Blues Cafe. #cutelefonul

Sambata, ma girl a vrut sa mearga singura la teatru. Sa vada cum e. Cum vremea era ca naiba, m-am oferit sa o astept, la iesire, sa o duc acasa. Dar pentru ca la teatru pauza e facultativa, iar ora de finalizare a spectacolului nu e mereu aceeasi, am zis sa o astept intr-o cafenea din zona, nu in masina. Si m-am dus in cafeneaua in care n-am ajuns niciodata seara: Blues Cafe.

Numele e nou, cafeneaua nu. E la parterul Hotelului Central, pe colt, chiar langa intrarea in faimosul restaurant Berbec, brand nascut in perioada interbelica, in prezent cea mai veche terasa a Ploiestiului. Dupa o lunga si nefasta serie de cutremure, bombardamente si incendii, Hotelul Central si-a tot reconfigurat spatiile, iar coltul cladirii aflat chiar la kilometrul zero al orasului este cafenea de zeci de ani. Unii i-au spus "cafeneaua Berbec", altii "cafeneaua de la Central", dar trebuie sa recunosc ca Blues Cafe suna perfect. Pentru ca e fix genul de local blues.

 

Asta e camera din spate, mai putin cunoscuta, chiar si mie. Cu un pian la care ai voie sa canti, daca stii sa canti.

 

Camera cu pian este separata de zona stradala a cafenelei de un set de usi vechi, cu geam, de cristal. Nu stiu voi, dar eu sunt impresionat de detaliile de genul asta. Plus ca sunt satul de crom, plastic si pal melaminat.

 

Aici am fortat perspectiva, cu functia pano a camerei de pe telefon. Imaginea insa nu minte: sunt destule scaune inalte de bar, adica ceva dupa care eu tanjesc. Unde naiba, in centrul Ploiestiului, mai poti sa bei ceva chiar la bar? In foarte putine locuri, va asigur. Si nici unul dintre ele n-are parfumul asta de blues.

 

Eu ajung, de obicei, ziua la cafeneaua asta. E o placere sa stau la o masa de la geamul care da chiar in trotuarul bulevardului si sa ma uit la oamenii care trec. 

Lemnul bun, solid, lucrat bine, e peste tot: mese, scaune, bar, usi... Cum sa nu-ti placa?

 

Adaug ca Moak e una din cafelele mele preferate.

 

Asta e o imagine tipica pentru Ploiestiul interbelic, cu acel umor local care l-a inspirat pe Caragiale. Stiti ca localurile sunt obligate sa afiseze numarul ANPC; uite ce frumos e afisat la Blues Cafe :)) 

 

Adaug si o imagine de afara, cu Blues Cafe in prim-plan, ca sa intelegeti de ce ne vedem pe 6 martie, la ora 17.00, la workshop-ul de fotografie cu telefonul, aici, si nu in alta parte. Pana atunci, va puteti duce oricand de la 9 la 23.00, la Blues Cafe, ca sa convingeti singuri cat e de intim si de misto localul, cu toate lucrurile alea care vin din timp si cu lemnul ala superb. Si cu doamna Elena, o cumintenie de femeie, lipsita de aplombul specific ospatarilor si barmanilor pe care ii intalnesti peste tot, dar dotata cu o politete care n-are cum sa nu te cucereasca. Doamna Elena n-a vrut sa apara in fotografii, desi lucreaza acolo de zeci de ani, si ar fi fost firesc sa v-o arat, mai ales ca a fost o placere sa stau cu ea la povesti, despre despre cafea, oameni si alte vremuri. 

Pentru cei care vor sa vina la workshop-ul de fotografie cu telefonul din 6 martie: inscrierile se fac la Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea. (detalii AICI).

Pentru neploiesteni: Blues Cafe e la parterul Hotelului Central (web / fb), cu adresa Ploiesti, Bd Republicii nr. 1.

Citeşte mai departe ...

Cafe Aroma - Ploiesti Shopping City

"Prin meniul variat de cafele, cu tot felul de arome, condimente, bauturi alcoolice adaugate, si texturi diferite, in cafeneaua Aroma by Segafredo regasesti pasiunea inconfundabila a stilului de viata italian si traiesti o experienta multisenzoriala inedita".  - asa zice pe site, asa scriu si eu.

Eu unul as fi pus, in fraza de mai sus, "texturile" inainte de "bauturi alcoolice", dar asta nu e o problema atat de mare. Mai mare jalea a fost cu setul de colinde sexy, adica de-alea lente, obosite, de-mi venea sa-mi tai venele in mijlocul cafenelei. 

Noroc ca a fost ok cafeaua. Si locatia e ok, desi nu pricep de ce au ales Segafredo ca vector principal de imagine. Brandul asta este, intre cafele, ce este Loganul intre masini: o optiune sigura, nu cea mai buna. Cum nimeni nu se trezeste avand in minte ideea "mamaaaa, ce-as bea acum un Segafredo!", cafeneaua asta se putea numi oricum, si ceva-ceva le-a sunat si antreprenorilor in cap cand au luat decizia de a o numi "Aroma". Nu s-au putut abtine si au pus pe pereti doar reclame Segafredo si un montaj de litere volumetrice "Aroma by Segafredo" complet inutil.

Noroc ca localul e ok. Adica, oamenii care erau duminica pe la pranz, acolo, erau ok. Fara tzoape sulemenite aiurea, fara dobitoci care pacane in masa cu cheia de la Mertz. Cu alte cuvinte, nu aveai senzatia ca esti la mall, la o demonstratie de my-social-updates

Si, oricum, cafeaua e mai buna decat Lavazza de la Paul...

 

Citeşte mai departe ...

el greco

El Greco e genul ala de local pe care-l gasesti dintr-o prostie. E in centrul centrului, dar pitit la maxim. Eu mergeam spre masina parcata, cand m-am intalnit cu un amic. M-am rotit sa-l salut si atunci am vazut firma. Mai aveam 24 de minute pana la urmatoarea intalnire, deci mi-am zis ca pot suporta marketing grecesc minimal cat beau o cola.

Si-am gasit un loc ff misto. Unul dintre putinele localuri care n-au tinut mortis sa-si puna terasa la strada, sa se vada cocalarii din trafic si sa miroasa fiecare esapament, in parte. Are terasa interioara, cu liniste cat cuprinde. Si cu niste flori plantate ici-colo, si cu niste ...

Stai, ca nu merge. Mi-a placut atat de tare terasa de la El Greco, incat m-am apucat sa fac poze. Nu deranjam, credeam eu, pentru ca eram singurul client. S-a deranjat insa patroana, care mi-a spus ca nu e ok sa fac poze. Am mai schimbat doua vorbe, a venit vorba si de preturile mici, dar nici pe alea nu le public, ca mai mult ca sigur nu e ok nici asta.

O chestie tot v-o spun. Daca in alte locuri mergeti sa va vada lumea, asta e locul in care puteti merge sa nu va gaseasca nimeni. Daca as fi proprietarul acelui loc, as instala cinci-sase hamace si as cumpara vreo suta de carti la mana a doua. Si pun pariu ca s-ar umple cu tineri ok, nu cu cocalarii care vor sa stea pe o terasa la strada.

Nici unde e localul nu va spun. Sigur nu e voie nici asta....

Si inca ceva: in era retelelor sociale, e o prostie crunta sa nu permiti sa se faca poze in localul tau. Crunta de tot.

Citeşte mai departe ...

Tutti Cafe. Misto.

Nu e rau deloc. Cafeaua e geniala, ca si in alte parti, e frig dimineata, ca peste tot in orasul asta, dar la Tutti Cafe se intampla o chestie foarte misto: muzica.

S-ar putea scrie carti despre cat de proasta este, pe alocuri, muzica din cafenele. Si cat de prost este potrivita cu ziua din saptamana, cu ora de difuzare, cu vremea de afara. Azi, la Tutti Cafe se auzea ceva ca ... o cravata de bancher. M-a dus un amic, mai demult, la o reuniune secreta in "beciul" BNR si tin minte ca am fost reperat, desi aveam insigna regulamentara in piept, dupa cravata. Si nenea care m-a reperat, dupa ce m-a intrebat daca sunt cumva atat de dement cat sa mint asupra identitatii si prezentei mele acolo, mi-a spus "o cravata este cu atat mai misto cu cat nimeni n-o remarca si n-o poate descrie dupa ce pleci"

Ati inteles? N-am ce sa descriu la muzica aia. Disparea, practic, in "costum". Si era perfecta.

Apropo: astia de la Tutti Cafe au o sigla foarte misto....

Citeşte mai departe ...

Coffeol Ploiesti

Ca regula generală, când vă duceți la o cafea la mall-ul de la Carrefour, nu stați la terasă. La cele din zona de sud, spre Cinema, vei asculta vânzătoarele ieșite la fumat povestind cât de prost sunt plătite și niște țărani cu mașini scumpe povestind cât de ușor au "incleiat-o" pe proasta aia bună pe care fix toți ceilalți de la masă n-au putut s-o. In zona de nord, spre Metro, aveți un rahat de fast-food și o stație de autobuz fix lângă terasă. Cu alte cuvinte, miros de tocătură prăjită și de subțiori nespălate. [Paranteza 1]

Revin la Coffeol. Trec cu pași mari de terasă și intru. Motivul: niște emailuri urgente. [Paranteza 2] Intru, si descoper poate cel mai misto spatiu din toata chifla asta de mall [Paranteza 3]. Fara culori stridente, fara mese inghesuite, fara celebrele scaune de lemn de la I, cum si-au luat toti carciumariii orasului. Niste fotolii senzationale, cu niste masute perfecte. Si muzica e cool, dovada ca n-am retinut ce s-a auzit, timp de 20 de minute. Nu m-am mai simtit atat de bine de cand am fost in cafeneaua din Muzeul Antipa, de la etaj.

Ca sa fiu cinstit, n-am avut timp sa apreciez cafeaua. M-am lasat pe mana baristei care mi-a indicat ceva  cu "berry" in coada, "foarte aromat". Am baut de vreo trei ori din acel espresso lung, si mi-am dat seama despre ce ingredient minune era vorba: cardiacberry! Niste alea, care iti opresc inima, daca esti mai bleg din fire. Cred ca a fost cea mai strong cafea bauta anul asta. Dovada? Scriu fara pauza, de doua ore! Semn bun, zic eu, confruntat zilnic cu "espresari" care au redus doza de cafea din aparate de la 7 la 4 grame... 

Pana la urma, mi-a placut la Coffeol si pentru ca nu e in zona mondena a mall-ului. Cand iesi din Tuti Capo, sau din Aroma, dai nas in nas cu cel putin un oligofren in slapi care-si zornaie cheile sau cu o wannabe semidezbracata, uimita ca nu te uiti in decolteul ei. Cand am iesit din Coffeol, eram intre un tatic cu fiul sau, care turuia ca-i trebuie si carioci si acuarele, si o femeie care se ducea sa-si cumpere carti la reducere.

Altceva, nu?

-----------------------------------------

Paranteza 1: Cât de proști sunt cei de la mall, dacă au amestecat in nici o suta de metri patrati, atracții pentru: a) public spălat, cu bani; b) public cretin, care mănâncă cârnat pe asfalt; c) public fără bani, care așteaptă autobuzul? Pentru că ceva atât de eterogen mai întâlnești doar în jegul de obor al Ploieștiului...

Paranteza 2: Oricat ai fi de bun, ca sofer, nu poti sa scrii corect si mult pe tableta, in trafic.

Paranteza 3: De s-ar deschide o data AFI Ploiesti...

 

Citeşte mai departe ...
Abonează-te la acest feed RSS
© 2019 Bogdan Stoica