N-am mai fost la Metro de un an. Ce dracu' sa caut acolo? Acum mancarea din Metro se gaseste peste tot in oras, nu mai au tehnica foto la preturi competitive... Ma mai duc la Praktiker, aflat in aceeasi parcare, de cand cu mania bricolajului.

Azi eram in zona. Mi-am cumparat din Praktiker niste lac incolor, pentru cufar, si-apoi am intrat in Metro de curios. In trei minute ieseam; chiar in fata intrarii, niste tipe, intr-o casuta de lemn, vindeau prajituri de casa.

Hm.... Eu imi plimb burta destul de jenat, sa stiti, chiar daca nu ma duc la sala s-o dau jos. Si-am ocolit casuta cu prajituri, la fix sa dau de alta, cu branza si cas afumat. 

Madărfacăăăr.... Eram rupt de foame, nemancat de 10 ore, dar am rezistat eroic si am mers mai departe. Din pacate pentru mine, exista si a treia casuta de lemn, unde se vindeau sandwich-uri. Cu balele curgandu-mi din gura, l-am cumparat pe cel mai mic - cu sniţel, m-am urcat in masina si-am plecat.

A fost de ajuns sa musc o singura data din el si am sesizat ţeapa. Şniţelul era făcut parcă de Gordon şi Jamie, cot la cot. Curcubeu pe cerul gurii, pe bune! Iar pâinea era de-aia brună, de casă, pufoasă şi gustoasă de-mi părea rău de firimiturile care-mi cădeau in poală. A fost atât de intensă senzaţia de intoarcere la copilărie, când furam de pe masă un şniţel, un coltuc de pâine şi fugeam pe poartă strigând "mie nu mi-e foameeee, mâncaţi fără mineee", incât mai aveam un pic şi-mi pedalam maşina in loc s-o conduc.

Iar ţeapa este imensa.... Cum să vinzi, mă, cel mai bun şniţel din oraş cu doar cinci lei? Cum să faci o asemenea prostie? Ce ţeapă îşi ia patronul căsuţei cu şniţele din parcarea Metro, pe cuvântul meu.....

Ştii tu un şniţel mai bun?