carne de pui sănătoasă pentru copil, de pe poziția de orăsean care stă la bloc

Eu nu mănânc carne de pui de magazin. Nu-mi place. Nu de acum, ci de copil. Nu am o explicație la chestia asta. Probabil că mecanismul meu imunitar e sensibil la căcaturi și hormoni și mă avertizează, subtil: "vezi că e ceva nasol în chestia asta". Și cred că n-ar trebui să o mănânce nimeni, mai ales copiii. Că e plin, în pula mea, de băieței cu sâni și de fetițe cu ciclu încă din clasa a treia. Iar copiii mănâncă - futu-i pediatria mă-sii, "o cărniță ușoară, dați-i pui".

piui

Când am ajuns jurnalist am găsit, în fermele de pui în care am ajuns, o droaie de argumente în favoarea acestui nu-mi place. Am văzut pui de șase săptămâni mari cât niște pui de trei luni, după ce fuseseră "injectați" prin hrana, cu hormoni de creștere. Tot de pe poziția aia de "câine de pază al societățîi" am văzut ce pățește puiul și după ce a fost ucis și tranșat. Câtă sare, apă și "conservant" primesc copănele alea ca să arate ca din desenele animate, sau cât oțet și colorant roșu primesc după ce se strică, dar întreprinzătorul ține morțiș să le vândă ca proaspete.

Așa că atunci când s-a născut fiica mea, mi-am propus să nu-i dau niciodată din mizeria aia, atâta timp cât ii pot controla alimentația.

Stăteam la bloc, în două camere plus balcon. Ai mei stăteau în oraș, într-o curte plină de asfalt. De unde pula mea găini de casă?

După câteva zile de documentare, am "copt" următorul plan.

1. Am găsit un crescător de găini, undeva la țară, și am cumpărat de la el 100 de ouă de găină brahma, de-aia mare. E o găină care ajunge la 5-6 kile greutate și care face ouă de pe la 6-7 luni.

2. De la Metro am cumpărat două clocitoare electrice.

3. Am trimis undeva la țară ouăle și clocitoarele și am asigurat lunar (câteodată am uitat, cred), o suma de bani pentru curent, hrană, etc.

4. Din cele 100 de ouă au ieșit 78 de pui, din care au trecut de "copilărie" cam 50. 

5. După vreo jumătate de ani, #magirl a început să primească constant ouă de țară. Inclusiv iarna, că brahma face asta fără probleme. După alte trei luni a început să vină și carnea. Un pui/găină pe săptămână. 

Nu mai știu cât a durat povestea. Mult, probabil 8-10 ani. O parte din ouăle fiecărei noi generații mergea la clocitoare pregătind o nouă generație de gaini. Stiu ca dupa circa trei luni, am mai cumparat o suta de oua pe care le-am trimis la "ferma", dar n-am mai tinut socoteala eficientei lor. Gazda găinilor mele nu mi-a mai cerut bani, pentru că producția de ouă/carne era suficientă și pentru familia lui și pentru micul comerț specific gospodăriilor rurale. Pe oua am dat vreo 500 de lei. Pe incubatoare vreo 200. Plata aia lunara era de vreo 100 de lei. In total, am cheltuit vreo 2.500 de lei, pentru care am primit, anual, 3-400 sute de oua de tara si 50-100 de kilograme de carne de pui curataCred că până la zece ani fiica mea a mâncat doar carne și ouă de casă, "cultivate" normal. Iar când a scăpat în lumea "mă duc singură la școală", "mă duc la mall cu niște colegi", era ok: preferă gustul de găină de casă, ceea ce, după umilă mea părere, e un succes, în condițiile în care, după o sută de ani de progrese în creșterea animanelor și in protecția consumatorilor, mâncăm o carne de pui mai proastă decât mâncau strabunicii nostri. 

Nu spun că planul meu e cel mai bun dintre toate. A fost bun pentru mine. Sunt sigur că dacă-ți bați capul un pic, poți găsi o alternativă la mizeria aia de carne din supermarket. 

pentru chestii mai vesele apasa aici https://bogdanstoica.ro/shop

Citeşte mai departe ...
Abonează-te la acest feed RSS
© 2019 Bogdan Stoica