Sâmbătă seara. Și a fost așa cum mă așteptam: perfect. E mai mult club decât pub, adică o să fure mai mulți clienți din Puff Club, de exemplu, decât din Da Vinci. Asta nu înseamnă că n-o să poți să mănânci foarte bine aici.

Ce-mi place foarte mult în Trip 301 este că e făcut după principiul Facebook. Mesele nu sunt izolate cu canapele pe colț, ca în 99% dintre cluburi, unde încât celor care le-au rezervat le este stimulat egoismul. In Trip, la orice masă ai sta, ai doi-trei oameni de la alte mese în imediata ta vecinătate, plus încă 5-10 în câmpul vizual principal. 

Îmi place cum se aude muzica. Îmi place nivelul de luminozitate. Imi place cafeaua: Julius Meinl. Iar Jack costă 14 lei.

Trip 301 este amplasat pe Bd.Republicii nr. 301, peste drum de OMV Albert.

Se deschide vineri, dar, prin bunavointa managerilor, l-am vazut de joi. Foaaaarte ok, pentru cei care fac un sport, sau se gandesc sa faca un sport. Asta pentru ca are cam tot ce vrea muschiu' tau, cand gandesti targetat. Si totul se intampla foarte simplu, pentru ca francezii astia, spre deosebire de cei de la Carrefour, stiu sa aseze marfa in raft dupa criterii logice. 

Nici preturile nu sunt rele. Am cheltuit pe un set complet de badminton (huse rachete, rachete, fluturasi, fileu), putin peste o suta de lei. Mai avea un set, la putin peste doua sute, dar pe mine ma dispera seturile "aratoase" de sport, pe care le poti prezenta si altora, de frumoase ce sunt. Sper ca, foarte repede, setul luat de mine sa arate asa cum trebuie sa arate orice echipament sportiv: folosit, deci urat.

Daca esti genul de shopahoolic sinistru, fara ocupatie, care se duce in magazine dupa principiul "poate gasesc ceva", stai acasa. Eu, de exemplu, nu fac nici un sport. Asa ca n-am gasit nimic. De fapt, mi-am luat doua tricouri, dar pe alea pe puteam lua de oriunde.

In rest, toate-s ok. Magazinul nu e mai rece in unele puncte, si mai calduros in altele, ca peste tot. Poti incerca, folosi, proba, tot ce-ti pica in mana. Eu, de exemplu, am aruncat la cos si am jucat tenis de masa. Altii se dadeau cu trotinetele, rolele si bicicletele pe culoare. Orice copil, chiar si cel despre care crezi ca a murit de mult, in tine, se simte perfect la Decathlon Ploiesti. Casieritele sunt smart si rapide, iar daca pui o intrebare oricarui purtator de camasi Decathlon, primesti un raspuns corect, nu celebrul "eu nu sunt de aici, dar va chem un coleg".

"Cand are de gand sa ia masuri serioase, adica un plan, cu termene, responsabilitati, masuri, impotriva taximetristilor. Spune-i ca eu am identificat cinci zone de atac, daca politia chiar ar vrea sa-si faca treaba:

1. munca la negru (au contracte pe doua ore, stau cate 10 in trafic)

2. evaziune fiscala (nu folosesc aparatele de taxat)

3. inselaciune (modifica sistemele de masurare a distantelor parcurse)

4. proxenetism (duc prostituate la clienti)

5. agresiunea constanta in trafic."

Asta a fost setul meu de intrebari, pasat lui Marius Visarion, care l-a avut invitat pe seful Politiei Prahova, Viorel Dosaru. 

Raspunsurile acestuia:

- asa este, avem in oras taximetristi cu probleme.

- doua isi vor primi raspunsul maine; 

- referitor la evaziune fiscala - ati vazut ca la o firma trebuie sa astepti sa treaca anul;

- eu am promis ca vom rezolva problema de la Sfanta Vineri

- mai sunt dosare in lucru, nu va pot spune acum despre ce este vorba.

Am postat asta ca sa pot sa fac apel la ceva concret, daca n-o sa se intample nimic. 

Nu-mi place sa scriu despre Boccaccio. Ma duc destul de des, si n-as vrea sa incep sa nu mai am loc, chiar eu, in localul care s-a aglomerat pentru ca l-am recomandat. Mai bine sa castige mai putin George si Iulia, decat sa nu ma simt eu bine (remarcati cat sunt de nobil si de altruist, da?, in preajma Craciunului)...

Despre ce mi s-a intamplat astazi la Boccaccio este insa imperios necesar sa scriu. Pe la ora unu, dupa ce am livrat regulamentar una bucata copil la scoala, trebuia sa pierd 30 de minute pana la urmatoarea intalnire, de tipul "undeva prin centru, ca nu cunosc Ploiestiul". Cum in centru nu mai parchezi nicaieri, de cand s-au apropiat sarbatorile, am decis ca Boccaccio e suficient de aproape de centru ca sa astept aici, la o cafea, langa televizor.... 

Ce cafea, ce televizor.... Cand intru, constat stupefiat ca astia aveau azi, la masa calda, sarmale. Adica, SARMALE. Nu stiu cum tratati voi subiectul asta, dar la mine, sarmalele sunt un fel de religie. Iar eu sunt un tip foarte religios. Si asa cum o baba care vede o biserica isi face trei cruci, eu, cand vad sarmale, aranjez rapid sa mananc macar zece. 

Zece au fost si azi. Cu o portie dubla de mamaliga. Cu doi ardei. La final, cand plecam, m-am intalnit cu doua prietene care traversau un moment mai neplacut, cu firma. N-am putut sa-mi astup buna dispozitie si sa rezonez cu ele, la problema. Si n-a fost vina mea, ca eu sunt destul de sensibil. Era de la sarmale. 

Ce vreau sa va spun, de fapt, este ca sarmalele de la Boccaccio sunt intr-un fel. Geniale. Bestiale. Perfecte. Marimea mea. Prea bune. Prea ca la tara...

King's Pub este fostul restaurant Mon Cher, din spatele Poștei Centrale, o locatie care n-a reusit, in ultimii 10 ani, sa se ridice la nivelul subsolului de alta data. Sub casa in care se afla restaurantul a fost pe vremuri unul dintre cele mai cool baruri ale orasului: PUSI. Asta nu inseamna ca proprietarul casei nu castiga acum mai mulți bani decât i-ar fi putut aduce vreodată barul. Cu fiecare chirias care vine, investeste si pleaca, cladirea arata tot mai bine. 

Acum, de exemplu, arata foarte bine. Trei saloane, in fiecare incapand intre 10 si 30 de persoane, renovate in culori diferite. La design, o contributie si-a adus Liviu, care a facut ..... La meniu, a muncit Catalin, bucatarul de la ... De atmosfera nu s-a ocupat nimeni, sambata seara, cand a fost inaugurat King's. Ceea ce nu inseamna ca n-a fost foarte misto, prietenii celor doi patroni umpland localul pana la refuz.

N-am avut timp de detalii. Dar am gustat un Recaș de exceptie, care promite să fie vinul casei. Bine, am gustat și un vin din underground-ul politicilor viticole europene: o căpșunică limpede și parfumată exaaact atât cât trebuie. 

Scaunele comode, mesele ok, toaleta arată perfect, și, mi se spune în cască, bucătăria a fost complet reutilată. E de mers.

E foarte misto sa compari ofertele speciale de Sarbatori. Asta pentru ca, in Romania, unii scumpesc marfa, porceste. 

Uitati-va si voi: Nikon D90 cu obiectiv 18-105, costa, la F64, 3.000 de lei, iar la Altex - 3.800 de lei.

Evident, porcul de Craciunul asta este Altex. La vreo 80 de kilograme, pret in viu...

E tot mai evident ca mergem invers, spre degradare mentala colectiva. Am fost aproape cinci milioane de ani niste animale de tot felul; patru mii de ani niste umanoizi cretini, care se speriau de umbra lor; doua sute de ani, de la aparitia revolutiei industriale, am stralucit si ne-am dezvoltat. Am ars rapid, cu flacara mare, si ne-am consumat spiritul. Dovada cea mai clara: credem, in proportie de 70%, ca mayasii aia stiau ei ce stiau. 

Stiau o pula. Nu exista nici o dovada ca baietii aia stiau cand vine sfarsitul lumii. Daca ai putea sa-i intrebi pe preotii mayasi de atunci, de ce tuna, ti-ar spune ca s-au suparat zeii. De ce ninge? Nu ninge, ni se pare noua, dupa ce am fost vrajiti de un preot rau. De ce face femeia pui vii in noua luni iar pisica in doua? Pentru ca pisica e mai mica. Valul de raspunsuri tampite ar putea continua la infinit, pentru ca, atunci cand au prevestit sfarsitul lumii, mayasilor le lipseau doua mii de ani de dezvoltare stiintifica si tehnologica.

Nu e nici o problema! In zilele noastre, populatia abuzata mental de telenovele cretine, hit-uri cu versuri scrise de fumati si trepanati, basca E-urile sanatoase, de casa, din mancare - crede orice. E mai cool si mai comod pentru un creier cat un mar, sa crezi in sfarsitul lumii, decat sa te chinuiesti sa-ti aduci aminte ce-ai invatat la scoala, sau - odios! - sa incerci sa mai deschizi o carte, un site, si sa cauti argumente stiintifice pentru care the end-ul nu va avea loc vinerea asta.

Asta nu-i va impiedica, pe idioti, vineri, 21 decembrie, sa intre in panica daca aud la radio ca o clasa de copii, aflati in excursie, a fost internata la Judetean cu toxiinfectie, si ca o conducta Apa Nova a bubuit sub asfaltul din fata Omnia. Daca vor avea loc (pentru ca astfel de evenimente au mai avut loc, nu sunt niste nestemate ale stirilor), cele doua evenimente nu vor fi tratate ca niste coincidente. Nu: ele vor fi dovada ca sfarsitul lumii a inceput. 

Cand a facut Razboiul Lumilor, farsa radiofonica cu care a scos din case doua milioane de americani, Wells nici macar nu visa cat de prosti vom ajunge, cateva zeci de ani mai tarziu. Si n-o sa ma mir deloc daca joi o sa vad oamenii calcandu-se in picioare pentru alimente, in Carrefour, sau omorandu-se sa plece din oras vineri, daca au loc evenimente ca cele imaginate mai sus. 

As dori sa muriti, voi, cei atat de prosti incat sa credeti ca vine sfarsitul lumii. Omorati-va intre voi, pentru o soseta sau un pachet de unt. Daca se poate vineri, e perfect. Ati putea sa ma bantuiti, de pe lumea cealalta, spunandu-mi "Vezi ca am murit? Vezi ca am avut dreptate?" Pentru ca, practic, ati avea dreptate: pentru voi, lumea s-a sfarsit.