Nu-s blogger! Numai un idiot poate fi doar blogger si numai un prost il poate citi pe cineva care sustine ca jobul lui este de blogger. Nu-s nici ziarist, desi am fost vreo 20 de ani, perioada din care m-am ales cu ceva competente in comunicare, branding si PR. Nu-s nici scriitor, am scris conjunctural cele doua carti, despre fotografia cu telefonul si despre cat sunt de prosti barbatii. Nu-s nici restaurator, chiar daca stiu sa redau stralucirea unei mobile vechi, eu sunt mai pasionat de schimbarea destinatiei unui obiect decat de repararea lui. Sunt doar fotograf si aveam nevoie de un site care sa spuna ce fac. Faptul ca tu citesti ce postez pe aici, in afara de fotografii, ma onoreaza si ma lasa rece in acelasi timp.
Website URL: http://www.bogdanstoica.roDoamne, ce-mi place de Cozmin Gușă! Auzi: "Noi suntem singurul post tv care n-are contracte de publicitate cu statul sau cu firme care lucreaza cu statul".
Băi, vă dați seama? Era bataie in ziua aia la usa lui Cozmin Gușă! S-au dus la el toti, cu contractele de publicitate de zeci de milioane de euro in maini, de la Vinci la Marmosim, de la UMB Spedition la Strabag, de la Romprest la Rosal si de la Siveco la Asesoft. Toti voiau macar o bucatica din audienta URIASA inregistrata de acest post (sai'jda mii de oameni pe minut in august, locul 12 in topul televiziunilor).
Iar Cozmin Gusa a iesit din birou, imbracat doar cu un steag tricolor si le-a aruncat zece lei, strigand ca Maia Morgerstern in spotul ala cu Rosia Montana: "Poftiti, domnilor! Toti banii mei! Numai lasati-ma in pace..."
De luna asta, serviciul OrangeCare nu mai include asigurarea de telefon. Asta pentru ca firma britanica din spatele acestui serviciu s-a lasat pagubasa, cand a vazut cum fac romanii. Mai exact: nu cer banii pe asigurare cand telefonul se defecteaza sau se sparge, ci sparg si distrug telefonul cand au nevoie de bani sau vor sa cumpere alt model.
Sa adaugam, deci, inca un nume, pe lista firmelor de buna credinta care au constatat ca Romania e mereu surprizatoare: London General Insurance Company Limited, Integra House, Vicarage Road Egham, Surrey TW20 9JZ, Harrow, Marea Britanie.
S-a deschis mall-ul. 55.000 de metri patrati de tentatii, din care, dupa modelul local al ratarii startului, nu sunt gata decat doua treimi. Am ajuns, joi, de doua ori in zona, la cateva ore bune distanta. Aceeasi aglomeratie: mii de oameni, poate zeci de mii, au venit sa vada ce le va distruge bugetele personale de acum inainte. Asta, insa, e o alta discutie.
Acum ma gandeam la efectele asupra mediului local de afaceri. Centrele comerciale de langa Casa Alba si de langa Hotel Central (stiu, le ziceam mall-uri pana azi, cel mic si cel mare, dar e timpul sa revenim la normal), vor deveni, in curand, la fel de populare ca Muzeul de Biologie Umana. Mai direct: nu cred ca in decembrie, vreun patron de magazin din centrul Ploiestiului va avea incasari cat sa plateasca chiria. Si atunci, isi va pune intrebarea: stau sau plec? Daca plec, unde dracu' ma duc, ca mall-ul e inchiriat tot? Iar daca stau, cum fac sa mai vand si eu ceva?
Raspunsul e in promovare. Ani la rand, cei cu magazine in centrul Ploiestiului au avut politici de marketing penibile, beneficiind, in schimb, de avantajul proximitatii: erau in locul in care se aduna high-life-ul asta pricajit pe care-l avem, in Ploiesti. Acum, sunt in locatia aia penibila, in care nu se mai duce nimeni. Clientii de pana acum, nefidelizati in nici un fel, se transforma intr-o "piata rece", care trebuie incalzita. Totul se va facem, practic, de la zero.
Ploiestiul are cateva zeci de statii radio, tv, publicatii pe print si publicatii online, unele chiar pe o nisa comerciala, plus niste bloguri chiar ok (le gasiti pe toate pe www.presa.ph). Adaugati si circa 100.000 de conturi de Facebook, apartinand unor ploiesteni. Avem, deci, si receptori, si platforme de comunicare. Daca baietii astia aloca si bugetele, e perfect.
Iar daca nu o fac, e simplu: afacerile lor din centrul Ploiestiului vor muri. Spatiile vor fi libere, din nou, si, daca avem ghinion, vor fi umplute cu banci si farmacii.
CITESTE Cum a decurs inaugurarea Ploiesti Shopping City - AICI
VEZI 40 de imagini de la inaugurarea primului mall al Ploiestiului - AICI
Marti, cand am dus-o pe M la scoala, am gasit un caine. Scancea langa poarta scolii, murdar si speriat. Ca de fiecare data, M (da, fiica mea este Protectorul Animalelor Gasite Oriunde, am dus cu ea doi caini la adapost si doi acasa, creste cinci pisici, pe langa cele trei carora le-a gasit stapan), mi-a impus sa gasesc rapid o solutie. Ea intra la ore, eu plecam la treaba.... "Il arat diseara in emisiune, si-i gasesc un stapan". "Si pana diseara?" " Il tin in masina. Sunt doar cateva ore, ii iau apa si mancare".
Zis si facut...
Mi-am anuntat de ziua, de la ora 12.00, cei patru mii cinci sute de "prieteni" personali, plus o mie de fani Prahova TV, de pe Facebook. Emisiunea era la ora 21.00. Dintre toti astia, despre care nu stiu daca s-au asezat la computer sau nu in cursul zilei de marti, si care ar fi putut sa vada niste mesaje, doar unul a vrut sa infieze cainele de pripas.
Emisiunea Atitudine, de la Prahova TV, are un public estimat la 15.000 de persoane. Este cel mai mare public tv din judetul asta, iar marti, din cei 15.000 de telespectatori ipotetici, tot unul singur a vrut sa infieze catelul cu pricina.
A castigat telespectatorul in defavoarea facebook-erului, pentru ca a fost dispus sa preia cainele chiar marti seara, in timp ce adopter-ul din online nu putea sa faca asta pana vineri.
Scor final: doar doi oameni, din peste 20.000, fac ceva cand se cere ajutorul. Jalnic, nu?
Credeti ca restul de 19.998 au deja un caine? Eu cred ca nu. Asta nu-i impiedica sa se poarte de parca ar avea zeci de caini acasa, pe care probabil abia se abtin sa nu faca sex cu ei, din atata dragoste fata de animale. Te injura de mortii ma-tii la primul derapaj verbal sau te acuza ca esti o fiara. Pe mine, de exemplu, o tampita m-a reclamat anul trecut la FBI (nu glumesc, mi-a trimis plangerea, s-o vad), pentru ca pun in pericol, in Romania, viata unor fiinte nevinovate.
Sa ne linistim, totusi, cu gandul ca poate n-au fost, marti, 20.000 de oameni care ar fi putut vedea ca se doreste adoptia unui caine. Sa zicem ca au fost 5.000. Ba nu, doar 500. Schimba numarul cu ceva lucrurile?
Nu. Si daca erau doar 20, tot rau arata statistica. Bunatatea n-ar trebui sa caracterizeze doar 10% dintr-un esantion de populatie decat daca recensamantul se face intr-o inchisoare de maxima securitate.