De la debutul anului am primit 5 mesaje pe email care spun cam același lucru: newsletterul nu mai vine. Ce e de făcut?

Primul pas: uită-te în folderele unde serverele yahoo, gmail, zoho, etc aruncă toate emailurile pe care nu le-ai deschis o perioadă de timp, pentru că au impresia că newsletterele mele sunt spam, că nu le-ai solicitat. Mută-le înapoi în inbox, bifează la cel mai recent “nu este spam” sau apasă butonul aferent acestei proceduri, oricum s-ar numi el.

Pasul doi: dacă nu e nimic prin folderele alea, e posibil să te fi dezabonat din greșeală, apăsând aiurea butonul aferent de la finalul vreunui newsletter. Soluția: intră pe linkul https://bogdanstoica.substack.com și abonează-te din nou.

Tu ai avut ierbar? Eu da. Am fost pus, la școală, să fac unul, în clasa a 5-a. M-a prins atât de tare încât am mai făcut câteva, până am ajuns la liceu. Aveam și un coleg și o colegă, cu care concuram, care are cel mai voluminos ierbar. Ajunsesem să-mi rog prietenii care mergeau la munte sau la mare să-mi aducă ferigi, alge, etc, ca să am cel mai tare ierbar. Dacă-mi aduc biner aminte, cred că uscasem și presasem inclusiv o plantă din acvariul unchiului meu.

Inevitabil, comparând plantele culese și presate cu cele din atlasul botanic, am învățat denumirea și uzul potrivit pentru vreo sută de plante. Acum nu mai știu mai mult de 20, dar tot știu mai multe decât aproape orice copil din țara asta, pentru că niște imbecili care au condus Educația au decis că ierbarul școlar nu merită atenție. Asta deși merită. Mai ales acum, când am devenit cu toții conștienți de valorile nutritive și/sau medicale ale unor plante. Din pacate, acum suntem niște botaniști exclusiv de Carrefour. Dacă ne scoți pe câmp să ne culegem plante ne otrăvim cu toții.

A mai avut un efect ierbarul ăla. Tot încercând să identific, zilnic, ce-am cules, am aflat și care plante sunt rare, și care sunt nocive, și care se înmulțesc ușor sau cât de greu e să le faci pe altele să crească. Iar asta mi-a folosit mai mult decât pare, n-a existat plantă de ghiveci pe care să pun mâna și să n-o salvez (inclusiv un frangipan, o plantă răruță pe la noi, cu rădăcina căruia a mea a venit din Bali, în geamantan, 20 de ore. Ghici cine a separat lăstarul ăla în trei, obținând trei ghivece cu frangipan?

Al treilea efect pozitiv al ierbarului a venit chiar recent, în ultimii cinci ani, când m-am apucat de recondiționat / bricolat / upcycling. Ghici cine a știut să preseze, usuce, lipească, monteze plante uscate într-un mod durabil, în decorațiuni?

Whatever. Pentru cei care, ca mine, au apreciat dezvoltarea personală în domeniul naturii prin exercițiu, nu doar prin lecturi și consum, am postat pe youtube un ierbar. Cum arată, cum se făcea, la ce folosea, cum se poate face și acum. Fie să vă fie de folos măcar pentru a arăta copiilor cât de mișto este acest hobby. 

Hello. Dintre toate mesajele primite anul trecut, unul apare extrem de des:

• ai cumva pe kolectionarul.ro un ziar din (ex.) 12 aprilie 1983?

Pe kolectionarul.ro sunt 2.200 de ziare și documente indexate după data apariției/emiterii/publicării. Le-am pus acolo în timp, convins că 9 din 10 oameni ar vrea un ziar din ziua nașterii, a căsătoriei, sau de o sută, cincizeci, etc de ani înainte ca ei să se nască. Uite cum le găsești pe site:

1. Pe desktop vezi imediat butonul Capsula Timpului, în meniul din partea de sus. Pe telefon meniul e în dreapta sus, unde vezi cele trei liniuțe. Deschide cu încredere.

Și pe desktop și pe telefon, o să se deschidă un text foarte lung. Ai toate publicațiile ordonate după dată, an, oraș, județ, țară. Nu mi-am bătut capul cu o soluție care să le integreze pe toate, pentru că nu trebuie să fie precisă ca arhivele Securității, ci orientativă.

Să zicem că ai căutat un ziar din ziua nașterii fratelui tău: 22 aprilie 1992. Găsești un ziar din 22 aprilie, dar nu din 92, ci din 84. Înainte să zici pas, vezi ce făceau bunicii în 84, poate atunci s-au cunoscut. Sau poate în 84 s-au mutat la Brașov. Ia caută și Brașov. Sau caută un ziar din 22 aprilie 1892, adică o sută de ani înainte ca el să se nască.

Ai găsit ceva. Iar acum ești gata să te enervezi, pentru că te-am momit cu un ziar de 10 lei și te oblig să cheltuiești 200 de lei. Să știi că o fac din trei motive:

• timpul necesar pentru de a fotografia, publica și păstra ca să fie găsit oricând un ziar vechi valorează pentru mine cu mult mai mult de 10 lei. Dacă nu mi-ar plăcea mie atât de mult ideea de a avea ceva din ziua nașterii n-aș fi alocat atâta timp operațiunii doar pentru bani.

• adaugă și alte costuri care nu se văd pe site: achiziție, sortare, inventariere, păstrare, ambalare.

• nu e logic, eficient, sustenabil - oricum i-ai spune, să-ți trimit cu 20 de lei costuri de transport un produs de 10 lei. Mintea mea nu acceptă așa ceva, mi se pare că suntem doi idioți.

• adaug, în defavoarea mea, că din experiențe anterioare am constatat că acel client care e dispus să cheltuiască 10 lei pe produs și 20 de lei pe transport nu e genul de om cu care mi-aș bea cafeaua. O să se vaite că ziarul are un colț rupt, că n-a vrut curierul să urce în bloc, că nu se aștepta să fie ziarul îndoit în patru, că rama la care s-a gândit e și așa foarte scumpă sau pur și simplu nu o să ridice coletul pentru că mai dă-o în pizda mă-sii de maculatură, ia uite cu ce-și pierde el timpul. O pierdere de zece lei e tratată cu lejeritate de oricine. Una de 200 de lei nu.

• Așa că-ți recomand, după ce găsești acel ziar pe care-l dorești pe bune, să mai petreci ceva timp pe site căutând ziare/acte din alte zile de naștere: soț, soție, copil, colegi, șefi, parteneri, vecini, prieteni. Pierde 30 de minute și pregătește-te pentru cadouri aniversare pe tot anul, pentru tot anturajul. N-o să cheltuiești mult și o să devii cel care face cadouri diferite de restul.

• Nu ezita nici să iei tot de pe site și să revinzi. Ai o promoție cât toate zilele pe site. Visul meu e să scap de toate lucrurile de pe kolectionarul, pentru că nu le-am cumpărat ca business, ci în următoarele feluri:

  1. -am vrut să iau doar ceva dintr-un lot, dar vânzătorul voia să vândă doar lotul integral: am cumpărat, am păstrat ce mă interesa, vând restul.

  2. -am luat lucruri pentru studiu (presă, newsletter, muzeul brandurilor) și o dată ce am extras informația, publicația poate ajuta pe altcineva.

  3. -când eram mai tânăr cumpăram tot felul de obiecte vechi care ulterior nu mi-au mai spus nimic.

• De-asta încurajez pe site cumpărăturile în volum mare și postez des loturi mari la care prețul per piesă este mic: eu scap de ele, cineva se bucură de prețul mic și/sau de profitul viitor.

• Nu uita să-mi scrii dacă vrei să plătești altfel pentru lucrurile de pe site care-ți fac cu ochiul: cărți și publicații interbelice, timbre vechi, artă plastică cu Ploieștiul, diverse tâmpenii care te sperie pur și simplu de când te-ai pricopsit cu ele de la bunicul, lucruri din pod de care îți e frică să te apropii să nu cumva să te muște.

Când am deschis scrisoarea din anii 70 am crezut că tipa i-a scris unui tip pe care l-a cunoscut cu 24 de ore în urmă, atât părea de îndrăgostită. Pe urmă am observat că albumul foto care însoțea scrisoarea conținea poze cu cei doi făcute și cu 20 de ani înainte de scrisoare. Deci e posibil să iubești atât de intens pe cineva timp de 20 de ani. Wow.

(propoziția din titlu îi aparține lui Ion Băieșu)