Cum a ratat PSD sansa de a se folosi de imaginea lui Cezar Ouatu

Neras de cinci zile si cu o helanca neagra, Cezar Ouatu a semnat, azi, la Ploiesti, adeziunea la PSD. Se intampla pe la pranz. Cateva ore mai tarziu, in sedinta de primit membri noi (nu radeti, pesedistii au program de primit forte noi, nu te primesc cand vrei tu), Cezar Ouatu, la costum, vine sa dea ochi cu presa si sa spuna de ce a venit el in PSD.

Nu i-am ascultat declaratia, pentru ca sunt convins ca a turnat niste minciunele de PR. Ouatu a venit in PSD cu un plan, ca orice vedetuță sătulă de muncă și de competiție. Să conducă, mai întâi, ori Filarmonica Ploiești, ori Direcția de Cultură Prahova, ori Școala Populară de Artă, pentru ca apoi, cu CV-ul ajustat de aceste posturi, să poată deveni măcar un secretar de stat, sau directorul Operei Române. Genul de joburi unde, dacă nu ai carnet de partid, nu ajungi niciodată.

Ce, credeți că pe Gabriela Szabo o dădea mintea afară din casă la capitolul viitorul României în materie de sport? Nu. Ea se pricepe doar la atletism, dar avea carnet de partid si un plan. Asa a ajuns ministru. Unul destul de slab, daca e sa ma intrebi pe mine... 

Ce câștigă PSD din înrolarea lui Cezar Ouatu? Zero.

  • Nu e o vedetă adevărata. Numarul de fani ai contratenorului încape pe un sim de telefon. Mă îndoiesc că ar vinde bilete dacă ar susține un concert, de unul singur. 
  • Să faci cu el star-placement la un eveniment de partid înseamnă doar să aduci un zâmbet ascuns pe moacele tuturor celor prezenți, plus reluarea discuției ăsta e sau nu homosexual / eu cred că da / eu cred că nu. 
  • Compatibilitate cu electoratul existent? Yeah, right! Cati pesedisti cunoasteti, care asculta muzica clasica? Eu stiu doi, din cateva sute.
  • Electoratul lui Cezar Ouatu? Zero!

Si atunci, cum putea totuși, PSD, să adune un pic de capital de imagine de pe urma vedetei? Simplu: putea să nu-l primească. Să invoce ceva, un căcat, orice, ca să poată da un comunicat de genul PSD regretă că nu poate accepta cererea de adeziune a lui Cezar Ouatu.

Să fi văzut atunci dezbateri, si puncte de vedere pro și contra. Unii ar fi devenit anti-pesediști, iar alții ar fi devenit fanii lui Ponta. Per total, ar fi fost un scor cu plus si minus. Mai mult plus, la cum ii stiu eu pe pesedisti. Pentru ca sunt mai multi cei care se simt jenati sa stea, la un congres, langa Cezar Ouatu, decat cei care s-ar bucura sa spuna nu ne trebuie noua asa ceva.

Așa, toată lumea mustăcește. E doar inca o faza, din seria romanisme

© 2019 Bogdan Stoica