Cum să-ți aperi copilul, iubita sau pielea într-o bătaie de stradă

Te duci des la sală, exersezi la sac, faci si scheme complicate, ai început să te sincronizezi de minune cu instructorul și ai o stare de confort psihic gândindu-te că dacă ajungi într-o situație violentă o să te descurci. Nu, n-o să te descurci.

Te duci des la sală, iei proteine, împingi o sută de la piept, faci o sută de flotări zilnic, alergi 5 kilometri, te-ai umflat ca un cârnat nemțesc și ești sigur că dacă ajungi într-o situație violentă o să te impui. Nu, n-o să te impui.

Ai golănit toată viața, te-ai bătut prima oară la zece ani, ultima oară acum două săptămâni, știi să dai, ți-ai simțit gustul sângelui în gură, nu mai fugi, nu te mai blochezi când cineva da în tine, crezi că ești pregătit pentru un conflict fizic. Nu, nu ești.

Eu nici atât. De-aia m-am dus. De fapt, n-am avut de ales, a trebuit să mă duc. Pentru că eu nu vreau să mă duc nicăieri. Când zice pisi "hai și noi colo și colo", eu zic "nu și nu" invocând lipsa mea de sensibilitate pentru frumos. Că eu așa sunt, poți să-mi desfășori în față cel mai frumos peisaj din lume, nu simt nimic. Dar când a zis "e un stagiu de autoapărare, hai să învăț și eu ce să fac dacă se ia unul de mine pe stradă, ar trebui să-ți placă, că nu e nimic delicat și sensibil", n-am mai avut de ales. Iar când a zis "conduc eu" am fost aproape fericit. Că eu m-am săturat inclusiv de condus mașina.

Primul șoc a fost când am văzut cine sunt ceilalți cursanți. Credeam că o să fie alți sedentari ca mine, care fac efort doar accidental. Ciuciu, nene. Numa' instructori de arte marțiale, oameni care la serviciu poartă uniforme, owneri de săli. "Pula mea, n-o să înțeleg nimic, o să plâng primul și o să fiu prostu' grupului", mi-am zis.

Cam așa a și fost, dar n-am avut timp să conștientizez. Programul a fost la limita intensității suportabile. Și ca durata, și ca solicitare. Nu-s așa paliu, am făcut armata, mesteresc periodic lemnarie grea, nu am nevoie de multe ore de somn, dar în astea trei zile mi-a fost foame și somn tot timpul. Din cauza exercițiilor impuse de cei trei. Niște d-ăia, cu background sportivo-militar, care îi pot lăsa lați pe instructorii tăi de orice. Predarea a vizat principiile si tehnicile generale, pentru ca intr-o bataie nu aplici o schema, ci orice poti din tot ce stii. Si n-a plecat de la bataie ca optiunea nr.1, ci a vizat acele situatii in care fuga este imposibila. 

  • Primul ne-a învățat cum să te lupți cu cuțitul. Era un tip scund, cu moacă de profesor de engleză pașnic. În luptă, însă, s-a dovedit rău ca un pirahna și eficient ca un măcelar profesionist, capabil să te facă fileuri și cu un ciob de pahar. 
  • Al doilea ne-a învățat cum să folosim eficient un pistol. Și ăsta un periculos, trage în 0,8 secunde (am vazut video, nu-i bullshit) de când pune mâna pe pistol. Foarte-foarte mișto și partea asta. Eu am mai tras cu arma, dar nu mă gândeam cât timp irosesc de la decizia de a trage până apăs trăgaciul și că fac și o droaie de alte chestii inutile. 
  • Al treilea ne-a învățat cum să ne batem fără arme. Un malac cât un vis urat. Pe cât era de mare, însă, pe atât era de relaxat si practic. Ne-a învățat că n-ai de ce să te chinuiești să arunci lovituri complicate cu pumnul și cu piciorul când două degete și un cot  sunt suficiente pentru ca adversarul tău să gâfâie brusc. 

Au mai fost două momente memorabile. Unul s-a referit la protecția altei persoane. Megamișto: inveti sa îți feresti copilul, iubita, mama, fratele, de un atac in desfasurare. Priceless. Al doilea s-a numit "încălzire dinamică" și nu mai vreau să-l fac niciodată pentru că am crezut că mor.

Nivelul general de predare a fost comparabil cu utilizarea unui iPhone: chestii complicate explicate foarte simplu. La final, înțelegi că schemele alea sofisticate de lupta pe care le vezi în filme pot fi făcute și de tine dacă ești atent la adversar și dacă ești determinat să-i dai una zdravăn. Mai zdravăn decât crezi tu. Pentru că despre asta e vorba. Tipul care o să te atace pe stradă nu o să dea cu cuțitul ca un profesionist cât să poți să răspunzi cum un uchemochipulamea. Nu. O să dea ca țăranul. Și dacă doar parezi lovitura, o să dea din nou. Și din nou. Pe stradă nu există reguli, coduri, tehnici. Nu există atac cu o singură înjunghiere, ci cu mai multe. Nu există bătaie cu un singur pumn, sau cu o singură încercare de a te imobiliza. Ăla care îți vrea viata, telefonul sau iubita e determinat să o facă, se grăbește, e feroce în acțiunile lui. E musai să-i dai una, sau două, sau nouă, chiar de la primul atac, până să se prindă că știi să te aperi. Iar revelatia stagiului a fost că 99% din lucrurile învățate pot fi făcute nu doar de un tip dus la sala, sau de un mâhnit cu o vagă experiență ca mine, ci și de o femeie de 50 de kilograme, blocată în lift, atacată pe stradă de un hoț sau în casă de soțul violent.

Am scris acest text pentru că aș vrea să mai trec o dată prin modulele astea de luptă. Ca să fac asta, trebuie să existe un motiv de a-i aduna, iar, la un loc, pe cei trei. Că unul vine de la Viena, unul de la Constanța, unul nu știu (și mi-e frică să-l întreb), și sigur n-o să vină doar pentru mine. Viața e pe bani, nu pe facerea de bine. Logistica necesară umple două mașini. E nevoie și de săli, de spații outdoor, cazare, masă, etc. Trebuie să fim măcar 20 la Ploiești si 20 la București, astfel încât să ne poată pocni preventiv pe toți, într-un singur weekend, ca să nu ne mai pocnească alții în viitor. Gen: "Ploiești patru ore sâmbătă dimineață și patru ore duminică dimineață" și "București patru ore sâmbătă dupa amiaza și patru ore duminică dupa amiaza". Nu stiu daca o sa fie asa, doar presupun (stagiul la care am fost eu a avut 12 ore de antrenament intinse pe trei zile)

Dacă ți-am trezit interesul trimite un email la Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea. cu orașul și perioada în care ți-ar conveni să treci printr-un workshop de genul asta. Spune-i si instructorului tau de fitness/lupta ca este vorba despre kempo_militar. O sa inteleaga, iar daca nu vrea si el sa vina, e foarte probabil sa fie gelos. Eu o să sortez si o sa redirijez mesajele voastre către cei trei, cărora nu le dau numele pentru că nu sunt sigur că am voie să fac asta. Teoretic stiu si costul (noi am platit ceva mai mult, pentru ca ne-am intanit undeva pe Valea Oltului), dar stiu si ca va depinde mult de cati ne strangem.  Cei interesati o sa-l afle. 

CONCLUZII:

1. Dupa acest stagiu nu ma voi bate mai bine, ci mai putin. Imi trec prin cap cel putin doua batai in care daca stiam sa fac ce-am invatat weekendul asta nu mi-as fi mototolit nici macar camasa. 

2. Recomand participarea oricarei persoane de peste 14 ani. Serios. Abia astept sa o duc pe fiica mea la asa ceva. Chiar dacă pare dur, workshop-ul este safe: se folosesc arme de airsoft, nu reale, cuțite din cauciuc, ochelari de protectie. Nici unul dintre participanți nu și-a luxat/rupt nimic, iar fetele (14, 24 si 29 de ani) au rezistat cu brio.

3. Vino daca esti bodyguard, politist, jandarm sau politist local, unele lucruri sunt de nivelul trupelor speciale. Mai ales daca esti politist local, te implor sa vii. Vreau sa vad si eu un politist local bine pregatit fizic....

4. Nu recomand participarea daca esti un delicat sau un frenetic digital. Nu e cu multe pauze de baut apa, de facut selfie-uri sau de dat mesaje. Daca te umfla rasul din senin, tot grupul face flotari. Iar daca fac flotari de mai mult de doua ori din cauza ta, o sa fac urat. Pula mea, eu abia mai fac flotari...

5. E cu dresscode black/tactic. N-am înțeles, la început, de ce e interzis să participi cu echipamente colorate și de ce a trebuit să fim toți în negru sau kaki. Acum înțeleg: nu-ți mai distrage atenția vreun fund roz, nu te mai gandesti ca ai dat o pălărie de bani pe treningul pulii. Ești doar tu și ăla care-ți vrea răul. Exact ca pe stradă.

*****

UPDATE 48 de ore mai tarziu: am primit 37 de emailuri, deci workshop-ul se face. O sa fie intr-un weekend din prima jumatate a lunii iulie si o sa coste ... scrie AICI cat costa.

Nu, nu m-a platit nimeni sa scriu acest text. Eu ma platesc singur.

© 2019 Bogdan Stoica