Coplesit de durere si cu lacrimi in ochi anunt moartea fulgeratoare a iubitilor mei jeansi Lee Cooper. Cumparati in 2009, din Baneasa Shopping City, s-au rupt, zilele astea, fix in cur.

Mi-au fost alaturi in momente grele si misto, deopotriva, protejandu-mi ce-am mai de pret, cu tenacitate si abnegatie. O sa le pastrez o amintire vie si luminoasa in suflet si o sa-mi amintesc cu drag de tot ce au insemnat pentru mine.

Inmormantarea nu va avea loc. O sa dorm cu ei sub perna, o perioada, cat timp o sa ma simt fragil si vulnerabil. Pe urma, vad eu ce husa de aparat foto fac din ei....

Nu-s cochet, dar am cateva păsărele vestimentare. Să n-am branduri, vizibile, pe haine. Sa nu port mai mult de sapte chestii pe mine, cu tot cu chiloți si perechea de sosete. Nu port izmene, colanți sau alte căcaturi de gay sensibil. Nu port fes nici daca-mi pica urechile, mai trag gluga hanoracului cand incepe sa-mi curga sange din nas.

Și mai e ceva, frate: să nu se vadă că am haine noi.

Am doi frati si-o sora, toti, mai mari decat mine. Tata era un baiat simplu, de la tara. Mama - pe vremurile astea ar fi data la tv, ca o curiozitate. Băga servici, ca un ninja, la trei schimburi, reusind si sa ne spele/calce/oblojeasca, sa gateasca si sa tina casa curata. Bani de haine - ciuciu, de unde dracu' sa-ti permiti, cu doua lefuri obisnuite, sa imbraci trei cretini si o fata care distrugeau tot?! Asa ca solutia cel mai des folosita era "ii luam lu' ala mare tot ce-i trebuie, ca a crescut si nu-l mai incape nimic; ii luam fetei, sa n-arate rupta-n cur; ii luam si mijlociului, ce nu-i vine de la ala mare, iar lui Bogdan - nu-i luam mai nimic, ca ii dam ce-a ramas mic si se mai poate coase, de la ala mare si de la ala mijlociu". In schimb, mie mi se luau nelimitat carti, ca citeam ca masina de cusut Ileana...

Cumva, mi-a prins bine modestia asta vestimentara. N-am simtit niciodata nevoia sa ma dau mare cu hainele mele. Si pe vremea aia, la scoala, nu prea conta daca ai iPhone sau UGG-uri, mai ales ca n-avea nimeni, altceva, in afara de uniformă! Pe strada, prietenii nu ma judecau dupa haine. Iar cand socializam, o faceam sigur in grupuri in care erau si alti peticiti cu frati mai mari. Am dus-o asa mult si bine. Si tin minte ca, toata copilaria, daca aveam ceva nou pe mine, imediat bateam la ochi. Eu, copil timid la maxim! Si-am ajuns sa urasc sa fiu intrebat de haine: de unde le am, cat au costat, cand le-am luat, pana in ziua de azi. Am crescut si-am inceput sa mint, ca fetele: "asta? o am de ani de zile". Mare greseala. Se trecea la verificari, ca e modelul de anul asta, ca se vede ca-i noua, ca uite etichetele... Groaznic!

Si-asa ma intorc la Rineea Clean. Prietenii mei.

O spalatorie misto, cu tarife misto, cu oameni seriosi care au revolutionat piata spalatoriilor din Ploiesti. Pana sa apara ei, vedeai din parti vreo promotie la asa ceva, in oras! Acum, alți băieți s-au speriat de ei si au generat o competitie pe cinste, care aduce preturi bune tuturor. In momentul asta, fie ca stiti sau nu, în Ploiești cea mai dinamică piață este cea a spalatoriilor si curatatoriilor.

Mi-am dus la Rineea, acum cateva luni, niste camasi. Niste, un fel de-a spune... Vreo 25. Le-au iesit perfect. Asa ca, acum vreo doua-trei saptamani, am dus la ei si niste jeansi. Act de mare incredere.... Mie imi plac foarte mult jeansii mei. Am unii vechi de vreo 10 ani. Si cu cat sunt mai tociti si mai uzati, cu atat imi plac mai mult. Daca ar incepe un cutremur, acum, sunt sigur ca as smulge din cuier, in goana spre usa, macar o pereche de jeansi. 

Nu stiu ce-a fost in capul meu. Am crezut ca dupa ce-i iau de la curatat, vor arata mai tociti si mai uzati, o data ce vor fi scufundati in solutiile alea profesionale ale lor... De unde, tata! Am remarcat de cand i-am ridicat de la spalatorie ca unora le sclipeau nasturii, dar n-am intuit dezastrul, care a venit, pe seara, din gura unui amic:

"Ai jeansi noi?"

Asa ceva... Pai de-aia duc eu hainele la Rineea Clean, ca sa arate mai bine?!

DOI ANI MAI TÂRZIU - septembrie 2016. În cadrul unei ședințe foto pentru carte, am înmuiat în niște mâncare un costum întreg, cu tot cu cămașă și cravată. După shooting le-am îndesat într-o sacoșă, și, ca un oligofren desăvârșit ce sunt, le-am uitat așa, vreo săptămână. Când mi-am amintit de ele, le-am dus la Rineea, șocând-o pe Irina, care m-a întrebat ce e cu mucegaiul ăla pe haine. A fost un fel de "costumul tău are cancer, șansele lui de supraviețuire sunt mici". Dar ghici ce? Sculele alea bune, soluțiile alea bune și gașca aia cool au făcut ca toate hainele distruse să arate din nou impecabil.

Thanks, Irinuca. 

Rineea Clean e aici: www.facebook.com/rineeaclean 

Exista doua articole vestimentare de dama pe care orice barbat normal le-ar interzice: helanca si colantii. Helanca – pentru ca spune “I don’t give a fuck about you, nu sunt aici sa te holbezi tu nici macar la cum mi se vad claviculele sub piele, da”?  Iar colantii – pentru ca arata prea mult, chiar si atunci cand nu e nimic misto de vazut.

Si stiti de ce? Pentru ca totul pleaca de la vazut.

Nici un tip nu se indragosteste de o tipa pentru ce este ea pe dinauntru. Nu ne indragostim de emotii, calitati, lucruri pe care le faceti. Si daca exista relatii care au debutat asa, va asigur ca el s-a indragostit de modul in care arata ea facand chestiile care-I reliefau calitatile. Trebuie sa va vedem inainte sa va placem. Da, stiu, suna superficial, dar cine a zis ca barbatii sunt o specie de animale profunde?

Ma rog... Revin la haine.

Am facut fotografii intr-o companie. Nimic special, poze pentru ecusoane si pentru site-ul firmei. Mergeam din birou in birou, trageam cateva cadre cu fiecare in parte, apoi una in grup. Am cerut sa merg singur pentru ca un ghid are tendinta de a controla situatia, iar in fotografie ai foarte rar nevoie de ajutor. Erau o droaie de femei, in compania aia, multe extreme de intrigate cand se intalneau pe holuri cu un strain avand un aparat foto in maini. Unele erau extrem de frumoase. Altele – asa si-asa.  Si tin minte ca am vazut una, pe hol, care mi-a atras atentia fara sa fi interactionat cu ea, sau ea cu mine. Nu vreo mucoasa de-asta superba, cu toate dotarile “noi” si nefolosite, ci o femeie, in jeansi si camasa. Cand am regasit-o, in spatele unui birou plin de dosare, m-am simtit de parca intalneam o cunostinta. Si cumva, nu stiu cum dracu’, pozele cu ea nu au iesit bune de ecuson. Au iesit bune de printat si pus pe perete.

Avea un zambet senzational si o atitudine de femeie relaxata, care n-are nevoie de confirmarea faptului ca este o tipa misto. 

Acasa, uitandu-ma pe poze, mi-am dat seama ca in firma aia erau cel putin cinci tipe mai frumoase decat ea. Cum de mi-a atras ea atentia, si nu alta?

M-am lamurit cand am revazut pozele din exteriorul cladirii. Intr-una din imagini apare si ea, ducandu-se probabil sa-si cumpere ceva. Am recunoscut-o dupa tinuta: camasa si jeansi. Jeansi! Nu colanti. Jeansi. Asta era!

Mi-a atras atentia prin faptul ca in marea aia de femei cu colanti, ea purta niste jeansi drepti. Silueta ei nu era desenata anatomic, ca la toate celelalte. Fundul ala misto era doar sugerat discret, in jeansi; la fel si postura de femeie care face sport. Din siguranta aia de sine, de femeie care are cam tot ce vrea, venea si mersul ala seducator, care m-a impresionat, pe hol.

Asa ca data viitoare, cand nimeresti intr-un loc cu multe femei, si vrei sa vorbesti cu una misto, alege-o pe tipa in jeansi drepti. E tipa care nu simte nevoia sa arate fiecarui necunoscut cat e de buna de ….. Cel mai probabil, cauta un barbat cu imaginatie. 

text aparut pe www.catchy.ro 

Si intreb. Fara rautate, fara sarcasm: de ce? Cu toata candoarea de care sunt in stare, intreb de ce? De ce ai purta niste jeansi care fac sa arati fie ca te-ai cacat pe tine, fie ca n-ai cur, fie ca ai curul cat o fosta bucatareasa de la cantina? De ce, de ce, de ce? Jeansii astia, cu doua cururi, te fac sa arati diform, nu normal. Si aici se da logica mea cu capul de masa: de ce ai vrea sa arati diform? 

Continuarea e undeva prin cartile astea: