Cu lacrimile inghetate pe obraz
Aura Ion si Adrian Iovan au murit degeaba. Credeam, ca prostul, ca dupa accidentul de avion din Apuseni, Romania o sa-si puna la punct procedurile de salvare. In istoria noastra recenta asa s-a intamplat: facem proceduri numai dupa ce o tragedie este bine acoperita in media, iar populatia reactioneaza violent. Si-am crezut ca dupa povestea din Apuseni, lucrurile o sa organizeze un pic.
De unde, nene… ISU Romania a lovit din nou. N-o sa uit niciodata imaginile alea cu barca gonflabila un pic desumflata, care inainta cu viteza melcului, propulsata doar de vasle, la 20 de minute dupa ce strigatele de ajutor ale celor din elicopterul prabusit incetasera.
Si acum aud doar scuze. Ca barca aia este doar pentru sezonul estival. Ca pompierii au ajuns cat au putut de repede. Ca era prea mult mal in lac si de-aia nu s-au putut desfasura salvatorii.
Asa, si ce? Ce-ar trebui sa inteleg din asta? Ca situatia va ramane asa? Ca daca pic intr-un lac iarna, ar fi bine sa rezist in apa inghetata mai mult de 30 de minute, indiferent daca pot sau nu? Ca daca e mal in apa, e bine nici sa nu mai strig dupa ajutor? Sau, mai simplu, sa-mi fac cruce, sa-mi aprind bricheta langa cap si sa ma odihnesc in pace?
Se pare ca da. De fapt, Romania nu are servicii de interventii in caz de urgenta. Avem o institutie care spune ca se ocupa cu asa ceva, dar atat. Din punct de vedere practic, suntem in pom, si pomul in aer.
Eu, de exemplu, locuiesc intr-un oras cu 200.000 de locuitori. In orasul meu, pompierii au doar doua masini cu scara care poate ajunge la inaltimi mai mari de 25 de metri, desi in oras sunt vreo 200 de blocuri cu mai mult de 8 etaje. Avem un mall atat de mare, incat daca are loc un incendiu in mijlocul lui, pompierii nu au cum sa ajunga acolo. Si sunt sigur ca daca iau la intrebari autoritatile, voi primi explicatii si scuze cat cuprinde.
Scuze au primit si parintii Aurei Ion, pustoaica aia de nici 25 de ani, pe care au gasit-o in Apuseni moarta de frig, cu lacrimile inghetate pe obraz. Habar n-am nici acum la ce temperatura ingheata lacrimile, sau cat de tare trebuie sa te doara, ca atunci cand mori sa mai ai puterea sa plangi.
Solutii? Nu. ISU nu poate deveni performant fara investitii in dotari si in pregatirea oamenilor. Iar investitiile de care este nevoie sunt mari, pentru ca de 20 de ani se freaca duda si se fura bani in domeniul asta, ca in toate celelalte. In acest moment, e mai ieftin pentru guvernanti sa murim prosteste, exact ca Aura Ion: cu lacrimile inghetate pe obraz.
de ce nu-mi plac reclamele Teraflu
Pentru ca frazele au o topica idioata. Puteau obtine ceva mai bun si de la un olimpic la romana de clasa a 6-a.
"Ai nas infundat, febra si frisoane in tot corpul? Teraflu bla-bla....."
Febra si frisoane da, am avut, dar niciodata n-am avut nasul infundat in tot corpul.
iMagistro
Ieri, am mancat prima oara dupa 11 seara. Eram lesinat, si mi-am jurat in barba ca nu ma mai infometez si azi, oricata treaba as avea. Pula mea, nu sunt prostul meu, sa matur cu mine pe jos. Un pic de demnitate, nu...
Azi, era cinci si un sfert, cand primesc un sms de la stomacul meu, in care zicea ca e inacceptabil sa-i ofer doar trei oua ochiuri dupa 16 ore, ieri, si inca sapte hamsii de 3 grame fiecare, azi dupa alte 12 ore. Mi-a fost mila de el, serios. Aveam treaba la 6, si cand am vazut locul de parcare langa Tribunal, i-am zis: "ho, că mâncăm".
În fața mea, șaormeria aia de căcat, cu verde. În spate, covrigărie. 10 metri în stânga mea, L'Incanto, unde dacă te așezi la etaj, durează 10 minute până îți ia comanda. Pitită lângă L'incanto, o cârciumioară de tip împinge-tava. N-am vrut să risc să mă duc la întâlnire mirosind a ceapă prăjită, așa că mi-am lărgit orizonturile. La Vest, încă o șaormerie de căcat. La Est (nu se vede, dar mi-am adus aminte) e localul ăla (sms T, care-mi spune cum îi zice) - iMagistro.
Ajung la 5 si 17. Ospătarul, la palavre cu un amic, in curte. Să-l scutesc de-o treabă și să câștig un minut, imi iau singur meniul de pe un raft, exact când revine. Nu i-a plăcut că mă jucam cu lucrurile lui. L-am informat că mă grăbesc maxim, și că aș vrea să mănânc din ce-are gata făcut. Oferta mică, dar pe gustul meu: ciorbă de afumătură și salată orientală. Perfect. Adu-le, adu și-o cola, adu și nota, că o să plec în grabă. Îmi făcusem socoteala că până o freacă la bucatarie, până le-aduce, până aduce și ardeiul pe care l-a uitat, și cola, că n-a înțeles dacă vreau zero sau roșie, și până uită să aducă și felul doi și până când face fata de la bar nota, ajung sa-mi bag pula în el de iMagistro si de carciumi lente, că mai bine nu mâncam!
Error, frate! Adică, error la maxim. Ospatarul ala e un fel de mos-ninja, care doar pare prost dispus si lent, dar e atent si prompt. La și 19 minute aveam ciorba, ardeiul, cola, pâinea în față. La și 21 aveam și salata și nota. La şi 23 terminasem ciorba (ce ardei, bai, baiatule, ma durea limba). La şi 26, mai comandam o salată orientală la pachet. La şi 38, fumam relaxat. Am plecat din iMagistro după 38 de minute, perfect incat să ajung la 6 fix unde aveam de ajuns.
Si n-a fost doar foame satisfacuta, in experienta asta. Ciorba a fost ok. E limpede ca bucătarul ştie sa gateasca ciorbă de afumătură, dar azi n-a avut chef s-o faca. Era plină de bucăţi mici de oase, cu care un copil sau un imprudent s-ar îneca sau în care şi-ar rupe dinţii (apropo, oasele erau in scrumiera, nu vomasem). Plus cartoful-gigant! Am gasit in ciorba un cartof care abia mi-a intrat in gura. Stiu, aici e momentul sa faceti gluma aia, dar nu exagerez cu nimic.
Iar salata orientala nu era deloc salata orientala! Carciumarii fac salata orientala cat mai fara gust, sa nu deranjeze. Ori, asta avea si ceapa, si masline, si ... de toate! Era ca aia a lu' mama, de-acasa. De departe, cea mai buna salata orientala pe care am mancat-o in oras in viata mea. La ora la care scriu, am verificat si daca nu cumva mi-a placut pentru ca mi-era foame. Adica, am mancat-o si pe aia luata la pachet. Geniala!
Nota de plata: Trei portii de mancare si-o bautura - 34 de lei. Rezooooon. Asta inseamna ca in doi, mancati cu 50 de lei, daca va e foame, cate doua feluri de mancare fiecare.
Am inteles ca iMagistro e deschis de ceva timp. Eu am intrat de trei ori acolo, pana acum. Si pana azi, mi-a placut doar ambianta aia smart-iefteanu, in care un moldovean prost sau un manelist plin de bani se simt ca niste pu*e, la spital, cand operatie e la coa'e: inutili.
Acum imi place si mancarea. Ma mai duc.
Domnule Manea, domnule Toader, domnule Badescu, băi băieți...
Vă anunț cu regret că taximetriștii din Ploiești s-au pișat și azi, 18 aprilie 2013, pe Primăria Ploiești, Poliția Locală Ploiești și Poliția Municipală Ploiești. Locul în care băieții își duc la îndeplinire ritualul zilnic: strada Sinăii. De fapt, s-ar putea să mai fie niște temple în care taximetriștii se pișă pe instituții, dar nu le știu eu.
Nu pricep, nici în ruptul capului, de ce arătați așa de palizi și de inofensivi în fața taximetriștilor, o breaslă profesională de 900 de persoane care fac zilnic peste o mie de contravenții și infracțiuni. Vi le reamintesc, în caz că le-ați uitat:
- încalcă reguli de circulație in trafic, conduc agresiv, ameninţă şi agresează alţi participanţi la trafic, în special femei, parchează aiurea, blochează străzi, parcări, scuare.
- conduc maşini neomologate, nebranduite corect pentru activitatea de taximetrie, le repară la negru, le alimentează cu carburanţi de furat, le deterioreaza sistemele de plata pentru a incasa mai mult
- şoferii sunt împuţiţi, prost îmbrăcaţi, prost crescuţi, nu au atestate profesionale, nu au contracte de munca, nu-si platesc amenzile, sunt complici cu proxenetii care alimenteaza hotelurile cu prostituate.
Evident, nu toti fac asta. Dar daca ii luati la mana pe toti, veti descoperi ca numarul soferilor in regula din toate punctele de vedere este sub 90. Adica, sub zece la suta.
Sper din toata inima sa va faceti treaba. In paralel, am sa incerc sa aflu si sa povestesc tuturor care sunt legaturile dintre taximetristi si oamenii pe care ii conduceti. N-o sa va faca cinste, sunt sigur de asta.
Cum mă face avocata Paula Iacob să simt gustul de vomă
Avocata Paula Iacob este chiar acu', la RTV, criticand proiectul Primariei Capitalei privind cainii vagabonzi. Amestecă informatii din proiect cu zvonuri cretine, si-l acuza pe Oprescu ca e un nenorocit, gata oricand sa omoare câini și oameni. Ea nu vrea sa aiba de-a face cu asemenea personaje, cica....
Pe replica asta m-am intors spre tv. E cumva aceeasi tipa care a aparat, de multe ori cu succes, de mana justitiei, zeci de interlopi, maniaci, criminali si violatori? E cumva tipa care l-a aparat pe proful de sport care si-a violat o elevă în fund, doar pentru că fata era dispusă la o partidă de sex normal? E avocata care-l apără pe cel mai crud interlop din România, Nuţu Cămătaru, şi cere judecarea lui în stare de libertate? Și tipa asta nu vrea să aibă de-a face cu Oprescu?! Păi pe lângă clienţii ei, primarul Capitalei e un ajutor de îngeraş...
Eram dispus sa uit ca a fost o turnatoare la Securitate daca as fi văzut-o, la tv, pe Paula Iacob, ramolita, sustinand cauzele oamenilor nenorociti de clientii ei. Alienarea si ramolismentul sa fie astfel semne ca in babuța caraghioasă mai sunt urme de umanitate și de intelepciune.
Asa cum este, insă, îmbibat de tehnici de apărat câini și criminali laolaltă, ramolismentul Paulei Iacob mi se pare doar grețos pana la vomă.
Citeşte mai mult ...
Am gasit un erou român. Incredibil....
In cursul noptii de 17 spre 18 aprilie a.c. , un detasament al politiei afgane insotit de trupe de elita ale aliatilor au atacat, in urma unui pont primit, o baza a insurgentilor talibani, langa Chaman, pe frontiera cu Pakistanul, eliberand 14 ostatici, printre care si un jurnalist roman rapit in urma cu 16 zile. In cursul ciocnirii, au fost ucisi 6 teroristi islamisti , alti 4 fiind retinuti. Jurnalistul roman, corespondent al unei agentii internationale de presa, in varsta de 52 de ani, a fost gasit constient, dar in stare critica. Conform martorilor oculari ramasi in viata, acesta a fost tinut infometat si batut cu salbaticie, in fiecare zi, cu paturile pustilor si cu bocancii de catre teroristii afgani, deoarece le-a cerut in mod repetat sa-i elibereze pe prizonierii bolnavi. Romanul se afla intr-o stare avansata de deshidratare, el cedandu-si ratia de apa, in ultimile 10 zile, ostaticilor raniti. Jurnalistul roman a parasit, in noaptea de 2 aprilie a.c., patrula cu care se deplasa, intrand adanc intr-un teritoriu controlat de rebelii afgani. El a dus alimente si medicamente unei batrane in varsta de 78 de ani pe care a ingrijit-o mai bine de o ora. Pe drumul de intoarcere a fost capturat, in ciuda faptului ca a opus o rezistenta indarjita, la mai putin de 500 de metri de zona de siguranta. Romanul, care a cerut militarilor sa-i trateze omeneste pe cei 4 supravietuitori rebeli care l-au torturat zile in sir, a fost transportat de urgenta la o clinica privata din Germania. Imediat dupa sosire a suferit un stop cardio-respirator fiind cu greu resuscitat de medicii din corpul de garda. Prognosticul acestora ramane extrem de rezervat. Agentia internationala de presa pentru care jurnalistul roman lucreaza de mai bine de 7 ani a refuzat sa dea deocamdata publicitatii numele acestuia datorita unei clauze din contractul dintre parti.
Incendiu cu prosti, la AFI Ploiesti
Poti sa faci un plan grandios, de asanare a unei zone megajegoase a Ploiestiului. Poti sa aloci acolo cele mai importante resurse pe care le ai, sa cheltuiesti cateva zeci de milioane de euro, si sa angajezi cele mai bune firme. Degeaba, daca vine si prostul la petrecere. Da-le dracului de reguli de securitatea muncii, de protectie la incendii, daca un cretin decide sa fumeze putin langa un material inflamabil. Cretinul de pe santierul AFI are, cel mai probabil, un sef la fel de cretin ca el, si absent din zona. Polistirenul nu arde ca hartia. E nevoie de ceva timp sa ia foc o suprafata mai mare, si sa se ridice o coloana de fum negru, vizibila de la sute de metri.
Asa te trezesti cu un incendiu, adica un dezastru de PR. Mall-urile n-ar trebui sa ia foc niciodata, pentru ca aceste evenimente genereaza stiri in toata presa, stiri care creaza un efect de teama pentru oameni. Iar daca oamenii nu ma vin la mall pentru ca nu pare un loc sigur, boul cu tigara ti-a aruncat planurile si milioanele alea de euro pe apa Dambului.