N-am problema asta. Pot sa fac orice, in timpul oricarui film, fara sa simt ca distrug momentul. Aparent, mintea mea stie foarte bine ca ce se intampla pe ecranul din fata mea e doar o fictiune, si raman cu emotiile la locul lor obisnuit. Sigur, au existat si exceptii. La doua filme am vazut finalul cu un nod in gat,  pentru ca ce se intampla pe ecran semana prea bine cu ce mi se intampla mie. Doua din cateva mii - confirma regula, nu?

Marele Gatsby nu e vreo capodopera. Nu e regizat sau filmat in vreun fel care sa-ti taie respiratia. Iar actorii nu sunt cea mai fericita alegere, daca e sa ma intrebi pe mine. Cu exceptia lui DiCaprio, toti ceilalti puteau fi inlocuiti fara probleme. Iar intriga e la fel de modesta ca distributia. 

Si cu toate astea, de la Marele Gatsby am plecat multumit. Aveam, la mine, doua senzatii noi-noute.

Prima : mi s-a facut dor de scrisul de mana. Va trebui, insa, sa reinvat sa o fac, pentru ca de 10 ani, scriu aproape exclusiv pe computer, laptop si tableta.

A doua: este foarte bine sa fii bolnav de optimism, chiar daca asta te ucide, pana la urma.

Ca produs, filmul asta e ca un iPhone: nu e cel mai bun telefon, bateria e vai de mama ei, are destule lacune tehnologice, e de ajuns sa-l scapi pe masa ca sa-l pui in pericol, nu functioneaza daca e prea cald sau prea frig. Cu toate astea, simti ca e foarte bine sa ai iPhone. Nu?

Nu stiu ce-ar trebui sa se mai intample, pentru ca toata directorimea de la Directia de Asistenta Sociala Prahova sa se duca acasa, fluturandu-si demisiile.

Ieri, RTV a dat stirea cu femeia care urca in patru labe scarile institutiei. Azi era pe Euronews.

Tot azi, RTV a dat stirea cu femeile care au lesinat  la coada la Directia de Asistenta Sociala Prahova.

Tot azi, un tip fara un picior a fost chemat la aceeasi Directie, sa verifice cineva daca nu cumva i-a crescut piciorul la loc...

Stiri mai sunt.

Avem cel mai mic cersetor din lume, sub nasul Protectiei Copilului, o divizie din aceeasi institutie.

O avem si pe Liliana, baga-mi-as pula in mortii ei, care scoate minori la cersit.

O javra similara, AICI.

Si, sincer, nu pricep ce mai asteapta astia de la Asistenta Sociala. Sa-i bata cineva? 

Nea' Ilie, am fost la piața Nord, după șase luni de absență. Mă duc atât de rar pentru că am de fiecare dată senzația că sunt expus celor mai mari nenorociri ale lumii. De fapt, e vorba de unele destul de mici: furtul la cântar, mărfuri de căcat, tupeu, oameni care miros urât. 

Ieri, insa, din motive de burtă în creştere, m-am dus la piaţă să-mi iau nişte legume, cât mai pline de apă şi mai goale de calorii. Întâi am dat de vânzătoarea de roşii care mai avea să se jure pe mă-sa că roşiile sunt din grădina ei. Ei bine, rosiile au celebrul gust de pvc turcesc. Cred că le-a murdărit ea cu pământ, ca să fie mai credibilă.

A urmat vânzătoarea de mere. Deşi pe partea mea, cântarul afişa 6,8 lei. mi-a spus cu tupeu "8 lei". Pai sa n-o dai cu dintii de cantar?!

Apoi m-a tocat unul la cap cu cartofii lui româneşti. De unde are ăsta cartofi româneşti, IN FEBRUARIE, nea Ilie?! Cartoful are nevoie de 80-90 de zile ca sa se faca, iar in Romania s-au semanat cartofi in februarie. La sfarsitul lui mai apar primii cartofi romanesti, nea Ilie, intreaba orice ruda de la tara! Cartofii noi din piete sunt din Grecia.

Am traversat sa-mi iau paine, si peste drum de piata, am inceput sa calc in lighenele, sacosele si borcanele pline cu legume, radacini, branza, smantana, cacat si muci. Vanzatori: numai tigani! Iar tu, nea Ilie, ai jumatate din mese goale, in piata. Esti prost, sau ce?

Nea Ilie, n-ai gasit inca solutia de a civiliza pietele din Ploiesti. De-a scapa de javrele astea care ne escrocheaza, de cantarele manarite si de tiganii speculanti. E la fel ca pe vremea lui "sa ma pis pe el de V, cu Pusarica lui cu tot".

* Nea Ilie este Emanuel Ilie, directorul companiei Hale si Piete din Ploiesti. Un baiat pe care-l stiu ca fiind ok, dar care, ori s-a tampit, ori sta mult prea mult in birou si se ia dupa trepanatii din firma, care sustin ca fac treaba. Fac pe dracu' nea Ilie! Pietele sunt la fel ca atunci cand ai zis tu ca sunt de cacat, dar le faci misto.

O femeie a facut un atac cerebral dupa ce a primit o somatie de la Fisc, si apoi a fost ucisa de metodele de tratament binecunoscute de la Spitalul Judetean Ploiesti. Asa au sunat stirile, zilele astea, pe toate canalele tv si pe toate site-urile de stiri.

Povestea e misto, jurnalistic vorbind. Atat de misto, incat n-a mai verificat-o nimeni. NIMENI! Au scris despre ea vreo suta de jurnalisti, si unul n-a pus mana pe telefon,, doua minute. 

Faza e ca nu Directia de Finante Prahova a emis somatia ucigasa. Ci Agentia Judeteana de Ocupare si Formare Profesionala Prahova. Apropo: cat de nesimtiti sa fie astia, de i-au lasat pe colegii lor nevinovati de la Fisc sa fie eviscerati mediatic?

Ce mai conteaza, nu? Asa si-a spus si doctorul care a tratat-o pe femeie..... iar femeia a murit. 

A aparut o noua tampeala, pe net. Dupa oligofrenul ala gay din Coreea, cu gnamgam style, si retardatii care s-au ocupat de harlem shake, de pe youtube pleaca, vertiginos, in sus, twerk. Adica, un dans in care iti misti fundul, cat poti tu de penibil si de excitant pentru un sofer de basculanta.

Aici, din pacate, americanii si-au furat-o. Exista atestari istorice care arata ca manelistele din Romania au facut twerk cu mult inaintea americanilor. Nici nu e nevoie sa cauti pe net, ci in memorie. Eu am vazut prima femeie facand asa din fund acum vreo 20 de ani.