www.bogdanstoica.ro

omul cu cântarul. citeşte.

În situaţii de-astea îmi vine să-mi dau singur şuturi în cur. Mă cântăresc de ani de zile la omul cu cântarul, cum îi zic eu. Cum pula mea nu am văzut nici măcar o dată ce scrie pe cartonul ăla?

Azi, însă, am văzut. Şi mi-a picat faţa. Am început să-l descos. Care-i faza? De ce? De când?

Săracu' om mă ştie de la tv. Şi înclin să cred că i-a fost un pic frică. Că s-a temut că o să zgândăr un căcat aiurea, cum mai fac ziariştii, în încercarea lor de a arată lucrurile înteresante. Şi cred că, având cântarul ăla obosit şi metrul ăla vechi, a crezut că sunt acolo să-i caut nod în papură. Şi a scos actele.

"Uite, am autorizaţie, sunt înregistrat... Plătesc şi impozitul, şi contribuţia la sănătate. Nu ştiu de ce mi-o ia, că-s pensionar şi am plătit toată viaţa. Dar dacă aşa zice legea...."

aut1

Eu, cu nodul în gât ca după o pastramă proastă de oaie. Să-mi bag pula în ea de viaţă, cum le aranjează ea, de mă face aproape orb când e vorba de ceva cu adevărat important şi mega-atent la câte un fleac. Omul asta a plătit contribuţia la sănătate toată viaţa şi acum statul îl mai jupoaie o dată. De parcă atunci când va ajunge la un spital, o să primească două pastile, nu una: una pentru contribuţia plătită toată viaţa, şi alta pentru că e PFA!

Omul cu cântarul, ceva mai liniştit văzându-mă că nu scot o vorba, a mai scos ceva. Un carnet maro, în stare bună. Era chiar mândru de el: "Alţii fac aşa, la plesneală. Eu sunt cantaritor cu acte. Ia uite!".

aut2

Eu simţeam că se rupe asfaltul sub mine, dar eram bine, mutasem disconfortul din gât în ochi. Am putut chiar să îngaim: "Pot să fac poze actelor?"

"Sigur, domnule. Şi pe urmă vă cântăresc. Ia spuneţi, plecăm de la 90 sau ne mai prefacem la 80?"

Culmea, tot el m-a binedispus pe mine. Am putut să-i explic că nu prea mai mănânc pâine şi că dacă am peste 85 de kile, îi mănânc cântarul.

84, cu hainele pe mine, cu geantă în care era nikonul... #feelingbetter

Şi-acum să vă arăt ce-a scris omul cu cântarul pe cartonul ăla. Nu ieri, nu azi. Cartonul ăla are 2 sau 3 ani, vă spun eu.

aut4

Daca nu intelegeti scrisul, sau nu vedeti pana acolo:

"Cântărit GRATUIT pentru elevii şi studenţii premianţi plus cine a luat bacul în 2016, 2015".

Mâzgălit, se vede şi un "2014". Probabil că în 2014 a început să facă asta, în 2015 a vrut să "actualizeze" promoţia, apoi a lăsat-o aşa...

Deci omul cu cântarul renunţă, de bună voie, la o parte din banii după care iese zilnic, fie dârdăind de frig la minus 10 grade, fie ducându-şi inima aia bătrână la limită, pe caniculă. Pe omul cu cântarul l-a plouat şi l-a bătut vântul cat pe un copac, vă spun sigur, că eu trec zilnic pe acolo şi îl văd mereu, indiferent cum e vremea. Pun pariu că nu are o pensie mare, că altfel nu se mai chinuia să facă un ban. Pun pariu că nu-i este uşor să achite impozitele pentru PFA, am amici tineri cu PFA-uri, care plătesc de le sar capacele de când s-a schimbat impozitarea persoanelor fizice autorizate. Pun pariu că rămâne cu destul de puţini bani, că dacă în România te-ai îmbogăţi cântărind oamenii pe stradă, am fi văzut doar deputaţi şi senatori cu cântarele la fiecare colţ de stradă. Şi cu toate că nu e în floarea vârstei, cu toate că nu câştigă mult, cu toate că nu-i e uşor să stea zilnic pe stradă, omul cu cântarul finanţează, de doi sau trei ani, cea mai curată şi simplă campanie pro-educaţie din câte am văzut. Cumva, omul acesta simplu s-a prins ca daca stii sa faci ceva vei fi bine, ca educatia, si nu banii sau pozitia sociala, te face om....

Mai vreau să zic ceva înainte să-mi pun o palincă: de mâine încolo, dacă mai aud un tânăr strălucit şi mişto, cu zâmbet sincer, plin de note bune şi de planuri măreţe, zicând ca oligofrenul ceva la moda, foarte prezent pe net, de genul: "toţi boşorogii sunt doar nişte comunişti proşti" o sa îl bat până când reuşeşte în viaţă din scaunul cu rotile. Aşa, cu gândul la omul cu cântarul. Aşa că dacă ai vreun adolescent sau vreun tânăr prin casă, arată-i textul asta, explică-i că nu toţi bătrânii sunt la fel si chiar că unii pot fi consideraţi adevăraţi eroi ai vremurilor de cacat pe care le traim, elite în domeniul lor, chiar dacă domeniul lor e cântăritul oamenilor; ca, uite, nu doar ca nu intind mana dupa pomeni sociale, unii ofera ceva pentru ca tinerii misto, ca ala din casa ta, sa se simta apreciati, sa nu mai plece pe coclaurile lumii. Vorbiţi-le un pic despre generozitate, despre valoarea educaţiei... Şi aduceţi-le aminte de bătaie, da? Că vorbesc serios.

...........................

pe omul cu cântarul îl găsiţi pe pasajul pietonal din centrul Ploieştiului, chiar în spatele McDonald's. nu ştiu cât costă cântăritul la el, n-am ştiut niciodată, am doar grijă, când mă cântăresc, să nu-i dau o bancnotă verde. aia e pentru cei care nu fac nimic.
© 2017 Bogdan Stoica