DISCLAIMER: Urasc manelele. Nu ascult manele nici macar cand sunt beat, plec imediat din locurile in care se asculta manele si nu am nici un prieten manelist. Daca voi fi pus vreodata in situatia sa aleg daca sa salvez o veverita sau un manelist, voi intinde mana salvatoare sobolanului de copac, riscand sa ma muste, si nu tipului care, drept multumire, ar putea sa ma injunghie in urechi cu zgomotul lui. Nu ma acuzati, asadar, ca tin partea manelistilor.
………………………
Pe bune? Voi chiar credeti ca ANAF va lua la mana averile manelistilor? Pai ce, nu sunt sanatosi la cap?
Manelistii sunt acele persoane folosite in campaniile electorale sa faca simpatici, pentru un public oligofren, nişte politicieni de care n-a auzit nimeni in comune uitate de lume. Ia intrebati-o pe Adina Valean ce se asculta la mini-concertele ei de campanie, din Prahova anului 2012.
Manelistii sunt acele persoane care unesc lumile la nuntile alea bizare, in care un politician este nasul copilului unui interlop. Cand incepe Salam sa „cante” (pun ghilimele, pentru ca eu nu cred ca maneaua este muzica), dau din burţile iesite de sub camasi si interlopul si oficialul. Credeti ca la baiaramul la care Stolojan i-a nasit copilul lui Bercea Mondialul s-a ascultat Mozart?
Manelistii n-au averi atat de mari incat sa merite efortul unei campanii concertate a ANAF. Va spun eu, ca am cunoscut anturaje de tipul asta: jumatate din ce primesc din dedicatii dau inapoi interlopilor care au aruncat cu bani in ei, ala e doar un spectacol ieftin care sa vorbeasca despre „fala” evenimentului. Cealalta jumatate o sparg pe jocuri de noroc, prafuri trase pe nas, masini furate de prin Vest, replici de Vertu si gresie originala Armani, desi Armani nu face gresie.
Stiu doi manelisti. Au case mari, masini misto, dar niciodata bani in buzunare. Daca ii tii in casa, sa nu cante o luna, fie mor de anemie, fie raman pe drumuri. Dar daca ii intrebi ce politist are nasi interlopi, sau ce interlop are copilul botezat de vreun judecator, iti face o lista de mare acuratete. Sincer, nu cred ca e in interesul sistemului ca manelistii sa-si dea drumul la gura, intr-o ancheta. De-aia nici nu cred ca vor fi anchetati pe bune.
Si-atunci, de unde povestea asta cu ofensiva ANAF asupra unei paturi sociale destul de paupere, de putin numeroasa si de greu de scos la plata in cazul gasirii unor indicii de evaziune fiscala? Pai asta e, ca vorbim doar de o poveste, nu de un plan. Si daca nu avem de-a face cu un subiect fabricat exclusiv de catre presa, in scopuri ce tin de audienta, inseamna ca avem de-a face cu un “magnet de imagine”.
Asa se numesc, in fotografie, acele elemente care sar in ochi, desi nu constituie subiectul principal al imaginii. Daca-i faci poze unei doamne in alb, pe strada, intr-o zi torida de vara, iar in spatele ei se vede o cutie de Coca-Cola pe o banca, toata lumea se va uita intai la cutia aia rosie ca focul, in cadrul ala dominat de albul si gri-ul prafos al unei zile de vara. Uneori, magnetul apare din din greseala, din cauza fotografului neatent. Dar alte ori, un publicitar de geniu aranjeaza poza aia astfel incat sa nu scape nimeni fara sa remarce cutia de cola.
Eu cred ca, in povestea manelistilor amenintati de ANAF suntem in a doua situatie, nu in prima. Pentru ca nu manelistii ameninta functionarea sistemului fiscal din Romania, ci marii evazionisti. Iar in Romania, marea evaziune se face din cereale, carburanti, lemn si flori.
Am mai scris pe PSnews, intr-un text dedicat ANAF:
“• Opriti in trafic toate cisternele intalnite pe toate drumurile. O sa vedeti cat de putine dintre ele contin benzina sau motorina cu acte in regula si intrebati la rafinarii unde este stocul de uleiuri minerale care ar acoperi necesarul Europei pe un an, dar care n-a iesit din tara.
• Mergeti si inconjurati silozurile de cereale. O sa vedeti cata marfa e acolo si cata apare si in actele detinatilor silozurilor. Intrebati taranii cati si-au vandut graul si porumbul cu bani la sacosa, fara un act. Numarati cate masini de paine ies dintr-o fabrica in care n-a mai intrat faina, pe acte, de trei luni.
• Duceti-va la toate fabricile de mobila din Romania si faceti evidenta furnizorilor de lemn ale acestora si-o sa dati, la trei firme in spate, de cei care taie fara mila si fara acte padurile Romaniei.
• Mergeti in vama, si numarati TIR-urile de flori care intra in tara. La frontiera, nu in biroul vamal de la Bucuresti, pentru ca nu toate remorcile alea ajung in Bucuresti.”
E vara. Se cara combustibil in prostie, se recolteaza cerealele, se taie lemn in nestire si se vand flori cu duiumul, iar ANAF anunta ca se va ocupa de manelisti. Spuneti si voi, n-ar fi mai misto sa se ocupe de manelisti la iarna?

text aparut pe www.psnews.ro 

E exact ca in cinematografele din Bucuresti. Fotolii comode, in care zaci perfect, si daca nu-ti pasa de film. Sala abrupta, astfel incat un copil vede bine si daca o matahala a nimerit pe scaunul din fata lui. Personalul este amabil si omniprezent, mai putin un bitch de 3.450 de kilograme, care a urlat la o angajata din zona de food ca daca mai pune capacul gresit la cola, va fi ultima ei zi aici. Le-am scris celor de la Cinema City: poate daca ii anunt ca descreierata aia face asa de fata cu clientii, azi va fi ultima ei zi in companie.  

Revin la cinema-ul de la Mall. E reconfortant sa ai de ales intre 12 filme. E neplacut sa ma pui sa cumpar ochelari 3D. Poate am unii marfa, de-acasa. Poate vreau doar sa-i port, nu sa-i detin. Sau poate vreau sa dau ăia trei lei pe un corn cu E-uri de la Paul...

Singurul lucru de criticat, pe bune, la Cinema City Ploiesti este zona de exit. Cand se termina filmul, esti indrumat pe niste scari care dau intr-un hol exact ca-n Matrix: pereti terni si usi metalice, gri. Prima usa pe care am deschis-o dadea pe peretele din spate al Mall-ului, spre scarile de incendiu, cu podeaua din grilaj, si nu mi-a placut sa-mi vad copilul cum priveste ingrozit la cei 10 metri de sub talpi. A doua usa dadea intr-o camera tehnica. Abia dupa capatul nordic al holului am gasit indicatorul "inapoi in mall".

M-am desumflat si cu preturile: 20 de lei, cu tot cu ochelarii 3D. Deci, mai scump ca la cinema Premiera, cinema 3D si cinema Twins, desi nu platesc chirie, ca cei de acolo. Alte preturi: o portie de popcorn, una de nachos si un ice tea au costat 25 de lei. Scump. Adica, nu merita. Va vine sa credeti ca tot atat am platit, o ora mai devreme, la Pizza Hut, pe niste chestii absolut delicioase? 65 de lei un film, in doi, la mall? Pai faci asta in centru, si mananci la KFC...

comentezi? www.facebook.com/bogdanstoica.ro

N-o sa discutam despre gustul felului de mancare principal. N-are rost, pentru ca toti suntem de acord ca nici o alta pizza de Ploiesti nu se apropie, macar, la gust, de produsele Pizza Hut.

Mai bine discutam despre locatie. Despre modestia proprietarilor francizei din Ploiesti Shopping City, care i-au lasat, probabil, pe toti sa inchirieze spatii "langa scara! cat mai aproape de scara! langa cinema!", preluand apoi, ce-a mai ramas si transformand spatiul in principalul magnet al zonei de food din mall. Merita facut un spot, cu oamenii care urca scara rulanta, se uita in vitrinele KFC, Beirut, La Cucina, Chopstix, Grilandia, si apoi se aseaza la mesele Pizza Hut. 

Despre hostesele care te trateaza de parca n-ai mai fost niciodata intr-un Pizza Hut, si-ti explica ca la prosti cum poti alege intai un blat, apoi orice fel de toping doresti. 

Despre ospatarul care greseste in favoarea ta cand spune "comanda e gata in 20-25 de minute". A fost gata in 15.

Despre viteza cu care vine cineva sa "depaneze" masa pe care ai varsat un pahar de cola, si despre colegul care sare in ajutor, nechemat.

Despre faptul ca angajatii isi concentreaza atentia pe copil, daca esti cu unul. 

Despre zambetul de la final. 

Nu in ultimul rand, despre canapelele comode, cum nu sunt nici la Baneasa, dar si despre pretul produselor, cu mult mai mic decat preturile concurentei din Ploiesti. Daca gasiti o pizza marguerita cu blat pufos, medie, pe undeva, cu 13 lei, sa-mi spuneti si mie.

comentezi? www.facebook.com/bogdanstoica.ro

Perle de la bac? Perle de la evaluare? Uite, nene, perle de perle. Pentru ca exista si tone de fotografi anafabeti printre noi...

• "fotografia de mireasa (budoar) este în cresștere de popularitate printre femeile puternice si ambitioase ale timpurilor noastre"
• "nu sunt daruri multe altele atat de personale, care au capacitatea de a face acest lucru"
• "Nu ai nevoie de "corp perfect" pentru uimitoare în imagini"
• "lenjerie luxurianta"
• "Multe femei au fost atât de fericite cu rezultatele pe care le-au cu noi"
• "Pentru detali mai detaliate va rugam sa intrati si pe Servicii - Wedding Budoir"
• "Nuntile sunt situații de o dată-in-a-vitață"
• "cei ce cred ca, cumparand o camera mai scumpa pot sa se numeasca fotografi sunt dezamagitorii si la randul lor sunt dezamagiti"
• "aparatura noatra este de cea mai buna calitate ptr fotogarfiele realizate, lucram cu camere foto Cannon si Nikon atat format digital cat si pe film".

LINK sursa

Str. Țesătorilor, Ploiești. O stradă uitată fără canalizare și asfalt de primar, care n-a uitat însă, în 2008, să se ducă personal pe strada aia și să promită că le su le face strada ca un păhărel, oamenilor, dacă-l aleg.

Strada are o nouă problemă veche: iluminatul. Un stalp, cel de la nr. 20, are becul ars de ... chiar, ia ghiciți de când? De ieri? Din octombrie, de la furtuna aia? Nu. De opt luni. OPT.

Știți cum ce seamănă o stradă plină de gropi și de noroi, iarna, dacă nu este și iluminată? Cu porțiunea de grohotiș de pe Jepii Mici. Am un amic care și-a rupt un picior, acolo.

Acum opt luni, serviciul de iluminat public aparținea Luxten. Acum aparține SGU. De aici, confuzia din titlu.

[comenteaza aici, daca ai ceva de comentat: www.facebook.com/bogdanstoica.ro]