Președintele meu e o babă comunistă
Nu știu cum ați privit voi meciul Dragnea-Iohannis. Poate că unul vă e profund antipatic iar pe celălalt îl vedeți ca pe garantul mersului înainte al României, sau poate că v-ați pus speranțe în primul, că vă va merge mai bine, iar pe al doilea îl vedeți ca pe dușmanul prosperității voastre. Nu e treaba mea, oricum v-ați simți. Dacă e ceva minunat într-o societate, fix asta e: că mie îmi place ceva, ție nu, dar nu ne luăm gâții unul altuia din cauza asta. De-aia și țin să vă spun cum am văzut eu finalul anului politic 2016.
Pentru mine, a fost ca la la Serviciul de Înmatriculări Prahova, locul unde angajații se mișcă lent, în scârbă, fără pic de respect pentru noi, cei de la coadă, care și-au luat liber de la muncă o zi, două, trei să-și rezolve o problemă care în alte țări se rezolvă în două ore.
Când președintele Iohannis a refuzat să semneze numirea lui Sevil Shaidehh ca premier fără să motiveze a fost ca atunci când tipa aia blondă de la ghișeu i-a luat dosarul tipului din fața mea, l-a deschis și i l-a aruncat înapoi cu dispreț, spunându-i că hărtiile nu sunt puse în ordine. Erau toate, dar nu în ordinea pe care tipul nu avea de unde s-o știe. Umilit, omul s-a dus jos, la un birou de copiat acte, să i le aranjeze cineva așa cum trebuie. Am fost și eu cu el, din precauție, și vă asigur că au fost cei mai bine cheltuiți cinci lei din viața mea.
Iar atunci când președintele Iohannis l-a acceptat pe Sorin Grândeanu ca premier printr-un sms, a fost ca atunci când șefa Serviciului de Înmatriculări, sătulă de aplauzele mele (așa am protestat, la coadă, timp de câteva ore, față de comportamentul jegos al echipei ei), m-a invitat la ea în birou, să rezolvăm problema. I se părea normal ca toată gașca ei să o frece aiurea în loc să se miște cu talent, iar protestul meu trebuia doar înăbușit rapid, nu înțeles. Evident că nu m-am dus...
La Serviciul de Înmatriculări Prahova, ca și în multe alte locuri unde statul ne așteaptă la ghișee, lucrurile merg prost pentru că e profitabil. Dacă ai coadă, ai și oameni care vor să scape de coadă, adică dispuși să dea ceva în plus, cui trebuie, ca să scape. Coada este cel mai propice mediu pentru corupție, iar oamenii corupți de la ghișee, ca să câștige tot mai mult, ajung să optimizeze birocrația în sens invers, astfel încât coada să fie tot mai mare iar șpaga să pară singura soluție rezonabilă.
Pe lângă șpăgari, mai există o categorie de funcționari de stat mizerabili. Eu le zic babe comuniste, și mă refer la cei pentru care nenorocita aia de legitimație de slujbaș la stat înseamnă zeificare. Sunt cei care vin din timp, n-au învățat nimic în ultimii 20 de ani, încă mai caută pe tastatură fiecare literă a numelui tău, refuză să facă lucrurile altfel decât vor ei și se enervează îngrozitor dacă le pretinzi respect, amabilitate, sprijin. Fix cu ăștia seamănă, din perspectiva mea, președintele României. Da, a parcurs corect procedura constituțională a numirii unui nou prim-ministru, nimic de zis. Dar a făcut-o cu atâta lipsă de respect și cu atâta scârbă pentru oameni...
DISCLAIMER – Nu sunt fanul programului guvernamental al lui Liviu Dragnea, pentru că dacă guvernul nu oprește evaziunea din petrol, cereale și lemn și nu dislocă mafia din construcția de infrastructură rutieră, nu vor fi bani pentru mai nimic. Nu sunt fanul lui Sevil Shaidehh, mă îndoiesc sincer că a stat 10 ani pe lângă mafiozzo Nicușor Constantinescu și n-a văzut muntele de corupție de la Constanța. Nu dau doi bani nici pe actualul premier Sorin Grândeanu, pe care-l suspectez de apartenență la niște grupuri de interese deloc social-democrate și de lipsă completă de competență în conducerea executivă a unei țări. Așa că vă rog frumos, măcar anul ăsta nu mă mai faceți pesedist dacă mă iau de președinte...
text aparut pe www.psnews.ro
