patru fotografii BUNE cu telefonul
"atașez două poze din weekendul trecut, te rog să-mi transmiti observatiile tale despre fiecare".
Weekendul trecut am fost la workshop-ul de fotografie cu telefonul, cu echipa Ciucas X3. O gasca de oameni extrem de misto, megauniti in jurul dragostei lor pentru natura, sport, munte, care organizeaza, de ceva ani, Cel Mai Misto Concurs Din Lume. A fost o placere sa stau cateva ore cu ei. Si le-am zis, la final, ca daca au chef sa puna in practica ce-au invatat, sa-mi trimita si mie, o poza, doua, urmand ca pe cea mai buna dintre ele sa o premiez cu un set de carti de-ale mele. Si-am primit patru poze.
Foarte misto. Omu' a incadrat drept, a asteptat cat trebuie pentru ca telefonul sa-si faca expunerea, vad detalii (iarba), vad si cerul nears in spate, am si o linie directoare care imi plimba ochiul prin imagine (poteca). Nu-mi place ca grupul se indreapta spre coltul imaginii, pare ca vor pasi, in curand, in afara fotografiei. Cred ca daca lasa un pic mai mult loc in stanga jos, sau daca se aseza de cealalta parte a potecii iesea o poza de nota 10.
Spuneti si voi, daca vedeti ceva de reprosat. Poza e perfecta: expunere, culori, incadrare, subiectul fix unde trebuie, la o treime de marginea din stanga, iar orizontul e la o treime de marginea de jos. Pacat doar ca fotograful n-a indreptat poza, dupa ce a facut-o si a privit-o. Curbura orizontului s-ar fi vazut mai clar.
Intr-un mod foarte misto, omul a surprins nu doar povestea interactiunii haioase dintre un caine si o pisica, ci si povestea unui tip care se distreaza de minune urmarindu-i si incercand sa le faca o fotografie. Trec repede peste incadrare, culori, expunere, pentru ca nu am ce sa zic. Totul e foarte bine, uitati-va in fundal, cate detalii se vad, desi focusul e pe planul apropiat.
Asta ar fi fost o poza foarte misto daca nu ieseau paiele alea din zapada, in stanga jos. Stiu ca nu-s paie, dar par paie, si cu urma aia neagra pe drum, poza ma arunca in rural vizual, din care ma scoate, apoi, brutal, cu cele doua relee de comunicatii, cu cladirea evident montana, si cu masina aia parcata.... Nici grupul nu se vede bine, pentru ca turistii sunt destul de departe si cu spatele. Pe scurt: cred ca-s prea multe elemente neclare pentru o singura poza. Un singur drumet, mergand spre cabana, incadrat dintr-un unghi care sa evite paiele, noroiul de pe drum si releele, ar fi spus povestea calatorului care vine de departe pentru un ceai, in aerul ala curat sugerat de zapada si de cerul senin.
Ce vreau sa zic este ca as premia fotografia aia cu parapanta, dar o sa trimit cartile celui ce a fotografiat tipul, cainele si pisica.
UPDATE: a venit si a cincea fotografie.
N-o mai comentez. Doar anunt ca dublez premiul: o sa fie doua seturi de carti, pentru doi castigatori.
- in decembrie organizez doua -