie și-mi atacă pula? Dacă și aici se scot dinții cu sălbăticie? Daca am ceva important de facut iar eu stau aici, la psihopatii astia cu radiatiile lor?

afi6

Am intrat. Drept, demn, palid de curajos. Am scris hotărât că "nu sunt însărcinată" pe fișa aia, am mințit privind greutatea și m-am așezat pe băncuță privind atent câți oameni intră și câți ies. Că dacă intră patru și ies trei m-am cărat, nene, nu vreau să fiu victima dementilor ăștia de stomatologi! 

ofi7

Mă strigă. Intru. Scoate hanoracul. Pune vesta de plumb. Era o vesta de corp, de parca mie imi pasă de ficat! N-avea și vestă de pulă, asa ca mi-am încordat-o cât am putut eu de tare si i-am soptit "rezista, o sa te apar cat pot". Pune bărbia aici. Ia bomboana asta în gură și ține-o cu limba pe cerul gurii. Muscă de țâmburusul ăsta. Nu te mișca. Smaf, două chestii pe tample. Tipa iese. Aparatul ăla se mișcă și-mi trage una în umăr. Deci de-aia zicea să las umerii jos? De concentrare, scap bomboana (nu putea sa-mi dea o jumara de porc!) pe care o tineam pe cerul gurii si se duce spre măseaua aia spartă. M-am linistit. Pula mea, craterul acelei masele e ca o cămară, dacă mănânc alune acum găsesc alune acolo și săptămâna viitoare. "Tine toată limba pe cerul gurii", se aude in difuzor. Cum pula mea să țin toată limba pe cerul gurii fără antrenament?! Sunt la prima mea radiografie, e ca la gimnastică, nu faci spagatul din prima!!! Nu mă mai duc niciodată la o clinică de-asta de performanță!

La ora la care scriu asta știu că Raluca a primit deja radiografia mea și asta îmi da o stare ciudată. Mă simt că indienii din Amazon care refuzau să fie fotografiați ca nu cumva să le furi sufletul. Stiau ei ce stiau! Ce face ea toată noaptea cu poza dinților mei, asta vreau eu să știu?! Să vezi ce scandal îi fac mâine...

(va urma)

Officedent, una din cele mai performante clinici de stomatologie din Romania, e AICI. Uita-te sa vezi cat de misto e.

 

Episodul 2 / rezumat: eroului nostru ii este molestată gura cu ceva ce seamănă cu o pulă, iar un italian ii profanează mormantul unei măsele. Zguduitor! (citeste integral episodul 2 din Jurnal de Officedent AICI)

Citeşte mai departe ...
Abonează-te la acest feed RSS
© 2019 Bogdan Stoica