Citește asta doar dacă strângeai timbre când erai mic

În fiecare vineri eram la Romfilatelia, unde acum e pub-ul ăla irlandez, între Omnia și Galeriile Comerciale. Dacă eram în bani, îmi cumpăram plicul ăla mare, de 10 lei, băleam un pic la seriile complete neștampilate, la clasoare, verificam dacă a apărut vreo pensetă mai bună decât a mea și plecam. Sâmbăta eram la Asociația Filatelică, deasupra cinematografului Tineretului, unde diverși moși își etalau clasoarele cu timbre de vânzare pentru "ciutanii" ca mine.

Eram expert în studierea colțurilor, filigranului, supratiparului, învățasem să dezlipesc un timbru de pe un plic fără să-l stric, bântuiam holurile Hotelului Prahova în căutarea cărților poștale timbrate aruncate de turiștii străini și aproape zilnic făceam schimburi (că bani pula). Dădeam "floră și faună" pe "pictură", sau "sport" pe "fluturi". Alții strângeau "conferințe de securitate", "fotbal", "nedantelate" sau "orice, da' neștampilate-nefilate". Cred că din mia de copii din cartier eram cel puțin 500 care strangeam timbre. Și conta: învățam de pe peticele alea de hârtie lucruri pe care nu aveam de unde să le învățăm, vedeam cum arată animale despre care doar citisem și visam în voie la călătorii în locuri despre care nu aveai voie să vorbești fără să-ti scadă nota la purtare. Probabil 70% din cultura generală de copil ani am dobândit-o din timbre... 

Pe urmă am crescut. Am dat toate cele 22 de clasoare mari, cu 40 de file fiecare, pe o "semicursieră". Bicicleta am dat-o, in cateva luni, pe un walkman (daca ai sub 20 de ani: un fel de ipod), pe care l-am stricat. M-am întors la RIC, radioul-minune care s-ar vinde și azi. Nu mai aveam timbre. De ciudă că am fost asa bou cat să le dau, nici n-am mai strâns.

Acum sunt ditamai adultul dar, când găsesc prin cărțile pe care le cumpăr, timbre sau clasoare cu timbre, mă bucur ca un copil. Pe urmă imi dau seama că e păcat sa stea la mine, nu la un pasionat. Nu știu dacă mai spune, cineva, despre el că "strânge timbre". Și-am decis să aflu. Am golit clasorul si am pus la dispoziția cititorilor cărților mele șase plicuri (plicuri normale, ca de-astea am) cu câte o sută de timbre fiecare. Ca în copilărie, pe teme: auto-aero-navo, sport, flora-fauna, colițe.... Dacă strangeai timbre când erai mic, sigur o să te facă să zâmbești.

timbrele sunt aici: https://bogdanstoica.ro/shop

Have fun.

 

Citeşte mai departe ...

Nu știi să faci cadouri? I feel you, bro. Ne vedem la Monica

Dacă s-ar scrie un top al celor mai grele lucuri pe care le ai de făcut în viață, ar fi imposibil ca "alege cadoul potrivit" să nu fie pe locul 2, după "așteaptă să termine ea prima". Eu am fost și rămân un dezastru la capitolul ăsta (cum mă descurc la locul 1 din top nu e treaba voastră, da?). Nu pot să ies din clișee nici mort. Și când ies, o fac de oaie. I-am luat un stilou Cerruti unui tip care nu-și scrie nici cecurile. I-am luat un parfum unei tipe pentru că mi-a spus că-i place, ignorând că îl avea deja. I-am luat un hamburger de plastic unui prieten gras.  Ceeeeel mai prooooost cadou pe care l-am făcut vreodatăăăăă au fost însă niște flori.

 gf3

Eram tânăr, sub 18 ani, și mă manifestam ca rocker d-ăla, alienat complet. Mă cuplasem cu o tipă de-asta, de familie bună. Am vrut s-o scot la un film și mi-a spus că trebuie să mă cunoască părinții ei. "Ia-i flori mamei și poartă un tricou fără capete de mort. Te roooog". Cu tricoul a fost ușor: am împrumutat unul. Cu florile, însă.... Cum să zic delicat? Hai să spunem că pe vremea aia îmi cheltuiam toți banii pe casete audio și pe vodcă. În seara cu date-ul bugetasem filmul pentru doi și cam atât. Pentru flori, ciuciu bani! Așa că m-am dus la țiganca din cartier, care vindea coroane, și i-am cerut împrumut (urma să le fur a doua zi, de la piață) cinci garoafe. Femeia avea doar de-alea cu coada tăiată scurt, cât palma, pe care le prindea pe jerbe. Eu, creativ la maxim! Le-am prins cu scotch una în prelungirea alteia, să iasă un buchet normal de lung, le-am tras într-un celofan vechi pe care-l avea mama într-un sertar și am fugit la tipă acasă. Când am ajuns, se întunecase, și n-am văzut că pe drum pierdusem o garoafă. Eee, și-acum imaginați-vă cum a făcut doamna aia sofisticată, când la ușă a apărut un rocker palid care i-a oferit radios patru flori. Ca la mort. Și cu coada scurtă, de coroană mortuară!

Vremurile s-au schimbat, însă. Acum există magazine specializate în cadouri. Le ignor cât pot, pentru că urăsc rahaturile alea festive de proastă calitate.

Până azi, când am fost să fac niște fotografii unui asemenea magazin. Știți voi. Fotografii pentru Facebook.
gf2

Pe Monica am cunoscut-o acum vreo lună. A luat niște upcyclisme, niște rame cu sticle, de la mine, pentru viitorul ei magazin. În weekend-ul ăsta a terminat amenajările și m-a chemat să-l văd. Luni deschide. Cu o zi înainte de 1 Martie, adică într-un moment bun. Sper să-i treceți cât mai mulți pragul, pentru că o să merite experiența.

Ce-a făcut Monica e tot un magazin de cadouri, dar unul în care o să ajung și eu. La ea găsești doar flori, vinuri, ciocolate fine și cafea, adică daruri perfecte pentru o droaie de ocazii.

gf4

Știu ce-o să zici: flori găsești peste tot. Și tandemul dulciuri/cafea e prezent în oraș. Și vinurile cu dulciurile sunt ușor de găsit, împreună. Dar unde mai găsești și vinuri, și dulciuri, și cafea, și flori în același loc, în Ploiești? Vă spun eu: doar la Monica. Și asta este marea șmecherie a magazinului ei. Pentru că orice dar ai face unei femei, darul e mai bine primit dacă adaugi și flori, o ciocolată bună, un vin bun sau o pungă de cafea de top. Asta ca să nu zic că sunt destule ocazii în care nu mai trebuie să adaugi nimic.

gf9

Și mai e un motiv pentru care vă recomand magazinul ăsta. Ca și Alina de la 5ToGo, Monica e pe barba ei în businessul ăsta. Și asta pentru că e o tipă dintr-o familie unde proiectele personale sunt la mare preț. Acum niște ani, tatăl ei a lăsat catedra și leafa mizerabilă de profesor și a pornit o mică afacere cu produse de patiserie. După un timp, mama Monicăi a renunțat și ea la planșeta de proiectant și s-a apucat să-și ajute soțul, dar și de aprofundat marea ei pasiune pentru plantele decorative. Ce face Monica, cu magazinul ăsta, e doar continuarea unei tradiții de familie, care spune "înainte să ceri ajutorul cuiva, ajută-te singură". 

gf1

"Am învățat să fac aranjamentele florale de la mama și ulterior am lucrat, ca angajată, în domeniul ăsta. Ideea acestui magazin mi-a venit mai demult, dar n-am avut capitalul necesar să pornesc afacerea asta, până acum. Acum am reușit, alături de un prieten. Ce-am făcut noi aici este un dispecerat pentru cadouri imbatabile, cu care mergi la sigur, într-o formulă de shopping extrem de comodă. Nu mai trebuie să bântui zece magazine pentru a face pe cineva să zâmbească. Vii la noi, ne spui cam ce ai vrea, noi îți facem niște sugestii și rezolvăm problema imediat..."

gf7

Acum, când scriu, mi-am dat seama care este marele neajuns al online-ului. Pot să vă explic cine e femeia asta, pot să vă arăt cât de mișto arată magazinul ei, dar n-o să pot să vă fac să simțiți mirosul ăla de flori de enșpe feluri, care m-a întâmpinat azi, acolo. De-aia o să mă duc acolo și la cumpărat de cadouri. O să mă așez pe canapeaua aia și o să-i explic cui vreau să fac un dar, cu ce ocazie, și-o să aștept cu încredere un sfat bun. Pentru că eu nu mă pricep aproape deloc la cadouri, iar la flori și mai puțin. De-aia nici nu prea mă vezi cu buchetul în mână. Cu ghiveciul da. Apropo, Monica are flori și la ghiveci...

gf5

Little Gifts & Flower Shop. La doi pași de centru, pe strada Ștefan cel Mare (linia de tramvai), în zona Pieței Anton, lângă reprezentanța RCS/RDS. 

Citeşte mai departe ...

gata. a aparut cel mai romanesc cadou din lume pentru o tipa

N-am stiut de existenta lui si nici nu l-as fi cumparat vreunei tipe. Da, e megaamuzant sa oferi unei tipe un cadou cool care arata ca cel mai nasol anticadou. Sigur, trebuie sa o cunosti bine, sa vezi daca are umorul necesar pentru a se amuza. Dar, chiar si asa, n-ai facut o smecherie. Pe fond, umorul situatiei e destul de trist. E un fel de a-i spune tipei "macar asa sa pui si tu mana, in casa asta, pe ceva care nu te priveste doar pe tine". Si daca faci asta, inseamna ca ai ales-o ca o pula, imaginandu-ti ca este altcineva care, uite, te cam deranjeaza cu absenta ei din treburile cotidiene. 

Pe de alta parte, nu ma indoiesc ca parfumul Moschino care arata ca un pufpuf de spalat geamuri a avut un megasucces in Romania. Si probabil ca o sa genereze o moda. O sa avem oale de inox cu sertare, pentru bijuterii. Filtre de cafea in care poti sa-ti agati ceasurile si bratarile. O forma de cozonac poate ascunde o baterie externa pentru telefon, iar un batator de covoare poate fi un selfiestick. Si un fund de lemn poate fi o carcasa pentru ipad, iar micile recipiente pentru piper si sare pot fi doar magneti de frigider. Nu m-ar mira deloc sa vad produsele astea, de vanzare, mai ales in Romania, tara unde un barbat barbatii este capabili sa o insele si sa o bata azi pe tipa careia maine ii cumpara flori si parfumuri. Uite, acum va face tranzitia mai lin. Va putea sa o ironizeze, putin, chiar si cand ii face daruri.

Mda.

Continuarea in Tipul din filme nu exista, volumul trei. Pana apare, cumpără restul cărților unor tipe mișto:

w1 w2 w3 w4 w6  

Citeşte mai departe ...
Abonează-te la acest feed RSS
© 2019 Bogdan Stoica