Deci Cabral a intrat intr-o zi in Penny (not!) si cand a vazut ca au si verdeturi, dar si rosii, plus otet, a exclamat: "Wow! Asa ceva n-am vazut niciodata in nici un magazin! De-aia imi place mie Penny, pentru ca ma place asa cum sunt eu, roman ciudat, mancator de rosii, verdeturi si otet la aceeasi masa. Ce tare!"? Ca eu asa inteleg din reclama aia tv proasta cu spume.

De fapt, inteleg gresit. Explica Naumovici pe paginademedia.ro. Ca na!, fiind autorul acestei povesti cretine, probabil ca e si singurul care o intelege. 

 "Totul va fi în jurul acestei povești "de România": vor fi oferte de România, special pentru români, vom accentua sărbătorile de România. Vorbim, de exemplu, de Mucenici și de Dragobete, de zilele de sfinți. E ca un răspuns la globalizare. Sunt foarte multe lanțuri de magazine care sărbătoresc Valentine's Day, care vin de afară cu tot felul de concepte. Nu le negăm, le ținem și pe alea, dar am simțit nevoia să vorbim puțin și pentru români. Cu românii și cu obiceiurile lor."

Ati inteles, da? Naumovici conduce o campanie de comunicare a romanilor impotriva globalizarii! Nu o face in numele Aprozaresti, Salam de Biscuiti, sau La Blouse Roumaine. Nu, nene! In numele Penny, adica unul dintre sinonimele la globalizare. Penny e detinut de o companie uriasa, numita Rewe, care are 3.000 de magazine in Europa. Trei mii! Penny este un brand atat de romanesc incat si radioul Penny FM, care se aude in magazinele din Romania, emite din Viena. Daca e sa fac o medie dupa ce vad la mine in cartier, cele 200 de magazine Penny deschise pana acum in Romania au dus la inchiderea a peste 1.000 de magazine mici de cartier. Ei bine, fix acestui brand ii fac Naumovici si Cabral o campanie "de Romania". Vomit.

Maine ma duc la antiglobalistii astia de Penny, sa vad cate produse romanesti au la raft. 

Eram la mall, terminasem o intalnire, ma pregateam sa ies iar in "iadul canicular", cum zic reporterii de televiziune, cand am observat standul asta.

M-am uitat intai la executie, ca acolo se vede respectul pentru client: comatex si pvc, cacaturi de 8 euro metrul patrat, printate destul de prost.

Apoi la personaj: un baiat mai inalt decat mine, mai ingust in umeri decat in cur, cu sacou d-ala modern si scurt (o rusine a modei, intrebati pe oricine), cu pantaloni scurti inutil (ca glezna unui tip nu e sexy, s-o arati), cu sosete portocalii si pantofi verzi. Da, asa au gandit baietii care se ocupa de contul ING identitatea personajului care sa agrege interesul nonclientilor ING: ca pe un papagal disperat sa atraga atentia, un personaj care, pus pe plansa unui psiholog, din orice tara / orice cultura, ar aduna langa el definitii ca "labil psihic", "traumatizat de mic", "lipsit de afectiunea mamei in copilarie", "cu orientare sexuala incerta", etc.

M-am uitat cateva secunde la mizeria asta, incercand sa descifrez codul vizual ING. Personajul asta relaxat si zambitor sunt eu, viitorul client ING atat de lipsit de griji incat se imbraca precum un gay orb, sau este reprezentarea celui care are grija de banii depusi pe numele meu la ING, adica un descreierat cromatic? Si n-am reusit sa inteleg care din variante e cea corecta, pentru ca in ambele, tipul arata ca un distrus.

Daca ma reprezinta pe mine ma simt de-a dreptul jignit: nici macar eu, un baiat absolut obisnuit, nu am un asemenea prost-gust la haine.

Daca e simbolul securitatii veniturilor mele e grav, m-as duce chiar maine sa scot tot de la ING, cum sa-mi las banii pe mana unui asemenea distrus?

Singura varianta plauzibila care-mi trece acum prin minte este ca agentia de publicitate care se ocupa de ING n-a avut nici o idee viabila, cu poveste si efect, si a propus mizeria asta. Vreun snob de la ING a acceptat-o entuziast, pentru "ca e atat de hipsterish" si pentru ca e "atat de urbana". Nici incompetentul de la agentie, nici cel de la ING nu s-au mai gandit la efectele acestui vizual asupra unui om care alege o banca dupa criteriile traditionale: stabilitate, cota de piata, nivelul comisioanelor. Si pun pariu ca anul asta va fi ultimul in care vom vedea o asemenea rusine de reprezentare masculina. Pentru ca asta face ING in fiecare an: spune o poveste-doua, apoi le ingroapa sub alte povesti la fel de colorate.

Pe de alta parte, daca-ti alegi banca, adica cel mai gros dintre pilonii viitorului tau, dupa criterii ca "e draguta reclama" sau "ce misto e imbracat tipul", esti un imbecil atat de notoriu incat chiar meriti ca niste baeti sa-ti ia banii si sa te lase sa mergi spre apus mort de foame si rupt in cur.

publicitate la niste oameni misto

Am paralizat cand le-am vazut, ruginite grav, in spatele sopronului. Cum au ajuns scaunele astea disco, specifice anilor 70, in gospodaria aia? Dracu’ stie. Cert e ca omul a fost de acord sa mi le vanda. Le-am curatat, grunduit, vopsit, apoi le-am asezat langa valizele alea si mi se pare ca arata chiar ok asa. Nu?

DISPONIBILE. Daca le vrei, fa-mi o oferta la Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

Are un metru noua'sapte dar pe net e pielea pulii, abia a strans 1.200 de like-uri, desi in pixul lui stau cateva zeci de miliarde de euro. Da, ati ghicit, vorbesc despre noul premier Mihai Tudose, care a aparut pe facebook (intre timp si-a sters pagina) la fel de prost ca toti predecesorii lui: cu un fotograf nepriceput la fotografia de presa si cu social-media coordinator orb sau complet nepriceput la fotografie. Asta in conditiile in care fotografia este principalul vehicul de propagare a informatiei pe facebook.

La prima poza nu ma iau de fotograf, cadrul e relativ corect. Postacu', in schimb, ori e orb ori e un pustan care nu poarta niciodata costum, ori e prost de bubuie. Si o zic din cauza acestei poze, in care premierul poarta un sacou cu cel putin o marime mai mare. Se vede si la umar, si la maneca. Zici ca Tudose e Fiul Ploii, nu premierul tarii cu cea mai mare crestere economica din Europa. Ok, a venit nea Tudose direct de la nunta, cu sacoul nasului, ca al lui era prea mototolit dupa o noapte de spritz. Nu-i pui poza pe facebook! Pui un colaj din doua close-up-uri, doar cu moacele lui si invitatului lui, si salvezi situatia...

Si cand se mai intalneste nea Tudose cu oameni cu care da mana pentru fotografii de presa, ii spui: "dom premier, prea le trageti mana oamenilor langa pula dumneavoastra, toate pozele arata ca naiba, hai, intindeti bratul un pic..."

Uitati-va la moacele celor cu care da mana premierul: primul e un pic ingrijorat...

... al doilea e de-a dreptul speriat ca ar putea atinge pula guvernamentala. Pare ca se gandeste: "Poate cravata mea innodata ca o pizda a provocat asta?"

La a patra poza pe care v-o arat pentru ca m-a busit rasul cand am vazut-o avem de-a face cu o culpa comuna: pe de o parte, fotograful, care a facut poza asta din singurul unghi posibil din care nu se vede scaunul. Lucru greu, va asigur! Sa faci o matahala de om sa para ca sta cu curul infipt intr-o teava galbena nu e lucru usor... De cealalta parte, social-media coordinator-ul, orb sau prost, cum ziceam, n-a vazut impilarea din curul lui Tudose si smaf!, a pus poza pe net. Sa rad eu, si voi cu mine...

V-am aratat doar 4 poze pentru ca pagina oficiala a noului premier are doar 31 de imagini (cum ziceam, pagina s-a dus). Promit ca revin, sunt sigur ca cei doi naparstoci din echipa de imagine a lu' nea Tudose ne vor mai face sa radem. Asta daca nu cumva ii da afara, cum ar merita, pentru ca cei doi nu fac de ras doar un nene sifonat, ci si guvernul, tara, pe mine, pe ma-ta, pe frac'tu... 

cartile mele sunt aici: https://bogdanstoica.ro/shop/carti

Racitorul este stramosul frigiderului. Il gaseai in carciumi, hoteluri sau in casele oamenilor bogati. Nu consuma curent, principiul de functionare este cel al unei lazi frigorifice de voiaj, dar gheata costa destul de mult intre cele doua razboaie. Am vorbit cu bunica: parintii ei nu aveau bani de racitor si tineau mancarea intr-un beci. Altii trageau apa in beci, sa se scurga incet pe pereti si sa contribuie astfel, cu inca un grad, la racirea incaperii. "Primul frigider pe care l-am avut a fost dupa anii 60".

Sunt foarte mandru de mine ca le-am salvat. Pe de alta, sa ma inscriu in PSD daca ma mai inham vreodata la asa ceva! Chiar eliminand sablarea, pe care n-am facut-o eu, tot s-au adunat vreo 10 zile de munca. Erau intr-un hal....

Unul fusese vopsit in verde, unul in crem. Intensiv, ani la rand! Mi-am adus aminte cum vopsea bunica bufetul, in fiecare vara, de nu se mai inchideau sertarele de la cele 30-40 de straturi....

La unul putrezise un panou lateral, la celalalt capacul si usa. La interior - un dezastru...

Sablarea a fost singura optiune posibila, desi mi s-a spus ca e o operatiune prea dura pentru un lemn atat de fragil. Mi-am asumat riscul, ca sa scap de cele doua culori infecte...

N-a fost dura... A fost un carnagiu! Dupa operatiune, a trebuit sa sap printre schijele" produse de sablare pana la ultimul strat ramas intact si sa aplic, peste, trei panouri de lemn. Stii cum e sa cauti trei bucati de lemn vechi, asemanatoare la textura, la anumite dimensiuni, din care una - grosimea - imposibila? Un cosmar.

N-am gasit nimic pe net care sa ma ajute sa inteleg cum aratau racitoarele cand ieseau din Fabrica de Racitoare Victoria Bucuresti. Doar niste poze, cu niste racitoare deloc similare, in stari la fel de jalnice ca ale mele, sau restaurate penibil. 

Daca nu gaseam niste referiri, intr-un text, nu le faceam asa.

Am folosit o ceara suedeza, care sa reinvie textura acelui lemn de tei fabulos, care a rezistat aproape o suta de ani. Feroneria de alama a primit auriul obisnuit. Peste, am aplicat un lac transparent, gros, de yacht. Sa mai reziste o suta de ani.

Si niste ornamente ramase de la o tablie de pat interbelica, similare cu ce povestea nenea ala in textul ala salvator...

Interiorul racitoarelor, dupa ce l-am curatat de rugina si grunduit, l-am facut negru. Cu vopsea ecologica, bineinteles. Pentru ca cele doua racitoare sunt functionale. Dimineata, pui in compartimentul de sus niste gheata, jos pui niste sticle de vin, lasi racitorul prin curte, langa foisor, in soare si ai bauturi reci pana seara. Pe bune, le-am testat.

Si gata. Te uiti la singura pereche de racitoare interbelice reconditionate din Romania. Unul mai mic, unul mai mare, ca un cuplu. Poti sa le botezi Iri si Monica, daca vrei. Iri e cel mic, da?

Daca vrei frigiderele interbelice, propune-mi un pret la contact @ bogdanstoica.ro.

NOTA 1: M-am uitat pe net: nimic despre racitor, desi e bunicul frigiderelor moderne. Producţia de frigidere româneşti a început prin 1957, la Uzinele "Klement Gottwald" din Bucureşti, fosta Fabrica de Racitoare "Victoria". Primele frigidele produse au purtat denumirea de AL-75-II-Pinguin (75 de litri, aproape 1.80m inaltime, cu absorbtie, adica fara termostat, adica mergea de nebun si consuma 4, 8 kilowati la fiecare 24 de ore!!!). S-au produs doar 10.000 de frigidere Pinguin pana in 1963, cand la Uzina Mecanica Sadu incepe fabricaţia frigiderelor cu absorbţie tip Fram 110L. In 1966 se cumpara licenţa de la Thomas-Houston pentru modernizarea frigiderului Fram 110L si productia frigiderului Fram 70L. Fram 70L costa 2.125 lei. În 1968 a apărut modelul Jiul, tip mobilă (preţ: 2.600 lei). In 1978 a aparut si modelul Fram 22L care se putea monta în portbagajul autoturismului Dacia 1300. Ceausescu a facut o afacere buna atunci. Un barter: companiile franceze Thomson-Brandt şi Roubanoux au oferit instalaţiile si linia tehnologica pe bază de credit în valoare de 27, 1 milioane de franci, iar in contrapartidă, uzina a furnizat francezilor frigidere şi piese de schimb în valoare totală de 7, 7 milioane de franci francezi, începând din anul 1972. Ulterior le-am furat asimilat tehnologia, si din 1971, incepe fabricarea la Gaesti a frigiderelor românești cu compresor, numite Arctic. In 1979 se sistează fabricarea frigiderului cu absorbţie Fram. În 1981 începe fabricaţia frigiderelor cu compresor sub numele Frigero. Frigero si Arctic aveau termostat pentru a regla automat temperatura interioară, un compartiment pentru temperaturi scăzute (unde se păstrau alimentele congelate), cutii de plastic pentru carne şi legume, compartimente pentru unt şi brânză, alveole de plastic pentru ouă, tăviţe pentru cuburile de gheaţă şi spaţii pentru borcane şi sticle (la interiorul uşii). Capacitatea de depozitare era de 140, 180, respectiv 240 litri, iar preţul de vânzare a acestor frigidere pe piaţa românească era de 4110 lei, 4800 lei, respectiv 5740 lei (în anul 1974). 

NOTA 2: Fabrica de Racitoare Victoria a fost infiintata in 1876, sub titulatura de Arsenalul Armatei (ASAM). In 1945 devine „Intreprinderea metalurgică de stat”, cu profil militar, dar și cu producție de piese de schimb pentru tractoare, piese de fontă turnate. In 1948 este modernizata, rebotezata „Fabrica de Mașini Electrice Dinamo”. In 1953 comunistii ii schimba numele in „Klement Gottwald”, dupa numele presedintelui Partidului Comunist Cehoslovac, care a preluat puterea in 1948 si apoi a devenit presedintele Republicii Comuniste Cehe. In 1961 fabrica este redenumita Întreprinderea de Mașini Electrice București (IMEB), iar in 1997, IMEB este privatizată si devine UMEB. Din 2006, definita "producător de motoare electrice de joasă tensiune și grupuri electrogene", UMEB apartine firmei New Century Holdings (NCH), administratorul fondului de invesțitii Broadhurst Investments.

DISPONIBILE. Daca le vrei, fa-mi o oferta la Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

Nu e tocmai inramat, dar incape cu lejeritate in spatiul creat de rama inalta de 1,6m. Iar scaunul, facut din fier, vechi si uzat cat cuprinde, mi se pare foarte simpatic. Impreuna, cele doua obiecte pot salva un colt mai gol al unei incaperi (in varianta asta poti adauga o perna de sezut), sau crea un magnet vizual intr-un spatiu verde exterior, eventual chiar cu niste plante pe/prin ele. Rama e din lemn cu decoratiunile facute din ipsos. Scaunul e din fier. Ambele sunt mai vechi de 50 de ani si au uzura specifica. Au fost curatate, grunduite si vopsite cu vopsea ecologica, fara miros.

DISPONIBILE. Daca le vrei, fa-mi o oferta la Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea..

Sculpturile mi le-a dat un amic. Erau la alt amic care le gasise, murdare, intr-un pod. Le-am reparat „ranile”, le-am vopsit negre, apoi un roz pal si abia atunci am remarcat ce trasaturi frumoase au. Tipa, cel putin, e frumoasa foc.

DISPONIBILE. Daca le vrei, fa-mi o oferta la Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

UPDATE - 30.000 de afisari mai tarziu: s-a rezolvat.

"Acum am iesit de la rector. L-au dus pe Cosmin si la medic, sa-l examineze si a fost admis." (mama lui Cosmin).

Restul e stire de presa.

Le multumesc tuturor celor care au dat mesaje autoritatilor si celor s-au implicat personal (ca Raluca N.), in rezolvarea problemei care tinea (azi am aflat) si de Ministerul Educatiei, ca autor al metodologiei de admitere la UNEFS.

Multumesc ministrilor:

Marius Dunca (cu care am si vorbit la telefon, e baiat valabil) 

Liviu Pop

Hai ca se poate.

Textul care a generat asta e mai jos. Il las aici, fara sa schimb o virgula, pentru cei aflati in situatii similare.

Varianta scurta: domnule ministru, bai Mariuse,

Da in pula mea un telefon la dinozaurii aia de la UNEFS si spune-le sa-i aprobe cu derogare cererea de inscriere lui Cosmin Lambru, pentru ca omul nu are de gand sa faca exercitii la paralele, ci fotbal, nene, ca fotbal stie, fotbal joaca, fotbal vrea sa predea cand n-o sa mai poata juca. Hai, repejor, pana nu afla toata presa si ajungi omul de aratat cu degetul in toata Europa pentru ca blochezi persoanelor cu dizabilitati accesul la educatie.

Varianta lunga: domnule ministru, bai Mariuse,

Te rog da in pula mea un telefon rectorului UNEFS si spune-i sa caute rapid o solutie de redefinire a accesului persoanelor cu dizabilitati la cursurile universitatii. Pentru ca e de porc sa ai aceleasi norme fizice pentru toata lumea, indiferent de disciplina sportiva pe care vrea sa o practice cineva la nivel academic sau sa o predea mai departe, altora. Ai acum motivul perfect sa dai acest telefon. Iar motivul se numeste Cosmin Lambru. Tipul cu patratele din poza, cel care a dat titlurile alea in presa sportiva. 18 ani. Joaca fotbal bine de tot, este golgheterul seriei A Prahova. S-a inscris recent la UNEFS iar dosarul i-a fost respins pentru ca nu are degete la mana stanga si nu poate face, citez, "exercitii la paralele".

Evident, ca in orice tara de cacat, respingerea s-a facut verbal, iar motivul nu se regaseste in regulamentele de admitere la UNEFS. Pustiului i s-a cerut diploma de bac. A dus-o. I s-a cerut un aviz medical ca poate face efort. A scos omul un EKG, inima ii merge ceas, poate face efort. Examen nu trebuie sa dea, pentru ca e deja jucator legitimat. Are toate actele in regula, da? Cum pizda ma-sii sa fie respins? 

Asta ca sa nu mai zic ca nu pricep de ce probele sportive de la UNEFS sunt discriminatorii, si nu ma refer doar la persoanele cu dizabilitati. De ce sa pui la paralele un inotator de performanta, de exemplu, sau un jucator de tenis, sau un hocheist? Ce mortii ma-sii au paralelele astea, de cand constituie ele diferenta dintre un sportiv si un sportiv cu studii superioare? 

Luni, te rog, pana in pranz, te rog sa suni la UNEFS, si sa rezolvi problema. Dupa-amiaza o sa iau eu legatura cu mama baiatului, ca pe el nu-l cunosc. Nu dau doi bani pe fotbal si pe fotbalisti, ma doare-n pula de sportul asta, dar cand mi-a povestit maica-sa ca asta micu' a luat 9 la bac am devenit atent. Cati fotbalisti crezi ca iau 9 la bac, Mariuse? Pe bune, in sportul cu cei mai mari trepanati, apare cate un mucea d-asta destept si voi ii dati in cap ca nu poate sa faca exercitii la paralele? Atat de incuiati suntem?

Iar daca luni dupa-amiaza nu primesc vesti bune, oricat de putini bani as da eu pe presa sportiva, o sa-i caut pe toti jurnalistii de profil si o sa le povestesc rusinea nationala de la UNEFS, ca sa faca stiri din ea. O sa fie usor, ca pustiul e supercunoscut. Ia uite:

O sa caut si corespondentii din Romania ai Reuters, Associated Press, etc si o sa le explic cum discrimineaza statul roman un sportiv cu handicap, sa iasa niste stiri de-alea misto, cum le plac lui Dragnea si Iohannis. 

Pana atunci, imi rog cititorii doar sa-ti lase comentarii pe facebook (am pus si o poza cu tine, sa te recunoasca oamenii). Ai 14.000 de fani, dar eu am 20.000, plus 20.000 de followeri, plus vreo 500.000 de cititori lunar, pe blog. 

Te rog, nu ma provoca sa fac din pagina aia a ta un camp de batalie, da? Pentru ca o sa castig sigur: tu esti doar ministru; eu, in schimb, am dreptate.

***********

si sa citesti ASTA, da? ca pari cam incordat...

Va rog sa ma iertati, dar daca mai citesc cinci anchete de presa Rise Project si trei dosare penale facute de DNA pe numele lui Liviu Dragnea risc sa albesc complet. Pe de o parte, avem niste povestioare gen vice, foarte misto si legate si credibile, dar fara dovezi clare. In mod absolut aiuritor, DNA pune botul la povestioare si incepe o ancheta penala. 

Probabil ati observat ca inainte de povestea Rise, presa a fost plina de povestea actiunilor Teldrum, de tip la purtator. Si inainte de asta, de povestea firmelor cu actiuni la purtator care jefuiesc bugetul de stat. Pentru cine se pricepe, se vede de la o posta ca avem de-a face cu o actiune de imagine. De-aia profi, cu generare de subiect de dezbatere (firmele rele fura bani publici), punere in context (cele mai rele firme sunt cu actiuni la purtator), identificarea exemplului cel mai elocvent (cea mai rea firma cu actiuni la purtator este Teldrum) si apoi asocierea unui brand cu exemplul (firma cea rea Teldrum e firma lui Dragnea, deci Dragnea e rau), in scopul pulverizarii imagologice a mustaciosului. Ca daca povestea nu se spunea asa, gradual, nu aveati senzatia ca e fireasca si v-ati fi pus intrebari: de ce acum? de ce Dragnea? Dar baietii care orchestreaza asta nu vor sa va puneti intrebari...

Paranteza, pentru prosti: nu zic ca Dragnea nu e rau. Este. Pentru mine, Dragnea e un infractor dovedit si un detinut care n-a ajuns inca la inchisoare.

Zic doar ca toata povestea asta cu Dragnea si cu Teldrum si cu Brazilia a fost generata artificial si strategic in spatiul public, pentru ca de asta e nevoie. Cine face jocurile nu-l vrea pe Dragnea la inchisoare. Doar il preseaza, cu filmul asta politisto-exotic, sa negocieze. Ce sa negocieze? Dracu' stie. Probabil, predarea PSD unui personaj despre care inca nu stim nimic. Ce, de Sasone stiam ceva pana sa ne trezim cu el la butoane? Sau e o noua perdea de fum, sa nu vedem vreun tun de miliarde. Cert e ca daca o sa-l vedem la puscarie pe Dragnea pe dosarele astea, o sa scape in 1-2 ani. Nu in 10-20, cum ar trebui.

(UPDATE - Un an mai tarziu: Dragnea a fost condamnat la 3 ani si sase luni din care va face probabil doar 2. Prejudiciul din dosarul Bombonica este la fel de penibil: vreo 20.000 de euro, adica cat da fiul lui pe Moet, intr-o vara)

Gata cu explicatiile cretine, ca oricum nu pasa nimanui de asa ceva. Hai sa revin la titlu si sa va explic cum l-as baga eu pe Dragnea la inchisoare. 

As lasa si Teldrum si Brazilia, si m-as concentra pe perioada in care Liviu Dragnea a dobandit puterea cu care a ajuns atat de smecher. Perioada aia, in care a ajuns dintr-un mustacios care purta sosetele albe la sandale un asemenea guru politic si economic. Stiti de ce? Pentru ca atunci, cand era invidios pe altii, disperat sa faca bani si dornic sa ajunga cineva, a facut Dragnea cele mai mari greseli, compromisuri si ilegalitati. Si, uitandu-ma la CV-ul lui, as scotoci in perioada 1995-1997, cand, in CV-ul lui Dragnea apar:

- "administrator firme private"

- "vicepresedinte PSD Teleorman"

- "prefect de Teleorman"

Si as incerca sa aflu:

- ce firme administra? ce contracte publice aveau firmele astea? cine a semnat, din partea statului, cele mai mari contracte cu firmele lui? ale cui sunt firmele alea acum?

- vicele cui a fost Dragnea la PSD Teleorman? Ce pozitie in administratie avea baiatul ala? De ce l-a facut vice? Ca la PSD nu ajungi vice doar daca platesti, e un job important, ca trebuie sa te asculte primarii ca sa poti sa aduni voturi. Iar ca sa te asculte edilii fara sa fii un personaj politic (Dragnea nu era) trebuie sa le dai bani sau sa-i ai la mana. Cum le da bani un om de afaceri unor primari, altfel decat semnand contracte comerciale cu acei primari, pentru diverse lucrari/servicii platite din bani publici? 

firmele lui dragnea -> contractele firmelor lui dragnea -> primarii PSD din aria lui de responsabilitate electorala. Aici trebuie sapat prima oara.

Apoi i-as lua lui Dragnea la puricat mandatul de prefect 1996-2000. Mai ales pe zona de fond funciar, ca e cam singura smecherie generatoare de spaga mare pe care o poate face un prefect, pe langa numirile sefilor de deconcentrate. Si as cauta sa aflu care sunt cele mai mari improprietariri semnate cu manuta lui. De-alea de mii, zeci de mii de hectare. Cui au fost date terenurile alea? Cine erau oamenii aia atunci? Ce sunt acum oamenii aia, in ierarhia puterii? Ale cui sunt terenurile alea acum? Fara sa fi fost vreodata in Teleorman si fara sa stiu trei oameni dupa nume din judetul ala, pun pariu ca in doua saptamani petrecute acolo aflu tot ce vrea pula mea despre tot ce-a facut baiatul asta. E clar ca a facut, pentru ca dupa perioada aia a aparut un nou Dragnea. Un lider. Dintr-un parlit de administrator de firme private, Dragnea s-a transformat intr-un tip care a condus timp de 12 ani Consiliul Judetean Teleorman si timp de opt ani Uniunea CJ-urilor, adica sindicatul baronilor corupti ai PSD. Adica era foarte tare. Foarte, foarte tare. 

Dragnea a detinut 12 ani sefia CJ Teleorman, adica a semnat anual pentru cateva zeci de milioane de euro si a dirijat alte cateva zeci de milioane de euro din banii Guvernului spre diverse comune din Teleorman. In 12 ani, suma se poate apropia de un miliard de euro. Si in cea mai curata si integra administratie, care ciuguleste doar 10% din banii publici, vorbim de vreo suta de milioane de euro. Bani care lasa urme.

Iar daca cer la intamplare informatii despre cele mai mari 12 licitatii de asfaltare, cele 12 contracte de deszapezire anuale, cele 12 rectificari bugetare anuale, cele mai mari 12 contracte date la licitatie si cele mai mari 12 contracte cu atribuire directa tot gasesc ceva. Si in hartiile alea voi gasi numele si semnaturile catorva sute de primari, sefi de deconcentrate, sefi de directii de proiectare, urbanism, investitii, tehnic, economic, plus patroni de firme care pot povesti ce si cum se petrecea in Teleorman pe vremea baronului Dragnea. Unii dintre oamenii astia sunt speriati de bombe, altii abia asteapta sa-si vindece alte bube povestindu-le pe ale mustaciosului. Treaba usoara. Daca esti procuror DNA - si mai usoara. 

Dragnea de azi, pe care-l gadila Rise Project si-l scutura de scame DNA, este un personaj mai abil si mai puternic decat Dragnea din perioada 1996-2012. Din 2012 incoace, asa cum se vede din povestea Rise, Dragnea si-a sters toate urmele, s-a debarasat de toate povestile si de personajele compromitatoare din jurul lui. Pun pariu ca Dragnea de azi are un avocat abil, un expert contabil de top si ca si-a cumparat diverse complicitati in institutiile de control si de forta. Dragnea din 96, insa, acel fomist invidios cu sosete albe in sandale, mai mult lacom decat competent, ar fi o prada usoara pentru un procuror cu experienta sau pentru un jurnalist care vrea sa-si puna pe perete un trofeu cu mustata de ghertoi. 

Din pacate, ce avem la tv si pe net este doar o campanie de demonizare a lui Dragnea, menita doar sa isterizeze romanii, care sa iasa in strada si sa umfle electoral partiduletele cretine de opozitie.

Statul roman nu vrea sa-i puna catusele prea curand sau prea strans lui Dragnea. Ca daca ar vrea ar avea cu ce.

Sigur, scriu asta cu mentiunea ca eu nu ma pricep la politica, scriu din auzite.

Nici jurnalism de investigatii intercontinental si epic, ca vice si rise, nu stiu sa fac.

Scriu si eu, ca prostul, de frustrat ce sunt, prostii, pe net.

Pai nu e mai bine sa ma intorc la cartile mele?

shop.bogdanstoica.ro

UPDATE 15 iulie 2021: Liviu Dragnea a fost eliberat anticipat din închisoare, speculând faptul că judecătorii alocați lui au susținut mesaje politice anti-PSD. Hotărârea s-a luat, așadar, la Giurgiu. Prietenii știu de ce.