Bogdan Stoica

Bogdan Stoica

Nu-s blogger! Numai un idiot poate fi doar blogger si numai un prost il poate citi pe cineva care sustine ca jobul lui este de blogger. Nu-s nici ziarist, desi am fost vreo 20 de ani, perioada din care m-am ales cu ceva competente in comunicare, branding si PR. Nu-s nici scriitor, am scris conjunctural cele doua carti, despre fotografia cu telefonul si despre cat sunt de prosti barbatii. Nu-s nici restaurator, chiar daca stiu sa redau stralucirea unei mobile vechi, eu sunt mai pasionat de schimbarea destinatiei unui obiect decat de repararea lui. Sunt doar fotograf si aveam nevoie de un site care sa spuna ce fac. Faptul ca tu citesti ce postez pe aici, in afara de fotografii, ma onoreaza si ma lasa rece in acelasi timp. 

Website URL: http://www.bogdanstoica.ro

cum se agățau și se cuplau românii acum o sută de ani: cu o delicatețe infinită

Când m-am apucat să documentez cum se agățau și cum se cuplau românii acum o sută de ani, nu credeam că o să-mi fie atât de greu să-mi recunosc grosolănia, mitocania, dar și fragilitatea psihică in comparatie cu predecesorii mei. Cel mai probabil, și ție o să-ți fie la fel de greu să citești ce-am adunat eu în cele 180 de pagini. Știi de ce? Pentru că strabunicu' și străbunica erau nu buni la mesaje de dragoste. Erau megabuni. Erau IronMan, Halep, Ronaldo (continuă tu). 

Noi, astăzi, suntem niște bieți utilizatori de "te iubesc + emoticon". Nu știm nici să cerem iubire, nici s-o dăm, iar când știm, nu știm s-o verbalizăm. N-am fi niciodată în stare să scriem unei necunoscute "m-am văzut nevoit să vă scriu, pentru parțială mea liniștire, urmând ca restul să vină împreună cu răspunsul", și nici n-am rezista să nu ne urcăm în masină și să fugim la ușa celei care ne-a răspuns "dacă aș răspunde unui necunoscut aș scădea uimitor de mult în ochii dumitale". Iar dacă aș avea curajul să-i scriu unei tipe care m-a intimidat la intalnire, că emoția "care m-a cuprins când v-am cunoscut m-a stânjenit cumplit" cred că aș rămâne paf citind răspunsul: "așa cum dumitale ți-a fost greu să-mi spui ce mi-ai scris, așa și mie îmi e greu să scriu ce vreau să-ți spun". Ce dracu' aș face dacă aș citi un mesaj de la pisi, după o ceartă, care s-ar încheia cu "rămân supărată ta"?

N-o să continui cu exemplele. Va asigur, însă, că tot ce știți despre verbalizarea sentimentelor este bulshit pe lângă ce se află în carte. Că o să citiți și o să rămâneți pe gânduri. Că o să zâmbiți aiurea și o să va aduceți aminte de toți foștii. Și, cine știe, dupa ce o sa cititi aceasta fabuloasa colectie de scrisori de dragoste, poate o să îndrăzniți să aduceți un pic de romantism, vechi de o suta de ani, în convorbirile voastre actuale de pe whatsapp. 

Cartea este AICI. La un pret mai bun o gasiti AICI. Restul cartilor mele sunt, asa cum stiti, pe https://bogdanstoica.ro/shop

Citeşte mai departe ...

embargou la bunuri chinezești? păi dă faliment eMag

ANPC n-o să oprească marfa care vine din China, asa cum vrea. Fără mărfurile din China, dă faliment eMag, cel mai mare neplătitor de taxe din România. Ar putea fi perturbate o droaie de sisteme, inclusiv ofertele speciale de la Orange, Telekom, Vodafone, pentru ca iPhone-urile, modemurile wireles si o droaie de alte accesorii vin tot din China.

Așa că o să cântăm cu toți, alături de Mihai Șora, "libertatea de a face gripă în fiecare zi" și o să punem și in ciorba de burtă Tamiflu de la domnu' Cercel. Unii o sa piarda foarte mult, iar altii o sa castige. Printre pierzatori o sa fie clar oamenii obisnuiti, pentru ca oficialii Romaniei nu tin cont de dorintele lor. Castigatorii o sa fie marii vanzatori de bunuri chinezesti, ca eMag, caruia statul ii face pantofii.

Bolsevismul, ca politica, a aparut intr-un context similar. Doar ca atunci corporatiile se numeau "chiaburi exploatatori". 

#followthemoney

#buymybooks

Etichetat cu
Citeşte mai departe ...

caut un procuror care are o rudă bătută în cap. please, help.

Ieri am avut o zi minunată până pe la ora 15.00, când am fost solicitat de către o persoană să discut cu un taximetrist. Persoană parcase regulamentar, lângă o stație taxi, iar taximetristul era nemulțumit că el și colegii lui nu mai puteau parcă cum vrea pula lor, adică cu încă 20 de mașini în jurul celor 8 locuri ale stației. Vorbit urat, de-asteaAm venit, ciocănit în geamul taxiului, început discuția. Politicos. Adică am început cu "de ce pula mea te-ai luat de persoană, ce morții mă-tii regulă mă-tii faci tu aici, de când pula mea s-a modificat codul rutier cum vrea mușchiu' tău, poate vrei să-mi parchez mașina numai în fața ta, indiferent dacă suntem pe loc sau în mers". Omu' mi-a răspuns la fel de amabil: "Da' tu ce pula mea vrei, ce pula mea zici ca vrei, de-astea". Cine ne-a văzut s-a convins că în țara asta dialogul și cooperarea  pot muta munții. Am discutat așa, preț de câteva minute, până când a venit vorba despre viitor. Și el a zis: "Băi, vrei să pleci?". "Unde să plec, mă?", am răspuns eu, curios. "Am în familie un procuror", mi-a zis el. "Si m-aresteaza procurorul tau? Foarte bine, cheamă-l aici. Eu nu chem pe nimeni, mă descurc și cu un procuror", am zis, moment în care el s-a urcat în mașină și a mers cam 50 de centimetri, după care a parcat. Cred că asta a fost modul lui de a încheia discuția. 

Eu n-am încheiat-o. Îl caut pe procuror. Vreau să-l întreb: "Ai idee că ruda ta imbecilă și misogină (persoana agresata verbal era o femeie) se folosește de existența ta ca să-și justifice frecventele derapaje psihice? Te-ai gândit vreodată că așa face și când îl oprește un polițist, și când discuta cu un client nemulțumit? Ai vorbit vreodată cu el, zicandu-i "EUG, te rog să nu mai pomenești de mine, că-mi faci probleme, se apucă ăștia să-mi purice activitatea și dracu' știe ce găsesc?".

Ar fi grozav să aibă loc această discuție. Si de-asta am scris aici, asta, sa ajut. Precum se vede, eu chiar cred in dialog.

Am numărul de înmatriculare si numărul de licență al taxiului. Am numele taximetristului. Am banii să-i cinstesc pe patru-cinci colegi de-ai lui, să-mi spună cine/ce/unde/când/de ce. Îl știu pe patronul firmei de taximetrie unde lucrează. Numa' zic.

Citeşte mai departe ...

micul mare înțelept în uniformă de polițist

Tocmai lăsam telefonul jos când am văzut brațul galben ridicându-se. "Pula mea!!!". Am tras pe dreapta și am deschis geamul. Când l-am văzut mi-am reținut cu greu un zâmbet. Un puștan. Două'j'da ani. Serios ca o scrisoare de la banca. Probabil la prima ieșire pe teren. 

- Agent cutare, documentele.

Pac, documentele.

- Știți de ce v-am oprit, nu?

Aici am reușit să trec testul infractorului. Am zis un "nu" destul de clar. Deși știam.

- Foloseati telefonul mobil. 

- Nu, îl puneam lângă mine, l-am folosit cât am stat la trecerea de pietoni...

- Nu aveți voie să folosiți telefonul în timpul mersului.

- Cum ziceam, îl puneam pe scaunul de lângă mine, să aud ce-mi spunea...

- ... și nu aveați nici centură.

Aici m-a durut. Am vrut să zic: "acum am dat-o jos, când am oprit". Dar mi s-au oprit cuvintele în gât. Pula mea, o să roșesc dacă mint. Să roșesc eu în fața unui puștan de 20 de ani? Never! NEVER!!!

- Da, n-o aveam.

- Rămâneți la mașină.

Am rămas. A durat câteva minute. Colegul lui mai oprise două mașini. Încă două erau în spatele Loganului de Poliție. Cei doi lucrau serios, nu se jucau. 

S-a întors la mine. Mi-a citit procesul verbal din scoarță în scoarță. M-a întrebat dacă am obiecții. Sigur că nu aveam, să nu roșesc. Și atunci mi-a dat-o:

- ... pentru centură, bla-bla-bla, 290 de lei.

"Fuck. Aia de telefon cât o fi? 700? 800?"

- pentru telefon, bla-bla-bla, avertisment. 

- Aaaa. mulțumesc.

- Aveti si sase puncte de penalizare.

Am dat din cap. Cui ii mai pasa de puncte cand trece la milimetru peste o cheltuiala de o mie de lei. "Maine o sa achit "centura", sper ca mai e chestia aia cu jumatate din suma in 24 de ore..."

- Știți că amenda pentru folosirea telefonului este de 840 de lei. Va rog să luați legea în serios.

- Ok. Mulțumesc din nou.

Băi, aici eram deja cucerit. Puștiul mă văzuse cu telefonul la ureche, când plecasem de pe loc, dar probabil mă văzuse și că n-am mai vorbit și l-am pus pe scaunul din dreapta. Legea era de partea lui, că eu chiar aveam telefonul în mână, dar și eu aveam dreptate, că nu-l foloseam, îl manevram ca pe un bidon de apă. A evaluat corect situația - contravenția era la limită, iar el era debutant, și a decis să nu-și piarda timpul, eficienta si prestigiul intre colegi, ce se dobandesc cu fiecare amenda necontestată. Și-a păstrat forțele pentru bătălii mai grele. Pentru vremurile când va fi fumat toate harfele și explicațiile posibile și imposibile venite de la soferi. Omul era pă impruving chiar de la debut. 

Puștiul în uniformă de polițist din fața mea era un mic mare înțelept. Mi-a plăcut de el. Mâine îl caut să-i dau o carte

UPDATE - Intalnit, discutat, dat carte, all good. 

car

Citeşte mai departe ...
Abonează-te la acest feed RSS
© 2023 Bogdan Stoica