despre momentul Nokia al Bisericii Ortodoxe Române

A trecut și Paștele ăsta. Au fost cele mai light sărbători pascale din câte am trecut. Fără magazine golite, fără isterii colective, fără mii de sticle sparte pe străzi. Sigur, media zugrăvește în continuare acel tablou, ca să-și vândă clickurile, dar realitatea e că totul a fost mai puțin furios și intens. Inclusiv slujba de Paști. La biserica din cartierul meu, la care ies mereu cu lumânarea mea în formă de Nikon, am văzut oameni mai degrabă relaxați decât pătrunși de ce se auzea din boxe. După ce a ieșit Lumina din biserică, au mai trecut doar 10 minute până când publicul s-a redus cu 80%. În alte 50 de minute se stinsese lumina în 90% din apartamentele din zonă.

Și mesajele creștinești de a doua zi au fost puține. Și postările pe facebook.

Încet-încet, Paștele este redus la statutul de "zile libere". 

Și e normal. Se întâmplă din cauza că preoții ortodocși, în marea lor majoritate, acționează împotriva scopului principal al bisericii, acela de a aduce, necontenit, ostași noi în Oastea Domnului. 

În loc să se bucure că oamenii folosesc, de sărbătorile pascale, saluturi specifice, preoții ortodocși critică oamenii pentru că zic "Paște Fericit" în loc de "Hristos a Înviat".

În loc să accepte că nu suntem toți la fel, preoții ortodocși încă bombăne tinerele venite cu fuste "prea scurte" în biserica, la slujbă.

În loc să zică "mulțumesc" fiecărei babe care da din puținul ei cinci lei pe lumânări, preoții ortodocși bombăne zgârcenia oamenilor cărora "li s-a mărit pensia dar dau la biserica tot atât" și pupă în cur niște personaje abominabile, doar pentru că, din ciordelile lor, fac și o donație consistentă bisericii. 

Dacă vă uitați în istorie, biserica, oricum s-a numit ea, a avut succes cât timp a primit cu brațele deschise pe oricine. Preoții care s-au dus în Africa, în mijlocul mancătorilor de oameni, și i-au convertit, au făcut mare biserica catolică, nu cei care au urlat din amvon "nu sunteți tunși, afară!". Mormonii ăia, care bântuie acum orașele României, cu cămășile lor albe și cu geanta purtată în diagonală, discutând cu oamenii despre orice, cresc acum biserica lor. Purtătorii de sutană ortodoxă au uitat principalul lor scop: prozelitismul. Cum faceau Străbunicii lor, in perioada 1700-1900. Au uitat să meargă cu "oferta" lor și să o prezinte oamenilor, în speranța că aceștia le vor cumpăra "produsul". Am cunoscut și preoți de căcat, și personaje absolut formidabile. Din păcate, la ambele categorii am văzut acest comportament: se poartă de parcă au prea mulți "clienți". Îi ceartă. Ultima oară când am auzit un preot vorbind (altfel, un personaj onorabil) a spus că e nasol că oamenii se roagă acasă și nu mai vin la biserica.

Pe bune, man? E nasol că eu și Dumnezeu avem o conversație privată, la o țigară, în sufrageria mea, și că nu suntem la tine la serviciu, să-mi ceri să-ti pun într-o pungă chiștoacele? 

De parcă Dumnezeu ar fi cel care are nevoie de țigări. De parcă Dumnezeu ar fi un cretin d-asta, limitat, care judecă oamenii după lungimea fustei, a părului, după tatuaje și după timpul petrecut la slujbă. De parcă el ar avea nevoie de biserici pline, nu tu. De parcă el are nevoie de bani pentru clopote din aur, limuzine luxoase, sau sute de mii de hectare de păduri. De parcă Dumnezeu este cel care are nevoie să nu plătească impozite. 

Biserica ortodoxa romana este intr-un moment Nokia al evolutiei sale. Sau nu stiti ce inseamna Nokia? Era cea mai mare companie de telefoane mobile din lume. In doar cativa ani, refuzand sa accepte trendul smartphone-ului, a ajuns un brand retro.

***

Cartile mele sunt aici:

https://bogdanstoica.ro/shop

Citeşte mai departe ...
Abonează-te la acest feed RSS
© 2019 Bogdan Stoica