Karaoke la Trip 301.

Zi de cacat ieri. Iar acasa ma asteptau "teme" cacalau, asa ca am zis pas. Si am luat-o spre Trip 301, locul unde se anuntase karaoke.

De principiu, rocker, deci urasc karaokele. Trebuie sa fiu mult prea beat ca sa renunt la decenţă şi să rag in public. Câteodată, foarte rar, recunosc, asist la spectacole de karaoke fascinat de cei care iau microfonul în mână şi se fac de râs câteva minute, apoi se aşează la mese de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Practic, mă duc la karaoke doar să râd de ... karaochişti.

Ei bine, şi acest drept, fundamental, la distracţie pe seama altora, mi-a fost luat ieri. Prima surpriză: Trip era full, pe la 22.30. A doua: nimeni nu cânta prost. Oraşul ăsta are un nucleu, probabil, de 100-200 de persoane cu voce, care şi-au făcut din karaoke un hobby, cum mi-am făcut eu din fotografie.

Nu mă interesează oamenii ăştia. Nu sunt amuzanţi, chiar dacă ei par să se simtă foarte bine. Cum spuneam, zi de căcat. Doar pentru mine, pentru ca lumea s-a distrat ff bine.

Unde sunt petrecerile karaoke în care toţi participanţii erau rangă? Unde se premia vocea care făcuse oamenii să se tăvălească de râs, nu să-şi apuce iubitele de umeri? Unde e karaokele de tip băieţeală? Habar n-am unde sunt toate astea. Dar dacă sunt pe undeva si stiti de ele, anunţaţi-mă şi pe mine. 

Citeşte mai departe ...

Cum faci experimentul care arată falşii iubitori de animale de pe Facebook

Ploiesteanca.ro publica azi ceva găsit pe Facebook: anunţul unei femei, care a găsit un căţel, şi, miloasă, a decis să-l ţină o perioadă, până i se găseşte stăpânul. Linkul este urcat de mine pe Facebook, cu rugămintea de a fi promovat, pentru a facilita găsirea stăpânului. In acel moment, avea 13 afişări. La sfârşitul acestei zile, constat că linkul a fost distribuit de 26 de ori, şi citit de 39 de ori. Practic, doar cei care l-au distribuit, l-au şi citit. In rest, nimeni n-a fost curios să vadă măcar zona in care a fost pierdut câinele.

Postat pe 26 de wall-uri, orice link este cu 260% mai vizibil decât era. Numărul afişărilor, aşa cum arată acum statisticile Facebook, n-ar fi trebuit să fie mai mic de 140-150. Faceţi şi voi experimentul cu un link contorizabil privitor la o fustă, nişte cd-uri, o maşină, orice.

Orice, dar nu animale. Ne dăm fanii lor, dar nu suntem. Suntem nişte mici nazişti ipocriţi, din ce in ce mai dornici să prezentăm pe Facebook o copie a noastră, îmbunătăţită până la distorsionare.

Penibil. 

Am sunat+o pe Eliza, gazda câinelui. Proprietarul n-a fost găsit. Tot e bine că au sunat câteva persoane care vor să adopte cockerul...

Câinele e aici.

Citeşte mai departe ...

TVA redus la paine. Mafia cerealelor din Prahova e fericita.

E perfect! Asta pentru ca unii mafioti chiar nu stiu cum sa-si albeasca imaginea. Acum, prahovenii din zona asta de "biznis" au cum sa o faca. Cand vor fi cercetati pentru ca au furat porceste, o sa strige: "Statul da in cap celor care aduc paine pe mesele romanilor! Lasati-ne sa hranim tara!!!"

E penibil. O stiu si ei, o stiu si eu. Numai politia nu o stie...

Cum se fura banii cuveniti statului, in domeniul cerealelor si panificatiei: cauti un taran sarman si te oferi sa-i pui la dispozitie gratuit toate pesticidele de care are nevoie pentru cultura agricola. Ii ceri, in schimb, o cota din recolta, la un pret cu mult mai mic decat pretul pietei. Taranul accepta, bucuros ca poate "duce' anul agricol fara sa bage mana in buzunar. Toamna, cerealele iti revin tie, si le revinzi angrosistilor de cereale. Da, dar nu poti sa cumperi cu acte, seminte si pesticide, si sa le vinzi la negru, fara sa produci o catastrofa in actele firmei. Cum "rezolvi" actele firmei, care vorbesc despre sute de tone de pesticide in stoc, pe care tu le-ai vandut fara acte? E destul de simplu: cu un proces-verbal de depreciere a marfii (a plouat, materialele au "luat' aer, etc) sau de expirare, plus o factura de la un incinerator, care dovedeste nu numai ca marfa a disparut, dar te si ajuta sa scoti alti bani din firma, pentru ca incinererea materialelor periculoase este destul de scumpa. Angrosistii vand graul, la randul lor, detinatorilor de capacitati mari de productie in panificatie. Care fac, cu acte, doar 10% din productia lor reala. Dimineata, 50 de masini de paine pleaca sa livreze marfa, cu documente de expeditie. Masinile se intorc de cateva ori, sa reincarce, dar, daca nu sunt controlate pe drum, nu fac alte acte de expeditie pana seara. Si cine dracu' sa mai controleze masinile de paine, cand Politia mai are doar o mana de oameni la Economic?

Citeşte mai departe ...

Vrei sa-ţi miroasă viaţa a gumă Turbo? Se poate.

  • Pentru ăştia mai mari: ştiţi mirosul de gumă Turbo?
  • Pentru ăştia mai mici: ştiţi mirosul din reprezentanţele Nike?

L-am găsit, mă! Ca odorizant de cameră, dar merge si in maşină! Îl folosesc de vreo şase luni, peste tot. Eu am luat sticlutele mici, cu un dop de pluta si unul de plastic. Scoti dopul de pluta, apoi si pe cel de plastic, si il repui pe cel de pluta. Mirosul iese prin el, lent, dar suficient de persistent si de dens incat sa-l simti din primele cinci minute. Am pus o sticluta, din greşeală, pe un raft din şifonier. A stat acolo cateva zile, şi m-am trezit ca ma freaca un amic la cap, o jumatate de oră, intrebându-mă "Cu ce te-ai dat?". Cand raspundeam cu numele parfumului regulamentar, din baie, imi spunea "Minţi!". De fapt, mirosul din sticluță intrase in haine...

Uite si anuntul care m-a facut fericit:

Odorizante cu aroma Frutto (guma turbo sau mirosul din magazinele Nike):

  • sticluta de 85 ml - 50 de lei
  • aparate CWS - 320 lei

Vi le recomand pe bune. Mirosul este perfect.

Citeşte mai departe ...

London House - Cât, mă??

Stiti bancul ala, cu tipul si tipa? Un tip o abordeaza pe o tipa, intr-o biblioteca, intreband-o soptit de unde a luat cartea pe care o citea. Asta, in loc sa raspunda, striga: "Nu ma culc cu tine, nu mai insista!" Toata lumea se uita la tip, asta se simte de cacat, da sa plece, dar tipa ii spune soptit: "Scuze, nu m-am putut abtine, sunt studenta la psihologie si am citit recent despre asta". E randul tipului sa strige, atragand atentia tuturor: "Cât, ma??? 500 de euro pentru un blow-job? Exclus!", dupa care ii spune incet: "Scuze, sunt avocat, ma pricep sa fac oamenii sa se simta vinovati".

Paranteza inchisa. Uitasem de ce nu mănânc la London, pe bune. Si ieri era programată o cafea, la bar, cu un amic care mai avea 25 de minute de petrecut in Ploiesti. A fost de ajuns sa ma intrebe, insa, daca nu luam ceva de mancare, ca sa-mi aduc aminte ca, in ultimile 10 de ore, consumasem doar cafea si tigari. Si ne-am dus, voiosi, spre vitrina aia cu preparatele de la masa calda, unde - catastrofa! - zaceau, obscen si provocator, niste sarmale in foi de varza, cu mamaliguta.

Nu reiau povestea cu sarmalele. Pe scurt, sunt dependent.

Si eu, si amicul meu, baieti simpli. Putem sa mancam in 11 minute? Putem! Si-am comandat samalele. Excelente, nimic de zis. Nota de plata, insa, mi-a adus aminte de ce nu mananc in localul ala. London te pedepseste, pur si simplu, pentru ca ti-e foame. 80 de lei, sarmalele, doua ape si doua cafele. Iese la 30 de lei portia de sarmale. 

Nu  sa incep cu cate sarmale face mama cu un buget de 60 de lei. Spun doar ca, pentru Ploiesti, orice fel de mancare care costa peste 20 de lei si nu e "platou cu .... de doua persoane", sau "... cu fructe de mare", suna a lacomie penibila. Nu exista nici o justificare, pentru aproape nici un amestec de alimente preparate destinat unei singure persoane, sa coste peste 5 euro. Pe bune. Nu sunt nici intr-o statiune, nici intr-un city al afacerilor. Ploiestiul este doar un nenorocit de oras, obisnuit pana la ultima strada neasfaltata. Asa ca reiau avertismentul: mergeţi la London House când vreţi să mâncaţi ceva bun. Când vă e foame, ocoliţi.

Comentezi? Fa-o aici.

Citeşte mai departe ...

Băi boule, te rog să treci cu mouse-ul peste numele meu şi să.... MĂ LAŞI!

Pe bune, parca sunteti copii: "ne jucam frumos cu mingea, pe iarba, si a venit un tigan urat. daca ne-o fura?". Pe bune? Chiar luati Facebook in serios?

Sigur, pare serios. Facebook este al treilea stat al lumii, dupa populatie. Are mecanisme de interactiune formidabile, si iti poate oferi senzatii incredibile. Seamana, cumva, cu o motocicleta. Dar, tot ca o motocicleta, iti poate rupe capul, daca nu controlezi tu directia si viteza. 

Ma refer, evident, la noile setari de confidentialitate ale Facebook, si la litania aia plicticoasa, cu "treci mouse-ul peste numele meu, fa aia si aia". Parca aud un pastor mormon de cartier, genul ala de blond grasut cu camasa alba. E penibil. N-o sa faca nici 10% din lista ta, gestul cu mouse-ul, pentru tine. Asta pentru ca nimeni nu este pe Facebook pentru tine. Este pentru el. Facebook este doar un serviciu autonom si gratuit de psihiatrie moderata, pe care ti-l gestionezi singur. Vrei o lista cu fani? O faci. Vrei una cu oameni destepti? Imediat! Vrei vedete, sau tarfe tv? Dureaza foarte putin...

Revenind la celebrele setari: Ai senzatia ca nu toti utilizatorii trebuie sa-ti vada sanii? Ca unii au dreptul sa-ti citeasca parerile, iar altii nu? Ai pedepsit cu "neprietenia" niste oameni, si acum te oftici ca gestul tau nu mai valoreaza nimic? Asta e. Esti pe Facebook, nu in viata reala. Regulile le face Zuckenberg, pentru bani, nu pentru ca tu sa ai o experienta asa cum ti-o doresti. Nu e reteaua ta.

Vrei sa nu vada cineva anume postarile tale? Da-i block, si gata. M-am uitat in seara asta, am vreo 2.700 de oameni blocati. Manelisti, curve, hoti, interlopi, prosti, blogerii, hotii de stiri, stalkeri, diversi fraieri din politica, toti stau acolo, incapabili sa ma deranjeze cu vreun tag, comment, like sau dislike. Tot acolo sunt aia care posteaza imagini cu copii sangerand, caini eviscerati, sau statusul ala cretin cu "AOL imi da un cent pentru fiecare share"; acolo sunt si jucatorii de aplicatii cretine. Sunt, in proportie de 99%, de neagresat, pe Facebook. Cine are o bruma de curaj, sau de nebunie, ma poate pisa la cap in viata reala. Evident, nu o face nimeni, pentru ca nici pentru oamenii astia, relatia cu mine nu este chiar atat de importanta. 

Nu asist cum involueaza Facebook. Il asanez, pentru confortul meu. Cum imi place mie.

Citeşte mai departe ...

Anticoncepționale gratuite pentru femeile sărace. Și ce dacă unele sunt de etnie romă?

"Ministerul Muncii din Slovacia are in lucru un pachet de legi care ar trebui sa vina in sprijinul categoriilor dezavantajate, care traiesc in comunitati izolate. Acesta prevede acordarea de contraceptive persoanelor de sex feminin si chiar sterilizarea gratuita, daca acestea sunt de acord. Sociologii spun insa ca noua lege vizeaza in special romii, lucru evident avand in vedere criteriile programului, si ca Este un demers discriminatoriu si inacceptabil". 

Acum cinci ani, cand faceam consultanta de imagine pentru niste politicieni, le-am propus ceva similar - pachete de asistenta sociala reala, in locul banilor.

  • - Anticonceptionale gratuite pentru femei sarace si pentru prostituate
  • - Burse in materiale didactice pentru elevi saraci dar merituosi
  • - Asigurari medicale mai scumpe pentru fumatori, alcoolici si consumatori de droguri
  • - programul Prima Baie, la prima casa construita.
  • - etc.

Dar pentru ca si in Romania, tiganii sunt asimilati populatiei sarace, nici unul dintre "clientii" mei nu si-a asumat un asemenea demers legislativ. "O sa arat rasist".

Arata doar prosti. Acum, trebuie sa asteptam sa saraceasca mai multi romani decat tigani, ca sa devenim eficienti in cheltuirea banilor publici.

Citeşte mai departe ...

Bădescule, te face pă tine un parc?

Am fost, zilele trecute, cu M, sa-i arăt unde am învăţat eu. Şcoala 17 arată la fel de bine, de la distanţă. De aproape, i se văd bubele. Una dintre ele: parcul.

Restituirea proprietăţilor a creat un soi de viol urbanistic, in zona Şcolii 17. Fosta gradiniţă nr. 17 (da, pe vremea aia fiecare şcoală avea o soră mai mică, grădiniţă) a devenit centru AntiDrog. Curtea grădiniţei a revenit fostului proprietar. Ambele zone fiind cedate, a fost blocat şi accesul la şcoala, dinspre strada Mircea cel Bătrân, inclusiv accesul in parcul şcolii. Acum, la şcoală se intră doar de pe strada Izvoare. Şi din partea aia, nu mai ai cum să intri in parc. Un gard de plasă te împiedică să faci asta.

Parcul, lung de 50 de metri şi lat de 20, a rămas prizonier, astfel, intre mai multe proprietăţi private şi o şcoală. Poate fi salvat, fără probleme: dacă se cumpără de la proprietarul curţii grădiniţei un metru, şi de la centrul AntiDrog un metru, pe lungimea distanţei dintre parc şi strada Mircea cel Bătrân, şi se montează un gard de plasă şi trei stâlpi de iluminat, parcul poate redeveni public. 

Cost total: la valoarea actuală a terenurilor (mizerabila), maxim 100.000 de lei. Cam cât  maşină mai acătării. Efectul: un cartier de cateva zeci mii de locuitori se poate alege cu primul parc. Alternativele sunt departe: in Mihai Bravu, sau fostul parc Karl-Marx. 

Vă spun eu, chiar neîngrijit de zeci de ani, parcul arată superb. Mi-am amintit câte leapşa pe căţăratea sau pititea am jucat acolo. Câte zarzăre am mâncat. Câte ţigări am fumat pe furiş. Câţi sâni am atins pentru prima oară. 

Evident, Mirunei i-am povestit doar despre alergătură şi zarzăre....

Citeşte mai departe ...
Abonează-te la acest feed RSS
© 2023 Bogdan Stoica