"Ghenă Primar", proiectul unui dement gri care trebuie oprit

Copiii vă aud câteodată, prin casă, vorbind despre primar, primărie, cu tot cu înjurături. Unii dintre voi v-ați luat copiii la mitinguri politice dedicate unor aleși locali, iar alții chiar i-ați învățat să spună #muiePSD și i-ați filmat făcând asta. Nu vă judec, nu e treaba mea să fac asta. Vreau doar să vă întreb: v-ați gândit vreodată să le explicați copiilor Ce este un primar? Ce face Primăria? Cum poți ajunge primar? Ce lucruri poate face un primar?

Eu cred că ar trebui să o faceți, măcar așa, la nivel general. Pentru că dacă n-o faceți voi nu are cine s-o facă. Școala e complet cretină la capitolul ăsta, încă îi pune pe copii să memoreze tâmpenii. Îmi aduc aminte că fiica mea a avut o dată temă să deseneze instalațiile unei case. Toate: apă, canalizare, curent, apă caldă, cablu tv, internet... Pula mea, idioata aia de la Educație Civică i-a dat să facă unui copil de 12 ani munca unui inginer-proiectant cu ceva experiență. Și n-a fost nimic, în nenorocitul ăla de manual, despre primar, primărie, adică despre prima infrastructură politică de care se lovește, în viață, un copil. Nici acum nu e nimic. Și pe urmă ne mirăm că tinerii votează candidați cu discurs manipulator sau că nu vin la vot. De fapt, am greșit scriind "pe urmă". Lucrurile astea deja se întâmplă. 

Eu chiar cred în educația comunitară și în implicarea tuturor locuitorilor unui oraș în viața acelui oraș, Serios, eu cred că orașul care va derula un sondaj în școli, printre copii, pe tema amplasării și dotării locurilor de joacă ar avea mai mult succes decât în cazul în care doi pesediști, doi peneliști și un userist fac harta acestui tip de infrastructură după cum îi taie capul și după cum au tot ei de vândut terenuri, gazon artificial sau echipamente. Iar în prima varianta mai avem un avantaj: copiii se vor învață cu puterea pe care o au asupra autorității publice. Vor înțelege cum pot pune presiune pe o primărie să facă ce vrea comunitatea. 

Și ca să nu ziceți că doar zic fără să fac, l-am permis lui Ghenă, motanul care-mi mănâncă zilele, să-și exprime viziunea asupra administrației publice locale. A ieșit un proiect politic prin care javra gri vrea să unească Ploieștiul cu Bucureștiul și să facă metropola mondială a pisicilor, numită Pisicopolis. Programul lui politic e adorabil de dezarticulat și trădează grave probleme psihice, clar motanul are ceva cu oamenii si cu câinii, dar asta nu ar trebui să fie ceva nou pentru nimeni.

ghe1

Vă mai aduceți aminte de primarul de Baia Mare care a construit un ghetou? De asanarea socială a unei zone din Timișoara, pentru a face loc acoliților primarului din zona businessului imobiliar? De proiectul useristului de la Botoșani? De achizițiile turcești ale Gabrielei Firea de la Primăria Capitalei? 

ghe2

Pe scurt, Ghenă trebuie oprit. Iar copiii voștri vor putea învăța, citindu-l, cum să recunoști un primar dement care nu re nimic de-a face cu binele public.

Cartea Ghenă Primar, Votați Ghenă este disponibilă AICI (link), iar la preț mai bun o găsiți AICI (link). Livrarile vor incepe din 20 decembrie. 

Citeşte mai departe ...

despre singurul manual pe care copilul tău o să-l adore

"Să te fut în gură. A luat cartea și într-o juma de ora ne-a închis televizorul și ne-a invitat la joacă. Patru ore! Pe urmă ne-a făcut orar de joacă cu el până în decembrie. Să nu uit: nevasta-mea îți mulțumește din suflet".

"Băăăăăăi, m-am uitat pe carte, până să ajung acasă la aia mica. Este foarte tare, câteva o să le iau, modific și folosesc la următorul teambuilding de la firmă. Nu te superi, nu?"

"Felicitări. Sor'mea e educatoare și deși are niște probleme cu tonul, mi-a zis că selecția de jocuri e senzațională. Ai comis-o mișto".

Am mulțumit la fiecare mesaj, dar nu m-am bucurat atât de tare. Cumva, eu știam deja că Ghenă a nimerit-o. De la începutul anului lucrează pisica la lista asta de jocuri pentru copii, care a ajuns la câteva sute. În "Manual de Jocuri Vechi-Vechi-Vechi" sunt vreo 40, fără ca printre ele să fie mai mult de trei-patru pe care le-am jucat și eu în copilărie. Din toata lista, a ales jocurile cele mai necunoscute, care merg jucate în aproape orice fel de mediu și care nu necesită vreo logistică specială. Pentru că aici este problema, de fapt.

Copiii de azi se joacă aproape exclusiv singuri cu jucării, sau stau cu orele privind câte un device din cauza noastră. Nu numai că i-am lăsat să facă asta, dar nici nu am jucat cu ei jocurile copilăriei, nici nu le-am "tradus" acele jocuri pe limba lor. I-am încurajat să nu se cunoască prin joc, să nu lege prietenii, să nu simtă la comun bucuria unei victorii sau ciuda unei înfrângeri, să nu aibă nici un cucui pe cap și nici o julitură pe corp până la 15 ani când se îmbată și și-o fură în vreun club. Si-o sa ajunga, daca lasam lucrurile asa, ca locuitorii din Tokyo care m-au speriat vara asta: niste adulti complet autizati de tehnologie.

Ideea e ca putem să ne salvăm copiii de digitalul care da dependență dacă le dăm pe mână niște jocuri nici prea grele dar nici ușoare, nici foarte complicate dar nici simple-simple. Jocuri care să le stimuleze nu doar două degete, ci și inteligența, creativitatea, viteza de reacție, motricitatea, ambiția, spiritul de echipa, modestia, rabdarea, rezistenta la efort, la durere, la foame si la sete. Sau ai uitat ce bine era când nu mancai toată ziua pentru că te jucaseși toată ziua?  

Ce vreau să spun este că sunt megasigur că "Manual de Jocuri Vechi-Vechi-Vechi" nu contine 40 de jocuri, ci 40 de prilejuri de a petrece timp de calitate, dacă ai sufletul cu varsta între 5 și 35 de ani.

* Cartea "Manual de Jocuri Vechi-Vechi-Vechi"  e de găsit doar aici.

** La un preț mai bun si insotită de alte carti destinate copiiilor ce nu prea vor sa citeasca o găsești aici.

*** Pentru cei generosi, care se gandesc de Craciun si la copii altora, cartea este la un superpret aici.

Reține și că miercuri, 30 octombrie, te aștept la o dublă lansare de carte.

Ai toate detaliile pe facebook.

Citeşte mai departe ...

about my shop la șase luni

Se fac, zilele astea, șase luni de când cărțile mele se vând pe acest site și am făcut, in acest timp, câteva observații.

Prima este că o firmă de curierat perfectă nu poate exista. Serios. Poți întâlni niște profesioniști, cu care să semnezi un contract bun, doldora de proceduri eficiente, dar dacă unui curier îi tună mintea într-o zi să-și bage pula în ea de muncă, toate procedurile devin inutile, iar cititorul nu primește coletul. Mi-am dat seama ca nu avem o problemă serioasă de salarizare in România cât de productivitate, curierul român nu vrea să fie la fel de atent, bun, eficient, toată ziua. Și nu pricep de ce. Eu, de exemplu, îi las șpagă dacă se poartă ok cu mine. Și alții o fac. După mintea mea, dacă esti curier si vorbești frumos cu clientul poți câștiga mai bine decât un ospătar bun. 

A doua ține de plata cu cardul. E ceva mai prezentă decât pare. Și dacă în prima fază am preferat să las firmei de curierat sarcina colectării banilor, va trebui să fac ceva în sensul ăsta, anul viitor. Oricum, ca să știți, dacă nu sunteți fanii plăților cash ramburs la curier, scrieți în comandă, la observații, că vreți soluția de plată x. Se va rezolva, punctual. 

A treia se referă la promoții. Unele, cele de preț, s-au dovedit a fi de-a dreptul nefuncționale. Altele au mers de minune. În cele șase luni, la mine pe blog si la evenimentele organizate s-au dat cadou peste o mie de lucruri vechi, de la cărți la timbre, decorațiuni și obiecte de mobilier.  Eu am înțeles din asta că am cititori care nu vor neapărat să obtina o reducere (de 10-30 de lei), preferând să se bucure, exact ca mine, de amintirile generate de vreun obiect pe care nu l-au mai avut/atins din copilărie, sau cum au mai văzut numai la muzeu. 

A patra este despre partea mai puțin frumoasă a vieții. Despre țepe. De oamenii care comandă cărți și apoi refuză coletul. Am și d-ăștia, mi s-a explicat că e fix din cauza mea, pentru că am insistat să includ transportul în prețul cărților. "Oamenii știu, astfel, că nu riscă nimic, returnand coletele, iar noi trebuie să-ți facturăm serviciul de două ori, ca să-ți aducem cărțile înapoi", mi-au explicat cei de la firma de curierat. Cum cei mai mulți dintre tepari sunt cei care au comandat o singură carte, o să rezolv asta foarte simplu: de pe 1 decembrie 2019, nu mai accept comenzi de o singură carte. O să fie "minim două cărți, sau minim 70 de lei"; o să mă gândesc zilele astea.

A cincea ține doar de mine. Instinctiv, am luat la un moment dat o decizie genială: să livrez chiar eu cărțile în Ploiești (tot timpul) și în București (când pot). A fost atât de valoroasă fiecare întâlnire cu cei care mi-au cumpărat cărțile încât n-am de gând să povestesc nimic despre nici una. Doar să recomand, oricărui creator de conținut, să se întâlnească periodic cu cei care-i "consumă" munca. O sa-i faca bine la spiritul critic și la inspirație.

A șasea este de mediu. Serios. M-am străduit să las o amprenta de poluare cât mai mică și sunt mândru de ce-am făcut. Toate cărțile mele sunt tipărite pe hârtie reciclată sau din import, nici un copac din România nu și-a pierdut vreo frunză din cauza mea. Fac semne de carte din cărți poștale, decorațiuni de perete din ambalaje, tipărituri și picturi vechi, iar alte cărți vechi au devenit ascunzatori exact cum are Mihai Sora in infamia aia de spot eMag. Toate au fost pe larg apreciate, iar dacă socotesc că dintr-un copac se fac cam 32 de seturi de cărți de-ale mele, estimez că, undeva pe Terra, o pădurice mică încă mai există pentru că eu m-am purtat responsabil. Și-mi place la maxim sentimentul ăsta, că am reusit să devin publisherul cu cea mai mică amprentă de poluare. 

A șaptea ține de bunătate. În aceste șase luni, au fost o droaie de oameni care mi-au oferit diverse lucruri vechi, de la cărți la .... orice, necesare fie în documentarea unor viitoare cărți, sau care au ajuns în secțiunea de lucruri care merg gratuit la cititori. Lucrând în medii ostile, mereu înconjurat de jurnaliști și de oameni politici, m-am dezobișnuit de generozitatea dezinteresată, pentru că mereu mi se cerea ceva meschin la schimb. Acum, de când tot ce fac este să scriu cărți, să fac fotografii și să salvez lucruri vechi, am cunoscut și oameni incredibil de mișto, cărora le mulțumesc, cu această ocazie, cum pot eu mai bine. 

Anunț, cu acesta ocazie, că în curând, adică până în Sărbătorile de Iarnă, vor mai fi gata două noi titluri Străbunicii, dar și că până în primăvară o să vă prezint doi noi autori Străbunicii. O să vă placă, promit.

Închei rugându-vă două chestii:

1. Nu mai faceți cadou dulciuri copiilor. Nu sunt bune. Cărțile sunt.

2. Duminică, 1 Decembrie, fluturati un steguleț tricolor, cât de mic, măcar două secunde.

Să ne vedem cu bine pe https://bogdanstoica.ro/shop

P.S. poză aia, de mai sus, e acolo pentru că am câștigat un concurs cu ea. 

Citeşte mai departe ...

Crăciunul nu e despre omorât copiii altora. 

Am văzut, ca ziarist, sute de evenimente dedicate copiiilor, de Sărbători. În general, de trei feluri: A. un grup de copii amărâți vin și cântă/colindă într-o instituție/firmă și la final primesc cadouri; B. copiii dintr-un așezământ special sunt vizitați de diverse persoane care le dăruiesc cadouri. C. la petrecerea de Sărbători a companiei, angajații sunt rugați să-și aducă copiii care primesc daruri. 

Și de fiecare dată, în pungile alea nenorocite erau dulciuri. Ieftine. A se citi "nocive". Ciocolate, bomboane și prăjituri doldora de E-uri și de alte căcaturi toxice, sau cu un conținut de zahăr menit să distrugă, pur și simplu, ficații copiilor. Ultima oară când am scris despre asta, ca jurnalist, am calculat că fiecare copil primise, la serbarea aia nenorocită, circa 28.000 de calorii pe care le-a consumat, în medie, în două zile. 

De fiecare dată am avut senzația că citesc despre conchistadorii spanioli care le ofereau cioburi de sticlă colorate incașilor și aztecilor, în schimbul aurului, pământurilor și vieților lor. Și anul asta am zis să nu mai critic fenomenul asta fără să ofer o alternativă. Asta:

max

Un pachet de cărți pentru copii la care prețul a fost redus de la 1.400 de lei la 600 de lei. Nu pierd bani, dar nici mult nu mai am. Pe de altă parte, mi se pare că plătesc foarte puțin pentru a face să dispară, cel puțin parțial, odiosul obicei de darui otrăvuri in ambalaje colorate. 

Oferta este AICI. Și chiar dacă nu ai de gând să profiți de ea, te rog să nu mai dăruiești dulciuri otrăvitoare copiiilor. Crăciunul nu e despre omorât copiii altora. 

restul cartilor mele sunt aici:

https://bogdanstoica.ro/shop

Citeşte mai departe ...
Abonează-te la acest feed RSS
© 2019 Bogdan Stoica