șapte chestii despre turismul de iarnă din România

Am scos din tipar cartea despre istoria schiului românesc vineri seara. Luni, i-am dat una unui amic. M-a căutat o oră mai târziu să-i mai dau două, ca să le dea cadou pe magazinul lui online. Marți, m-am întâlnit cu un amic: el voia să-mi dea niște vin, eu voiam să-i dau niște cărți despre schi, pentru că și el și soția lui sunt megapasionați de sportul asta. Câteva ore mai târziu mi-a mai cerut șase, să le dea unor prieteni. Iar miercuri, de Crăciun, mi-a scris ownerul unui magazin online, întrebându-mă cum ar putea să-mi vândă cartea pe platforma lui. Dincolo de starea de bine pe care aș numi-o generic "eram sigur că o să prindă cartea asta", mi-am făcut timp să mă uit pe netul românesc în căutarea schiului și schiorilor. Și m-am cam îngrozit. 

1. Peste jumătate din capacitățile de cazare din zona pârtiilor de schi au niște site-uri care necesită ... pana mea, trebuie șterse și făcute din nou. Cu bling-bling, cu portocaliu și mov, cu gif-uri cliping "welcome! welcome! welcome!". Păi un user de 17-20 de ani nici nu știe să umple pe o asemenea pagină de internet, o să creadă că a dat peste niște viruși. Iar altele au doar pagini de facebook. Deci cand pica reteaua - pa-pa clienti. 

2. Încă sunt o droaie de site-uri de acest tip care nu au funcționalități banale, ca link spre rețelele sociale, sau formular de rezervări și plăți. Păi de unde clienți, tată? Tu crezi că eu o să te sun să-mi povestești pensiunea pe care o ai? Vreau poze, video, vreau să achit până nu se ocupă. 

3. Peste un sfert din antreprenorii cu interes în zona cazare/masă schiori nici nu au site-uri proprii, se bazează exclusiv pe booking și tripadvisor. Și asta e grav. Dacă site-urile astea fac poc, ți se duce dracului business-ul. Trebuie să ai propria ta carte de vizită pe internet. Serios, chiar trebuie.

4. Nici tripadvisor, nici booking, nici turneo nu au listate toate capacitățile de cazare din România. Iar asta este incorect față de useri, cărora li se sugerează că tot ce este important în domeniu e listat. Site-urile astea mai au o problemă: confuzia. Nu poți să ai aceleași poze la două vile complet diferite, sau să-mi spui că foarte aproape de un hotel din Predeal se află castelul Bran, iar față de alt hotel din Predeal, aflat lângă primul, se afla mănăstirea Sinaia.  

5. Despre localurile din zona montană, fie ele restaurante, pub-uri sau cafenele nu vei găși mare lucru nicăieri. Mi se pare foarte trist. Da, funcționați pe full, în fiecare iarnă, că noi, turiștii, suntem mereu mai mulți decât mesele și scaunele voastre. Dar de ce ai refuza să atragi acei clienți care rezonează cu spațiul și cu produsele tale, lucru ce se va reflectă în social media și îți va aduce și mai mulți clienți complet de acord cu preparatele și prețurile tale?

6. Doar unul din zece site-uri de hoteluri/localuri are și conținut în limba engleză. Despre germană, franceză, rusă, adică limbile vorbite de 50% din turiștii străini care vin în România, nici nu mai pomenesc. Lipsesc, de asemenea, mențiunile deja faimoase în turismul internațional: primim cu animale, nu primim cu copii, avem meniu vegan, pâine fără gluten, etc. 

7. Cel mai nasol lucru pe care l-am găsit pe net despre businessurile din spatele conceptului schi în România mi se pare însă prezența masivă a site-urilor ce promovează destinații din străinătate în limba română. Cred că am găsit 50 de site-uri care vând cazare, mâncare, cursuri de schi, echipamente, etc în Austria. Pe locul doi la marketing în limba română ar fi Bulgaria. Urmeaza Cehia, Slovacia, Germania, Franța...  

Și mi se pare trist. Internetul încă mai este un câmp de luptă în care un puștan de 12 ani se poate război de la egal la egal cu un hotel de zece milioane de euro. Cât despre turismul din România: da, avem prețurile cam mari, infrastructura cam varză, dar încă suntem capabili să oferim oamenilor din toată lumea ceva ce alții nu mai au: senzația de conexiune cu natura, un gust senzațional al mâncărurilor, niște băuturi care-ți dezlipesc retina ca ayahuasca acelui dobitoc și niște femei care te fac să-ți dai verigheta pe pârtie la schimb cu un pahar de vin fiert. 

Cu toate problemele noastre, suntem mișto rău. Aproape la fel de mișto ca in perioada in care a inceput, si in Romania, povestea "săniușului de-am'picioarele".

Hai, că se poate. 

Cartea care n-ar trebui să lipsească nici unui iubitor al sporturilor de iarnă este aici [http://bit.do/istoria_schiului] sau, la un preț mai bun, aici [http://bit.do/colectia_strabunicii]. In plus, ca de fiecare dată când apare un titlu nou în colecția străbunicii, apar și decorațiunile vintage autentice legate de noua carte. Peste treizeci de printuri vechi, autentice, care arată cum se schia în România acum o sută de ani, sunt acum in sectiunea decoratiuni. Cauta-le folosind tag-ul Schi Vintage Romanesc

Citeşte mai departe ...

străbunicii: ce e ei, ce vrea de la noi, dacă părinții lor știe

Acum 40 de ani am concluzionat cu toată maturitatea celor 6 ani ai mei că bunicul meu este plictisitor. Omul știa de dimineață, uitându-se spre cer, dacă o să plouă sau nu, știa să lucreze pământul, să ascută un cuțit, să-și facă un fluier iar mie un arc din lemn de corn, știa să facă un butoi să nu mai curgă, poarta să se închidă, știa zidărie și să facă vin, știa să vâneze dar și să vindece o vacă, știa toți copacii din pădure, toate fructele comestibile și toate plantele de leac. Eu eram doar un imbecil mic, preocupat de surprizele din guma Turbo, de apa gârlei și de prietenii mei. "Ascultă, copile, că le știu de la tata, iar tac-tu' nu le știe, ca i-a trebuit trai la oraș". N-am ascultat. Nu s-a lipit nimic de mine, din toate cunoștințele lui.

Acum 20 de ani: pasionat de istorie, ajung să citesc cărți despre lucruri care se întâmplau demult și încep să-mi aduc aminte unele din spusele bunicului meu. Insuficient. Încep să cred că acele cunoștințe formidabile despre viață și natură s-au pierdut complet din cauză că eu m-am dovedit a fi un mic imbecil, surd la cunoaștere.

Acum (mai exact, toamna trecută): cu ochii într-un caiet scris de mână în 1908, realizez că informațiile acelea încă există. Sunt, însă, împrăștiate în mii de publicații vechi, de la ziare și reviste la cărți, tratate și notițe personale ale unor oameni asemeni bunicului meu. "Daca-mi fac lectiile bine, ca as putea sa le readuc in atentie. Cine stie, poate ca si altii, nu doar eu, regreta ca acum niste zeci de ani erau complet imuni la cunoastere..".

Sase luni si 100.000 de pagini parcurse mai tarziu, am vreo 50 de titluri schițate, cateva carti incepute si alte trei gata: 

Toate sunt pe https://bogdanstoica.ro/shop.

Nu uita să urmărești fb.com/Străbunicii pentru celelalte titluri dedicate celor ce au făcut România Mare. 

Citeşte mai departe ...

Vin cu cărți - care-i faza cu evenimentul ăsta

Eu nu-s fanul evenimentelor in care lupa e pusa pe mine. Dar am organizat asa ceva, pentru ca am cateva motive. Vreo șapte. 

  1. În primul rând, pentru că mă întâlnesc periodic cu oameni care mă întreabă "ce-ai mai scris?", și durează prea mult să le explic că de la 5 titluri am sărit la 12, în nici un an. Plus că pare că mă laud. Așa, când omul vine intr-un mediu ok si se uită in voie la carti - își face o părere mai clară despre munca mea.
  2. În al doilea rând pentru că sunt foarte mulțumit de mecanismul de vânzări de pe bogdanstoica.ro/shop, cu al sau transport gratuit și cu ale lui lucruri care se dau gratuit dacă îți cumperi mai mult de o carte. Planul părea nebunesc la debut, oameni deștepți mi-au zis că o să mă bage în gard, dar uite că nu s-a întâmplat așa pentru că am parte fix de publicul mișto pe care-l intuiam, nu de disperații după mocangeală.
  3. În al treilea rând pentru că am mare nevoie de feedback-ul cititorilor. Am făcut schimbări, în mai multe cărți, după ce diverși cititori mi-au spus diverse lucruri. Și chiar dacă discut aproape zilnic cu ei (pe net, sau când fac eu personal livrările), o asemenea întâlnire, relaxată, o să mă ajute foarte mult. 
  4. În al patrulea rând, pentru că sunt foarte mândru de echilibrul din portofoliul de cărți. Am ajuns la patru cărți pentru tipe, patru cărți pentru tipi și patru cărți pentru copii. Aud frecvent "nici una n-a ramas necitita, le-am impartit" si ma bucur. Pe cât posibil, o să încerc să păstrez asta. 
  5. În al cincilea rând, pentru că i-am promis lui Ghenă și o ieșire civilizată în public, din care să nu mai iasă speriat, ca la prima, sau de-a dreptul jumulit, cum a fost la a doua, având cel mai mult de suferit de fiecare data de la falșii iubitori de pisici. 
  6. În al șaselea rând, pentru că mi-am propus, de ceva vreme, o seară cu vin bun la Eden Dream Garden, un loc pe care nu l-am frecventat ani la rând ca prostul, de bou dezinformat ce sunt (o să vă povestesc mâine, pe larg, cum m-am frustrat singur de niște seri frumoase).
  7. În al șaptelea rând, pentru că după vara asta în care am fost răsplătit cu sute de comenzi și de fedback-uri pozitive, consider ca am de dat înapoi. Mai exact, o sută de lucruri vechi au fost ambalate și așteaptă, într-un cufăr, să ajungă la noii proprietari. Și cufărul va ajunge tot la un cititor. 

Totul o să se întâmple miercuri seară. Va aștept AICI.

 

Citeşte mai departe ...
Abonează-te la acest feed RSS
© 2019 Bogdan Stoica