Fiicei mele ii plac pisicile. Mie imi place sa fac fotografii. Amandoi credem ca patru pisici sunt suficiente, asa ca prima serie de pui produsa in crescatoria M este destinata adoptiei. Si pentru a face adoptia mai atractiva, am decis sa le facem, celor trei pisoi, si un book. Sa nu arate a pisici amarate, care n-au dupa ce bea lapte. Nu, frate... Astea sunt pisici-fotomodel! 

Daca vrei unul dintre pisoi, da-mi un mesaj pe fb. Profilul tau va fi studiat de M, care va decide daca esti un om suficient de bun pentru a creste unul dintre pisoii ei. Si-l vei primi cand vor termina cu alaptatul, nu acum. 

Poze, mai jos.

Carrefour Market este singura retea de minimarket-uri care a avut succes in Romania. Mai mari decat orice magazine de cartier, dar mai mici decat Profi, cu marfa mai putina decat in Carrefour Hipermarket, dar aleasa cu grija, magazinele CM au succes. Cel putin, asta, de langa mine, are. Mereu stau la coada la casa, cand cumpar paine, apa, bere...

Din pacate, pe fondul crizei, la Carrefour Market se iau si decizii de cacat. Sau din cauza unui manager de cacat, habar n-am, ca nu lucrez la ei. 

Decizia de cacat - pungile.

Pungile n-au fost niciodata punctul forte al Carrefour. Au fost, însă, tot timpul, suficient de ieftine incat sa iei destule, mai ales ca ai la ce sa le folosesti, dupa ce ajungi acasa: incap perfect intr-un recipient de gunoi menajer, in locul sacului negru obisnuit. Poti sa-ti impachetezi in ele incaltamintea de iarna. Poti sa le duci la tara, acolo unde nimic nu se arunca, niciodata. Mai sunt si reciclabile!

De data asta, cei de la Carrefour Market au mers prea departe cu reducerea de costuri. Azi, mi s-a rupt o punga Carrefour in care erau sase cutii de bere, adica trei kilograme. Asta in conditiile in care un bax de cutii de bere poate fi carat si pe o coala A4, tinuta de colturi. Cat de subtire si de proasta e punga aia, daca nu mai tine un pachet cu greutate egal distribuita, fara muchii sau colturi taioase, destul de ușor?

Ruptul pungilor de la Carrefour Market a devenit parte a peisajului cotidian, pentru trecatorii de pe Republicii: "Uite restaurantul Caraiman, in ce hal a ajuns. Uite taximetristii, cum stau ca muistii, blocand doua sensuri de mers. Uite o doamna dobitoacă, cum aduna rosii, paini si cutii de conserve de pe jos, pentru că s-a încrezut in pungile Carrefour..."

Cat pana mea costau pungile alea solide, de la inaugurare? Si de ce pu*a mea le mai subtiati, daca tot le platim din ce în ce mai scump? Ce cretin din organizația voastră a văzut în asta o măsură de eficientizare a activitatii sau de maximizare a profitului? 

Proștilor.

Publicitate

Ce mi se pare genial la Lucian Mândruță este că reuşeşte să pară prost, deşi nu este. E un băiat deştept, cu multe resurse, recompensat, periodic, cu câte un job mişto. Le-a făcut pe toate: a condus ziare, a prezentat ştiri, a făcut evenimente. Unii spun ca nu a reusit sa convinga, nicaieri, dar eu nu cred asa ceva. LM a plecat incununat de succese evidente, de fiecare data, de la post. Este, practic, cel mai bun, capabil, inteligent, şi, mai nou, creativ om din câţi cunosc. 

Un defect are, insă, acest om aproape perfect. Unul singur. E superficial.

Mandruta duce in fiecare zi câte un război, în care nu crede, şi-l duce prost, informându-se prin văgăunile internetului. Sau, după modelul hipsteresc, de pe Facebook, locul în care una din două postări este o inepţie.

Azi, Mândruţă a scris că Primăria Ploieşti dă două milioane de euro la FC Petrolul, pentru că a luat Cupa României. Lui Lucica i se pare mult. El, băiat sensibil, nu suportă să se dea bani la fotbal, cât timp există mii de ploieşteni cu probleme sociale, drumuri neasfaltate, bătrâni bolnavi etc. La cum îl ştiu de capabil, imaginea unui director de creaţie care plânge de mila unei babe din cartierul Malu Rosu, în pauza de masă, pe sandwich-ul lui bio, mi se pare foarte credibilă.

Ce nu stie Mandruta:

- Ca banii se dau in baza unui contract de performanta, facut intr-un moment in care soarta echipei era incerta. Dracu a crezut, in iarna, ca Petrolul ia Cupa Romaniei!

- Ca in afara de acesti bani, echipa nu ia, ci da la Primaria Ploiesti. 11.000 de euro pe meci, ca sa foloseasca stadionul.

- Ca inainte de contractul asta, era altul, in baza caruia echipa lua 4 milioane de euro pe an, fara obiective, fara nimic. Sigur, ala era un primar de dreapta, chestie care lui Mandruta ii place foarte mult.

- Ca aceeasi grupare care lua 4 milioane de euro pe an in numele echipei, a facut si un stadion care la licitatie trebuia sa coste 11 milioane de euro, cu 18 milioane de euro. Si pe care echipa asta care acum plateste - l-a folosit gratis. Mai erau de babardit spatiile comerciale, cand s-a schimbat primarul.

Din pacate pentru martorii lui Mandruta, in perioada 2009-2012, cand Primaria Ploiesti a aruncat pe geam vreo 25 de milioane de euro in numele acestei echipe de fotbal, Lucian era ocupat cu altceva. Vazuse pe Facebook o poza cu o foca omorata cu pietre, probabil, si era fooooarte indurerat pentru ea. 

Comentezi? Fa-o aici.

Imi place când găsesc oligofreni, din MK si PR, care nu știu, încă, ce este Facebook. Omul s-a ocupat de publicitate, a făcut sinopsisuri la spoturi video, a aprobat scenarii de spot pe radio, s-a dat cu părerea și pe un print, plus că are cont pe Instagram. E capabil la maxim!

Facebok nu e calupul de publicitate de la tv, in care poți să spui orice. Nu merge cu vrăjeala de tip "cel mai bun șampon din România", mare, pe ecran, mizând pe faptul că nimeni nu citește, intr-o secundă, mențiunea care apare mic, jos: "Studiu facut in 2002, pe 18 persoane blonde din Calarasi".

Facebook e o alternativa la viata reala, pentru unii. Asa ca, daca vrei sa promovezi ceva, ai face bine sa spui exact ce spui in viata reala, cand vrei sa convingi. Vrei sa mearga o tipa cu tine acasa? Daca-i spui ca stai la vila cu piscina, si o duci la bloc, semidecomandat, o sa te satisfaci singur, dupa ce pleaca.

Unde vreau sa ajung? Uite unde:

Daca ai cu 500 de fani mai putin decat concurenta, și te lauzi ca esti pe primul loc, minți. Si, cand minti in promovarea pe retelele sociale, în loc să facă dragoste compania promovata cu portofelele clienților, te trezeşti facand bad sex cu brandul pe care-l lauzi ca boul*.

Unde pui ca ma indoiesc, sincer, ca aia mari de la Cord Blood Center, care au bagat niste milioane bune de euro in businessul asta, au aprobat minciuna privind numarul de like-uri. Intr-o afacere cu vietile oamenilor, nu-ti foloseste la nimic ceva ce poate fi pus la indoiala. 

Comentezi? Fa-o aici: www.facebook.com/bogdanstoica.ro

Vineri, la concertul Phoenix, in coltul de sud-est al stadionului Ilie Oana era un cort al unei fundatii, cu multe obiectute facute manual. Stiti procedura - alegi un obiect si donezi o suma de bani. De acolo am scrumiera.

Ca noi toti, mereu iau diverse chestii de la fundatii. De cele mai multe ori, de rusine, pentru ca obiectele alea sunt fie urate, fie inutile. O floare de lotus rosie facuta din hartie impletita, lipita pe un fundal maro din carton, la care au muncit doua zile, patru copii cu probleme, ramane doar un obiect urat si inutil. Il iei, si nu stii cum sa-l dai, sau il arunci la prima curatenie. Asta pentru ca nu esti tot timpul in starea aia speciala, in care crezi ca poti sa ajuti. 

Asa ca mi se pare foaaaarte ok ca fundatiile care vor sa stranga bani pentru nevoile lor, sa ne manipuleze in voie. Sa ne bage pe gat, in loc de martisoare, lantisoare, bratari, tablouri, felicitari, carti postale, si alte tampenii care nu mai fac parte din viata noastra, chestii utile, legate de obiceiurile noastre de consum, de modul in care ne petrecem timpul liber, de obiectele pe care le folosim cel mai mult intr-o zi. Asa, nu vom mai avea nici o scuza sa nu ajutam. 

Scrumiera asta este geniala pentru ca:

1. In primul rand, e un obiect practic, intotdeauna ai nevoie de o scrumiera, pe cand de un tablou, doar cateodata. De un tablou urat, niciodata. 
2. In al doilea rand, ideea modelarii unui recipient de sticla, pentru a fi folosit in alt scop, este de top: sticla nu e biodegradabila, iar refolosirea ei presupune de multe ori logistica si costuri.
3. In al treilea rand, nu cred ca s-a muncit deloc la scrumiera. Probabil au bagat sticla in cuptor si au asteptat sa se topeasca. 
4. In al patrulea rand, nu mai are nici dracu' o scrumiera ca a mea. Si asta ma face sa o apreciez si mai mult. 
5. In al cincilea rand, arata de exceptie. Practic, e de firma: MOTIVATION.

Multe alte poze, AICI.