mămăliga, izvor de energie (încă o dietă pe care am inventat-o singur-singurel)

Am făcut și ținut o nouă dietă, pe bază de mămăligă şi pot sa va spun ca este super! Ce Olivia Steer, ce nutritioniștii lu' pește... Uite, nene, o dietă probată, verificată, experimentată chiar pe pielea autorului ei. Păi cine vă mai oferă așa ceva?!

Dieta e foarte simpla si foarte sanatoasa in același timp: trebuie decât să ai 7 mese consecutive, formate exclusiv din sarmale cu paine si cu ardei iute, iar la masa nr. 4 trebuie să inlocuiesti pâinea cu mamaliga. Atât. Restul vine de la Arsenie Boca...

Mie mi-a fost fomiță, așa că primele trei mese le-am ras într-o singură zi. A doua zi am început cam sătul cu faimoasa masă nr. 4, dar cum mămăliga nu ține de foame, la vreo două ore am băgat și masa nr. 5, iar masa nr. 6 a fost pe la miezul nopții (să nu uit de ea, nu de haplea...). Masa nr. 7 am luat-o a treia zi, cu lacrimi în ochi, că erau ultimile sarmale, și mai aveam un ardei...

Mare atentie! Trebuie sa ai un psihic foarte puternic ca sa reusesti sa mananci doar sarmale timp de trei zile. Eu am. Pula mea, cred că pot ține dieta asta o lună...

Acum, cand scriu aceste randuri, mă simt suuuper, am o energie incredibilă, pot să mă rostogolesc în doar 40 de secunde de pe spate pe burtă....

râzi? mai citește...

 

Citeşte mai departe ...

Boccaccio + sarmale = LOVE

Nu-mi place sa scriu despre Boccaccio. Ma duc destul de des, si n-as vrea sa incep sa nu mai am loc, chiar eu, in localul care s-a aglomerat pentru ca l-am recomandat. Mai bine sa castige mai putin George si Iulia, decat sa nu ma simt eu bine (remarcati cat sunt de nobil si de altruist, da?, in preajma Craciunului)...

Despre ce mi s-a intamplat astazi la Boccaccio este insa imperios necesar sa scriu. Pe la ora unu, dupa ce am livrat regulamentar una bucata copil la scoala, trebuia sa pierd 30 de minute pana la urmatoarea intalnire, de tipul "undeva prin centru, ca nu cunosc Ploiestiul". Cum in centru nu mai parchezi nicaieri, de cand s-au apropiat sarbatorile, am decis ca Boccaccio e suficient de aproape de centru ca sa astept aici, la o cafea, langa televizor.... 

Ce cafea, ce televizor.... Cand intru, constat stupefiat ca astia aveau azi, la masa calda, sarmale. Adica, SARMALE. Nu stiu cum tratati voi subiectul asta, dar la mine, sarmalele sunt un fel de religie. Iar eu sunt un tip foarte religios. Si asa cum o baba care vede o biserica isi face trei cruci, eu, cand vad sarmale, aranjez rapid sa mananc macar zece. 

Zece au fost si azi. Cu o portie dubla de mamaliga. Cu doi ardei. La final, cand plecam, m-am intalnit cu doua prietene care traversau un moment mai neplacut, cu firma. N-am putut sa-mi astup buna dispozitie si sa rezonez cu ele, la problema. Si n-a fost vina mea, ca eu sunt destul de sensibil. Era de la sarmale. 

Ce vreau sa va spun, de fapt, este ca sarmalele de la Boccaccio sunt intr-un fel. Geniale. Bestiale. Perfecte. Marimea mea. Prea bune. Prea ca la tara...

Citeşte mai departe ...
Abonează-te la acest feed RSS
© 2023 Bogdan Stoica