avem unguri misto. nu-i lasati pe prosti sa ni-i ia.

Mai stiti cum se invata istoria, cand eram mici? Dacii erau cei mai smecheri dintre traci, domnitorii romani erau modele de morala si management, soldatii romani erau cei mai fiorosi, savantii romani erau geniile lumii si in toaaaaate-toate-toate casele de pe planeta asta se asculta doar Enescu si Ciprian Porumbescu. Romanii, turcii si ungurii ne-au stat impotriva, dar i-am spulberat ca pe frunze. Una peste alta, spalati pe creier de propaganda asta cretina, bunicii si parintii nostri ajunsesera sa creada sincer ca suntem cel mai tare neam din lume si ne insuflau si noua, in mod natural, tampeniile astea pozitive.

Nu m-ar mira deloc sa aflu ca si ungurii isi cresc copiii asa. Ca in multe din casele din Mures, Harghita, Covasna si Cluj sunt bunici care vorbesc nepotilor despre fala si faima imperiului Austro-Ungar si despre cat de bine era atunci sa fii ungur din Ardealul unguresc. Adica nu ma mira deloc ca exista si tipe tampite si rele printre unguri, asa cum e plin de cretini sovini printre romani.

Tipa de la Kaufland, vanzatoarea aia de mizerii prajite in ulei si clientul revoltat ca nu i se vorbeste in romana. De ei vorbesc. Cei doi sunt subiectul perfect intr-o tara care are un singur vecin prietenos: Marea Neagra. O tara aflata in pragul Centenarului Marii Uniri. O tara aflata la pula unor puteri atat de mari incat ne vor, pe noi si pe altii, saraci, invrajbiti si rai, ca sa avem nevoie de pacificare, ajutoare, investitii, evident, la schimb cu resurse si limitarea de drepturi. Nu vi se pare ciudat ca se tot provoaca subiecte interetnice in perioada asta? Pe bune, puteti ignora contextul? Puteti sa nu vedeti norii artificiali de furtuna asezati cu mana, in fiecare zi, pe cerul Romaniei?

Cat despre cei doi....

Despre tipa n-am multe de spus, pana nu vad toata filmarea. Ca daca ma duc maine la ma-ta (femeie de treaba, ca mama) la magazin, in Drumul Taberei, si o fut in gura, apoi ii zic de tine ca esti un betiv, si ma duc si a treia oara si o filmez cum ma ignora, e posibil sa obtin un filmulet exact ca ala postat de bucuresteanul cu accent de Cluj (ciudat personajul, intre noi fie vorba, cat timp liber are el, de verifica mituri prin toata tara...)

Iar despre tip... nu simt decat dezgust. Inca un transpirat inutil, care nu-si mai gaseste locul in lume si care e convins ca necazurile din viata lui nu sunt din vina lui, ci a femeilor, a ungurilor, a masonilor, a extraterestrilor. Cum a sarit el sa verifice un mit care implica o femeie din cea mai ponegrita minoritate din Romania....

Daca-l cunoaste cineva pe baiatul asta, va rog sa-l intrebati din partea mea daca e suficient de smecher sa se duca in Ferentari si sa intrebe un rom d-ala mare cat un fenomen meteo, de ce nu vorbeste cu el in romana. De ce nu scrie corect in romana. De ce ia ajutor social daca are Mertz. Si cand o termina discutia cu romul se trezeste din coma si iese din spital, rugati-l sa scrie un eseu despre cat de misto e minoritatea maghiara din Romania, ca minoritate. Nu despre liderii ei politici, niste tampiti sinistri la fel ca liderii politici romani (apropo, nici un politician, de la Dragnea la Ciolos si de la Iohannis la Borbely, nu a dat un mesaj de linistire a spiritelor, ceea ce in ochii mei ii face complici la scandalul asta). Nu, nene, despre ungurii simpli, aia de ne sunt vecini, amici, prieteni, colegi, parteneri de afaceri, cu copiii la aceleasi scoli si gradinite ca noi (ungurul meu preferat e AICI).

Pe bune, ia analizati un pic, la rece: daca ar fi sa faceti un clasament, ce minoritati etnice din Romania va plac mai mult ca ungurii? Tiganii? Evreii? Arabii? Italienii? Altii?

publicitate:
Citeşte mai departe ...

Cum îţi trădează băşinile naţionalitatea

Băşina merită o carte, un manual, un studiu filozofic sau măcar o lucrare de master în psihologie. Un român mai mic de doi ani care se bese este considerat adorabil. De la doi la 10 ani, este mustrat cu simpatie. După zece ani, în funcţie de educaţia care i s-a acordat, românul se bese pe unde apucă, încercând să dezvolte, uneori, un brand personal din asta. Pe la 16 ani, românul începe să folosească băşina cu discernământ. Pune un amic să-l  tragă de un deget, se aşează pe faţa unui coleg la ora de sport... Abia când începe să se transforme în bărbat, învaţă românul să folosească amortizorul de sunet al curului. Apoi lucrurile degenerează rapid spre starea iniţială. Cunoaşte o tipă, se bese la prima beţie, proasta râde cu el a doua zi de aventura olfactivă, iar băşina se mută cu ei în pat. Seara şi dimineaţa - e acolo, mereu optimistă şi proaspătă.

Asta, în general. Sunt şi români care nu se băs. Eu sunt unul dintre ei. Probabil că, în copilărie, am tras o băşină într-un context nepotrivit şi mi s-a făcut ruşine. Acum, a devenit parte a stilului meu de viaţă, modul meu de a ţine sub control o brumă de respect de sine. Să nuanţez. Eu nu mă băs niciodată oficial. Adică nu există mărturii sau dovezi clare detinute de terţe persoane, care să ateste că am şi că folosesc această funcţie fiziologică.

Altfel, băşitul e o chestie minunată cu care am fost înzestraţi. Când înghiţi ca haplea, cu tot cu aerul de deasupra lingurii, când consumi alimente care fermentează uşor, când eşti rupt de foame, sau când te trezeşti din somn, este de-a dreptul perfect să poţi să te beşi. Te dezbalonezi. Poţi să-ţi dai seama, rapid, după miros, cât de grav e că s-au amestecat acele chestii în stomacul tău. Poţi prevedea cât mai rezistă corpul tău până când o să se cace pe tine. 

Cum spuneam, oficial, nu fac asta. Neoficial... cum să spun? Hai să spunem că atunci când urinez, se aud şi alte sunete în afară de susurul cristalin. Habar n-am de ce o fac doar acolo.  Complexe, clar! Un psiholog ar spune că îmi neg băşinozitatea, că nu rezonez bine cu eu-ul meu, sau, mai grav, că sunt un bulimic al gazelor de maţ. Fuck it....

Vineri, eram la Târgu-Mureş. După trei ore cu maşina şi un pahar mare de suc, am vizitat cu încredere toaleta Sălii Sporturilor din localitate. Era deja activitate, în jurul meu, când m-am aşezat în dreptul unui pisoar si am inceput să le încarc canalizarea cu urină din Regat. Mi-am văzut de treabă liniştit, până la momentul la care corpul meu a anunţat, sonor, că am terminat. Şi atunci s-au întors toate capetele spre mine.

Iniţial, n-am înţeles de ce. Chiar când intrasem în toaletă, s-a auzit, de la un tip solid, ceva similar cu sunetul meu. Apoi m-am simţit jenat. Să fi sărit eu calul? Există o limită de decibeli până la care se spune că te-ai băşit decent? Sau folosisem din greşeală un pisoar de nebăşinoşi, după un principiu similar localurilor cu săli de fumători/nefumători?

Abia când am urcat în tribune, şi am văzut că opt din zece oameni vorbesc maghiara, mi-am dat seama ce s-a întâmplat. 

Targu-Mures este un hub de maghiaritate. Iar eu, ca prostul, mă băşisem în limba română....

publicitate. apasa. apasa. 

Citeşte mai departe ...

povestea ungurului de pe DN1

Ne uitam ca proștii, amandoi, fără să scoatem un cuvânt, la biletul lipit pe dinăuntru. "Cine și cum pula mea a băgat biletul în mașină, că am încuiat-o când am plecat?!", întreb, eu. "Nu știu, frate.... Aaaaa, stai, e ăla cu cheile, mă!", se prinde tipul de la tractări. "Da, băi, nene!! Ungurul! Ungurul care are cheile mele! Să vezi că le-a lăsat pe aici", încep și eu să urlu. Bucurie? Ca la meci!

S-o iau de la capăt. 

Zi de căcat. Sare din schemă o întâlnire, decid că pot să plec mai devreme spre mall-ul din Băneasa, unde mă așteptau, azi, niște oameni. Alimentez și plec. Pe la Gorgota, motorul meu scoate niște sunete ciudate și dă semne de deces. Opresc, la fix, într-un refugiu, ridic capota - fum. Semn rău. Am futut mașina, hai să nu fut și întâlnirile. Încep să aplic metoda ia-mă, nene și o mașină oprește. Un Ford albastru, de Covasna, un un tip blond și solid la volan și un tip în vârstă alături. "Te duc până la Otopeni, că acolo avem treabă", spune blondul, cu un accent care mă face să-l identific drept ungur. E perfect, de la Otopeni iau un taxi.

Urc în mașină și mă pun pe tăcut. Nu-s șovin, n-am nici o problemă cu ungurii, cea mai mișto tipă cu care mi-am tras-o (un fel de-a spune, că eram beat rangă) a fost foarte mult timp unguroaica aia cu rochie de dantelă, din 97. Dar am constatat că ungurii nu-s foarte sociabili și prietenoși. Nu-s expansivi, nu te iau de gât să te bage în gașca lor, nu deschid ei primii vorba.... Am avut câțiva, colegi, în armată. Am mai avut de-a face cu ei la meciurile Asesoft, pe la Mediaș sau Mureș. Nu zic că-s răi, că habar n-am, poate că și noi îi intimidăm pe ei în egală măsură. Zic doar că nu-s la fel de cu chef de vorbă cum suntem noi, ăștia din Regat. 

Ajungem la Otopeni, tipul în vârstă coboară, cobor și eu înjurându-mă că n-am decât bancnote de 50 și de 100 de lei în buzunar. Mulțumesc, ne salutăm, blondul trage de niște bagaje, eu mă urc într-un taxi și o întind la Băneasa. În taxi, îmi dau seama că mi-au căzut din buzunar, în Fordul ungurului, cheile. Toate. Și de la mașină, și de acasă, și de la ai mei, și de la....

Nervi, la maxim. Futu-ți H&M-ul mă-tii cu pantalonii mă-tii cu buzunarele mă-tii din care cade totul când te așezi. Dar și eu bou cu acte, să nu te uiți tu, când te ridici, și știi că ai pantalonii pulii pe tine, bou trepanat ce ești, ți-o meriți cretinule, să te văd ce faci, cum intri în casă, de unde iei a doua cheie de la mașină, că n-o mai ai boule, că ai mai pierdut o dată toate cheile!!!  Cum pula mea mai verific dacă mașina pornește, când termin aici? Nu mai verific, că n-am cheie.... Cum pula mea o tractez până pe platformă, o să rup chestii, trăgând de ea așa, cu roțile blocate... Hai că de urcat o urci, dar cum o dai jos? Cum intri in casa? Cum duci gunoiul, boule, că ai pierdut și cheia de la ghenă, o să ajungi să umpli noaptea coșurile stradale cu gunoiul tău menajer...

Mă calmez cât să pot să port convorbirea care urma, învățat fiind că în astfel de momente, de nervi pe tine, iei niște decizii atât de proasteeee... Termin prima discuție și mă pun pe telefoane. Cheie de acasă iau de la X, dar după ora 5. Acasă mă duce Cristi, omul lui Horia, care a avut azi treabă în București. A doua cheie de la mașină, dacă mai e, - cred că e în sertarul ăla... Dacă o găsesc, sun la tractări, mă duc și iau mașina, o duc la service. Mda. Merge...

Mă țin de plan și la 8 seara, deși n-am găsit a doua cheie, sunt pe DN1, la mașină, cu o platformă de tractări lângă mine. E momentul în care ne uităm, și eu și tipul de la tractări, la biletul din geam.  Și sun. Aud un cuvânt, identific limba, presupun că e maghiară și că a zis "alo".

  • "Salut, sunt Bogdan, tipul pe care l-ai luat azi de pe DN și l-ai dus la Otopeni..."
  • "Salut, Bogdan. Ți-am găsit cheile, pe bancheta din spate. Vezi că ți le-am lăsat la roata dreapta față, după cablul de la senzorul ABS...."

E o veste bună și un duș rece, în același timp. Crezând în răceala ungurilor, nici prin cap nu mi-a trecut că există și varianta asta. Numai că ungurul meu n-a fost nici rece, nici prost. Și-a folosit capul, și-a pierdut timpul, a oprit fix acolo unde m-a gasit, a traversat riscantul DN1, și a găsit soluția perfectă prin care cheile să ajungă doar la mine cât mai repede posibil, asta desi putea sa le lase la o benzinarie, la un post de politie, putea sa le arunce.... De-aia i-am mulțumit, telefonic, cât m-am priceput eu mai bine. Nu suficient, că la de-astea dacă nu faci cinste... 

De aici ziua de joi a redevenit perfectă. Am urcat mașina pe platformă, am ajuns bine la Ploiești, am parcat-o la service și m-am dus acasă cu toate cheile în buzunar, datorită unui ungur foarte mișto, pe care aș vrea să-l răsplătesc cumva, pentru faptul că nu le-a aruncat, indiferent, pe geam. Și pentru că l-a dus capul să mă găsească, deși puțini s-ar fi gândit la un plan ca al lui. De-aia nici n-am blurat integral numărul de telefon de pe biletul lăsat de el. Poate vreun cititor de-al meu îl cunoaște pe tip și-i transmite: "Băi X, vezi că a scris un român despre tine că ești băiat valabil.. Bravo, coae!".

Eu mi-am pus un pahar de vin în cinstea acestei zile superbe. Da, am futut mașina, dar mașinile se repară. Am câștigat, în schimb, un prieten. Unul d-ăla mișto, care m-a ajutat neținând cont de faptul că nu mă cunoștea. In plus, azi m-am prins (deși trebuia să știu până acum, nu?), că nu poți judeca o etnie întreagă după doar câțiva indivizi...

Pentru ungur: alege orice vrei de aici și dă-mi  o adresă să ți-l trimit. Cadou. Pentru tine, pentru iubita ta, pentru sora ta, pentru cine vrea mușchiul tău. Dacă nu te poți hotărî intre două, alege- două. Dacă nu dai nici un semn până luni, o să aleg eu ceva, o să-l pun  în mașină și o sa-l dau cadou primului ungur cu care am de-a face. Scuze, dar așa am văzut eu că se face, în filmul ăla cu "dă mai departe"...

UPDATE - L-am găsit.

Citeşte mai departe ...

Scandalul steagurilor secuieşti pe întelesul tuturor

Sunt fascinat de modul primitiv in care televiziunile serioase din Romania abordeaza criza româno-maghiară, creată de arborarea steagurilor secuieşti in Covasna. Ori s-a imprimat deliberat tonul asta isteric, ori sunt toti niste cretini. Lucrurile sunt, de fapt, foarte simple:

- In Romania nu ai voie sa arborezi steagurile altui stat pe o clădire publică decât atunci când un oficial din acea ţară se află într-o vizită oficială. Legea nu spune daca poti arbora alt fel de steaguri.

- Steagul secuiesc nu este un steag statal. Nu există o ţară a secuilor. Exista o minoritate etnică, destul de puțin numeroasă, care împărtășește un set de valori culturale, inclusiv simboluri grafice.

- Aţi văzut steagul Steaua, pe stadion, afişat lângă steagul României şi steagul UE? Ei bine, steagul ăla poate fi afișat fără problemel, pentru că este steagul unei comunităţi, nu reprezintă cetățenii statului Steaua. Un steag cu Steaua are aceeasi însemnătate juridică cu steagul Secuiesc.

Sigur, unii sufera de tensiuni istorice pe tema maghiara, dar genul asta de gesturi politice ar putea disparea, daca statul roman ar face legile clare. Dar azi, cu legile pe care le avem in vigoare, sa-i certi pe secui ca au montat steagul lor pe cladiri publice e ca si cum ai acuza un copil, care trage cu un pistol cu apa, de tentativa de omor

Să ne potolim, deci. Mi se pare mai grav că în Ferentari sunt străzi întregi unde se vorbește doar țigăneasca, sau că în Vaslui se vorbește violeza, decât că o mână de oameni, fără bani și forță, își flutură un steag banal când și cum pot. 

Citeşte mai departe ...
Abonează-te la acest feed RSS
© 2023 Bogdan Stoica