Tradițional Sibian, rețeaua de păpică bună a Ploieștiului

Leșinat de foame, m-am dus aseară în Carrefour-ul de lângă blocul în care locuiesc. Un reflex la fel de dăunător ca fumatul, dar căruia nu-i rezist mereu, dată fiind proximitatea. Cum ziceam, rupt de foame. O dată intrat, mi-a trecut foamea. Aveam brânză acasă, așa că mi-am luat o caserolă de roșii și un borcănel pe care scria, în franceza mea vagă, caviar deo berj. De carnea și de mezelurile din Carrefour nu mă ating, așa cum nu cumpăr așa ceva din nici un supermarlet sau hipermarket.

Și ghici ce? Când am ajuns acasă, am constatat că roșiile sunt de căcat. Serios, părea că directorul de achiziții de la Carrefour le-a ținut în baie, în dimineața aceea de după seara în care el însuși a mâncat niște roșii de căcat de la Carrefour. Am desfăcut și bocănelul ăla. O mizerie de cremă, făcută din vinete cu ceapă. Cam ca o zacuscă dată prin blender după ce a gătit-o cineva care are covid, deci nu are nici gust, nici miros. De ce ai face cremă din senzaționalele vinete cu ceapă? Vă spun eu de ce: ca să faci bani. În loc să fie pe un raft al ANPC lângă o amendă istorică, pentru că mizerabilii de la Carrefour nu i-au tradus eticheta cât să poți citi ce morții mă-sii scrie pe el, borcănelul ăla face bani pentru retailer ajungând în coșurile celor atrași de mincinosul "caviar" de pe etichetă. Așa că am mâncat doar brânză, făcând poze borcănelului și jurându-mi în barbă că mâine (azi) fac aprovizionarea. Roșiile au ajuns direct la gunoi.

Am pus o riglă peste etichetă. Uitați-vă și voi: traducerea de pe borcanul din Carrefour e scrisă cu litere mai mici de un milimetru. Pula mea, e cumva un produs doar pentru ceasornicari și bijutieri? ANPC România, mai dăm și noi o amendă, ce zici? Sau de ăștia mari nu aveți voie să vă atingeți?

Așa că azi mi-am făcut timp să "alimentez" la Tradițional Sibian. Am dat o tură la magazinul din Piața Vest, apoi am ajuns la cel de la Halele Centrale, să iau ceva ce nu avea la Vest, și, când m-am dus spre casă, m-am dus și la cel din Piața Nord, care se află la doi pași de sursa mea de legume-fructe. Am făcut o supertreabă. M-am întors acasă cu:

- slănină afumată natural, a la long, nu de-aia stropită cu o zeamă chimică cu gust de fum, cum găsiți la supermarketuri.

- cu niște cașcaval d-ăla cu găurele făcute natural, nu făcute de un robot ca să dea un aspect natural unei mizerii chimice

- niște mușchi al cărui nume n-o să-l menționez aici, pentru că nu vreau ca blogul ăsta să fie raportat pentru rasism

- o cutie de smântână de n-ai cum, te duci cu capul, răpești o babă și o rogi să-ți facă o mămăligă

- niște cârnați afumați, pe care abia aștept să-i acopăr cu varză călită

Mi-am mai luat niște brânză maturată cu nucă, pentru că sunt curios să văd cum merge cu roșul sec de la mănăstirea Jercălăi, dar și niște parizer, după ce Alex m-a asigurat că e făcut fără adaos de carne dezosată mecanic, o denumire drăguță care ascunde faptul că salamurile, cremvuștii și parizerul de supermarket sunt făcute din copite, râturi, dinți, urechi, cozi și alte resturi de animale. L-am gustat cum am ajuns acasă, cu pâine caldă de la Teju: o nebunie.

Acum realizez că am uitat să vă spun că-l știu personal pe unul din ownerii rețelei Tradițional Sibian. Se numește Alexandru Cina, e ploieștean, cu pregătire in managementul afacerilor, mai are o afacere în zona curățeniei. În Tradițional Sibian el se ocupă de vânzări. Asociatul lui, Ioan Hulea, e fix din Mărginimea Sibiului, unde nimeni nu știe să facă mâncare nasoală, pentru că se folosesc doar rețetele de pe timpuri. Producția e tot acolo, la Sibiu. Fără E-uri, fără conservanți suspecți, fără coloranți, fără să umfli carnea cu apă. Cei doi dețin împreună tot felul de chestii dubioase: apartamente, neveste, copii. Uitați-vă și voi: clar, niște interlopi care muncesc în firma asta, nu doar o dețin așa cum fac babele alea distinse din Franța care dețin Carrefour.

Ioan bagă ca MIG-ul în fabrică, când e vreo comandă mai mare de MOET. Alexandru conduce personal mașina frigorifică, când se duce la LOFT să ducă marfa în magazine. Dincolo de bani, cei doi nenorociți din imagini împărtășesc și alte valori de-astea, dubioase: Ioan l-a cununat pe Alex. Apoi Ioan i-a botezat fețita lui Alex. Petrec concedii și sărbători împreună, ca niște sectanți nenorociți. Pe bune, vă dați seama ce dubioși sunt?!

Din nenorocirile făcute, cei doi și-au cumpărat un Merțan 500S și un Ferrari. Din plastic. Limuzinele sunt parcate la Alex, pe birou, să se vadă fala și șmecheria la boși. 

L-am vizitat joi pe Alex, ocazie cu care l-am rugat să dea câteva ponturi pentru cei care încă nu știu cum să recunoască diferențele dintre un aliment de căcat și unul bun. În rezumat, lucrurile stau cam așa:

1. - Fugi când vezi mezeluri de un roșu aprins. Cu cât sunt mai roșii, cu atât sunt mai pline de chestii suspecte.
2. - Fugi când vezi bucăți de brânză de forme regulate și identice. Sunt șanse mai mari să vină dintr-o fabrică unde în brână se pune și altceva decât sare, cheag, lapte.
3. - Fugi de mușchiul gros, neted și deschis la culoare. Dacă nu i se văd fibrele, e plin cu apă.
4. - Fugi de termenul de valabilitate mare. Cu cât e mai mare, cu atât mănânci un aliment mai prost.
5. - Fugi când vezi telemea de oaie proaspătă iarna, când oaia mănâncă fân, nu iarbă, iar puținul lapte îl dă mielului pe care tocmai l-a fătat.
6. - Fugi când vezi brânză de bivoliță mai ieftină decât cea de oaie sau de vacă. O bivoliță dă un litru-doi de lapte pe zi, un kilogram de brânză de-asta ar trebui să coste enorm, spre o sută de lei kilogramul.
7. - Cere eticheta. Cere mereu eticheta. Și când cumperi marfă vrac, magazinul e obligat să-ți prezinte eticheta acelui lot de cârnați, mușchi, brânzeturi, etc. Dacă nu-ți arată eticheta ai toate motivele să crezi că sunt niște alimente de căcat. Cere eticheta mai ales la supermarket.

Revenind la Tradițional Sibian...

...magazinele lor din Ploiești sunt ușor de găsit. Cel din Piața Nord e în modulul din stânga, latura stângă. Cel din Piața Vest e amplasat peste drum de zona de flori, tot pe latura stângă a pieței. Cel din Halele Centrale e în zona din dreapta a Sălii Mari, spre capătul dinspre platou. Deocamdată, oamenii nu fac livrări online, nici nu iau comenzi telefonic, dar o să se întâmple și asta, cât de curând. Mai scăpăm noi de rahaturile cu E-uri din magazine, dar de tehnologie nu scapă nimeni, așa cum nici ei n-au scăpat de Facebook.

Am fost atât de fericit, azi, când am ajuns acasă cu bunătățile, încât le-am filmat și le-am pus pe Youtube, cu precizarea că n-am dat pe tot ce se vede în imagini (trei feluri de brânzeturi, trei feluri de preparate din carne, plus pâine, roșii, ceapă verde și ridichi) mai mult de 150 de lei. Cred că o să-mi ajungă trei-patru zile. Parcă nu mai e așa scump să mănânci fără E-uri, nu? Revenind la video: vă rog să dați măcar la minutul 2.20, să vedeți o madă'facă' de smântână ca în copilărie.

Închei cu speranța că acest text va duce nu numai la creșterea populației de grași, cu mine în frunte, ci și la convingerea mai multor oameni să cumpere de la producători și din piețe, nu din supermarketuri, adică la cei de care se teme tot retailul modern românesc. De ce credeți că România, țara unde cei mari pot fura liniștiți, iar cei mici sunt hărțuiți, în lockdown s-au închis piețele, nu supermarketurile?