Acum cinci ani, scriam pe blog despre o tipă, inginer de foraj disponibilizată de OMV Petrom când s-a dus la vale prețul petrolului, care deschisese o cafenea în Ploiești. Un demers făcut de una singură, mai degrabă cu entuziasm și cu trezit la cinci dimineața decât cu bani, deși franciza a costat-o destul. Sincer, eu credeam că asta va fi tot și că Alina va îngroșa rândurile celor au o afacere care generează cel mult un salariu foarte mare.

Am subestimat-o. Doi ani mai târziu, Alina mai deschide o cafenea 5ToGo, în zona de nord, pe Republicii. Apoi încă una, în campusul Universitatii din Ploiești. O idee care nu s-a dovedit a fi grozavă după ce a venit pandemia iar studenții căminiști s-au cărat acasă. Așa că Alina și-a luat cafeneaua și a amplasat-o în parcul Olimpia, din centrul Ploieștiului. Iar apoi a venit pandemia.

Țin minte și acum că am sunat-o și i-am zis: "nu închide, vinde cafea făcută la geam, vinde cafea la pungă, apucă-te de livrări, pentru că asta o să dureze și o să schimbe în profunzime obiceiurile de consum, dacă dispari acum s-ar putea să dispari de tot". Dar temporar, tot a trebuit să închidă. Cafeneaua din Parcul Olimpia oricum nu mergea bine decât în sezonul cald. Vânzările micii rețele s-au dus în cap, pentru că elevii - care constituie grosul clienților, au rămas acasă să (nu) învețe online. Finalul anului trecut a venit cu două noi probleme. S-a trezit și cu presiuni de la proprietarul spațiului în care funcționa cafeneaua din centru. Apoi s-a trezit că trebuie să supravegheze mai mult decât și-ar fi dorit operatorul unei alte locații francizate din Ploiești (Brico Depot) pe care ea nu putea s-o opereze din cauza lipsei banilor. Părea că pandemia o să ia cu izoleta visul de antreprenor al Alinei.

Faza e că Alina are printre calități tenacitatea. A decis să închidă în sezonul rece cafeneaua din parc, a schimbat oamenii la cafeneaua de pe Republicii, a căutat un spațiu nou în centru și o sursă de bani pentru relocare. Le-a găsit pe toate. Un spațiu mai mare, mai central. A preluat și cafeneaua cu probleme, de la Brico Depot. A semnat si pentru un credit BT Mic, mai scump decât cele obișnuite, dar care a venit extrem de rapid. Și a mai găsit ceva: (încă) o franciză de food. Mai exact: de mici și bere pentru copii. 

Paranteză: știți care este cel mai vândut meniu de food din România? Nu, nu shaorma. Nici ceafa cu cartofi prăjiți. Cum? A zis domnul șofer, din spate "mici cu bere"? Aveți dreptate. Berea și micii se vând în cantități impresionante în România, indiferent de sezon, starea vremii, context economic.

Acum gândiți-vă: care sunt micii și berea copiilor? La ce mâncare reacționează pozitiv copiii, indiferent de vârstă, educație, oră, anotimp, stare de spirit?  Nu știți? Nu sunteți de aici? Ok, vă spun eu: la cereale cu lapte.

Noua afacere a Alinei este un bar de cereale cu lapte. Un Cereal Bar, sau, cum scrie pe firmă, un Cereal Crunch Bar. O franciză adusă din SUA, cu cereale mai sănătoase decât ale noastre (au termenul de valabilitate foarte mic), de la branduri care nu se găsesc în magazinele noastre.

Povestea e foarte simplă: vii la bar cu una-două bucăți copii, îi pui să aleagă ce cereale vor, cât de mare să fie porția și îi întrebi dacă vor ca laptele să fie colorat. Având de ales între 100 de feluri de cereale și șase culori de lapte poți obține niște castroane extrem de atractive pentru un copil. iar asta se întâmplă deja, barul pentru copii al Alinei e destul de aglomerat în anumite perioade ale zilei. "În ziua deschiderii abia am făcut față asaltului de mămici cu copii. Seara, când am văzut că am avut încasări de 3.000 de lei, m-am mai liniștit, pentru că nu reușeam să-mi iau gândul de la creditul de 30.000 de euro".

Nu am gustat nimic din ce-are Alina pe rafturi, pentru că cerealele cu jumări de porc lipsesc din meniu, iar lapte beau doar dacă mă otrăvesc. Dar am văzut și o droaie de adulți la mesele alea, plescăind fericiți și comentând că-i bun, că-i crancii, că pula mea, că astea-s vegane, astea-s cu chinoa și cu moțuri de bască, mă rog, știți cum fac hipsterii când ies în oraș.

Și chiar dacă o să rămân probabil pentru restul vieții client al zonei din dreapta al barului, unde se află espressorul cu cafea, nu pot să nu remarc ce idee mișto este asta, a unui bar pentru copii și ce bine i-a ieșit Alinei amenajarea.

Știu, acum s-ar putea să te apuce nu doar starea "să mă duc și eu, să văd cum e", ci și invidia pentru o tipă care are 3 cafenele și un cereal-bar. Să vezi doar succesul fără vă vezi cum s-a ajuns la el. Te rog, recitește ce scrie mai sus. Alina a făcut un credit ca să-și salveze afacerea de la un faliment lent și dureros. Faptul că a avut abilitatea să o și dezvolte, nu doar să o salveze, face diferența între ea și un antreprenor din horeca care se vaită zilnic că pandemia i-a frânt aripile cu care tocmai zbura spre infnit. Iar dacă ești sănătos la cap și nu vezi în succesul altora cauza insuccesului tău, îți recomand să-ți iei odrasla și să mergeți împreună la barul pentru copii. De când n-ai mai băut o cafea în timp ce copilul îți pleoscăie fericit, ignorându-te complet? A, știu. De când vă duceați la McDonald's, unde el mânca niște chestii complet nocive iar tu îți spuneai "e ultima oară când îl aduc aici". 

Cereal Crunch Ploiești se află în zona centrală a Ploieștiului, în zona pietonală a fostului restaurant Dealu Mare, la doi pași de Vodafone Shop și librăria Humanitas. E deschis și în weekend, iar dacă vrei să faci aici o petrecere pentru copii (în limitele pandemice, desigur) la care să nu se servească, ca peste tot, "piept de pui cu cartofi prăjiți", ai ales locul perfect. Faza e că trebuie să vorbești din timp cu Alina, are tot mai multe cereri de felul ăsta. Și, da, face livrări pentru acasă. Ai linkul mai jos

Ne vedem acolo. Eu la cafea, tu la ce vrea mușchiul tău.

Linkuri utile: Cereal Crunch Ploiești     Alina     primul text despre Alina    livrari prin Food Panda

Stiti dilema aia, "ce-a fost intai, oul sau gaina?". Asa e si dilema noastra: eu am facut posibil succesul 5togo Ploiesti sau Alina, proprietara cafenelei, a dus la succesul de moment al blogului meu? Discutam despre asta periodic. Ea n-are cum sa ignore ca au venit oameni din toata tara si din strainatate, de la sute si mii de kilometri distanta, sa-i plateasca o cafea si sa o felicite, dupa ce au citit despre ea pe blogul meu. Ca a vandut multe cafele unor oameni pe care ii durea in pula ce beau, dar care voiau sa o cunoasca pe tipa "despre care a scris atat de misto dementul ala pe blog". De-aia imi zice: "fara tine nu reuseam, sau nu ajungeam la nivelul asta". Pe de alta parte, nici eu n-am cum sa ignor ca textul scris acum doi ani despre Alina a facut aproape 500.000 de afisari. Mai am cateva texte pe site de peste 200.000 de afisari, cateva de 100.000 si o droaie de 60-70.000 (stiu, acum unii nu cred iar altii se zgarie pe ochi). Si puteti ara netul in lung si in lat, puteti sa luati la puricat cele mai mari site-uri din Romania, de la ziare.com la hotnews, n-o sa gasiti multe texte pe care le-au citit jumatate de milion de oameni. De-aia ii raspund si eu: "daca povestea era de cacat n-o citea nimeni, iar povestea e a ta, n-am inventat nimic". Asa mi se pare logic. Eu am doar un blog, nu un instrument de hipnotizat oamenii. Si dovada o constituie tot Alina, care, acum un an, a deschis un salon cosmetic, despre care am scris un text in acelasi sens. Stiti ce chix a dat cu salonul? Monumental! Pentru ca, spre deosebire de cafenea, la salon nu si-a facut lectiile inainte sa-l deschida. Am scris si despre esecul ala. Doamne, ce s-a ofticat! :)))

Pe de alta parte, acel chix i-a prins foarte bine. A fost sutul ala in cur care a facut-o sa-si dea seama ca nu se pricepe la orice. Asa ca Alina s-a intors la antreprenoriatul in cafenele, s-a mai instruit un pic si a cautat locul perfect pentru inca o cafenea 5 To Go. Si ghici unde l-a gasit? Acolo unde s-a pregatit pentru prima ei cariera, cea de petrolist. La Universitatea Petrol-Gaze Ploiesti. V-am povestit asta, in celalalt text.

5ToGo Universitatea Petrol-Gaze nu e singura cafenea "universitara". Sub acelasi brand gasiti cafenele similare si la Facultatea Romano-Americana, si la Politehnica, si la Universitatea din Constanta. Dupa modelul asta s-a luat si Alina, a asteptat ca UPG Ploiesti sa scoata la licitatie spatiile comerciale din campus, a depus o oferta si a castigat. A fost primita bine, pentru ca studentii plac foarte tare conceptul asta, iar cafenelele din/de pe langa facultati merg foarte bine. Ramane de vazut cum o sa mearga noul Five al Alinei.

Am fost, ieri dimineata, sa iau pulsul noii locatii. Pe la 8.30 dimineata. Stiti casutele alea mici si adorabile, din lemn, de la Ikeea, Hornbach sau Leroy Merlin? Ei bine, a Alinei e si mai misto, desi e facuta de un prieten de-al ei care n-a mai construit niciodata asa ceva. Casuta a fost planul B. In planul initial, aici trebuia sa fie o dubita retro si cool, utilata misto, cum vezi pe la festivalurile de street-food. Faza a fost ca baiatul care i-a promis minunatia auto pe niste bani a venit, in ultima zi, cu alte pretentii financiare si o sapuniera de duba moderna de cacat, careia ii sudase niste tabla ondulata, ca sa para retro. Alina i-a spus pa-pa pe loc, si bine i-a facut. Asa trebuie sa faca oricine, in business, cand cineva promite una si livreaza alta. 

Desi pare prea mica, casuta de lemn e cuprinzatoare si are tot ce are cafeneaua 5 To Go din centrul Ploiestiului: cafea buna la esspresor, sucuri, apa, sandwichuri, prajiturele, zona de asteptare, scaune inalte si comode, muzica, un deck cool.... Cand Alina o sa fie la cealalta cafenea, sau acasa la copil, [#singlemom] o sa dati acolo de Andrei: un baiat cu grate pline de tatuaje, ca un nenorocit, dar cu zambet de tocilar de treaba. 

Cu campusul gol (erau cursuri la ora aia), Alina avea o coada de patru persoane. Mi-am luat o cafea si am asteptat. 

Inca trei. Inca doi. Inca cinci. Intr-o ora, ca dupa aia am plecat, au trecut pe acolo vreo 30 de studenti si studente. Curiosi. "Cat e aia? Dar ailalta?". Cinci lei. De-aia ii zice, locului, "cinci / pleaca". E cu adevarat un magazin foarte misto. Radu Savopol, creatorul brandului 5 To Go, n-a ajuns de-am'pulea la aproape o suta de unitati si la un succes pe care eu nu pot sa-l compar decat cu franciza Fornetti din anii 2000. Vorbim, pe bune, despre un business care merge. 

Habar n-am cati dintre studentii UPG citesc acest blog. Habar n-am daca aveau in campus, pana azi, de unde sa-si ia o cafea, un sandwich sau o chestia de-aia vegana. Sunt, insa, curios, daca o sa se repete fenomenul de acum doi ani. Daca cititorii mei, oricare ar fi ei, o sa dea o bila alba unei tipe care nu vrea o existenta liniara, daca o sa aiba chef sa-si cheltuiasca banii in cafeneaua ei si daca o sa o promoveze, ca acum doi ani, doar pentru ca le place ideea ca undeva, in Romania, exista o femeie care vrea sa-si controleze banii, timpul si destinul asa cum vrea ea, nu asa cum vor un sot refractar, un angajator stupid sau vreun dement din politica. 

Azi, vineri 2 noiembrie, Alina deschide oficial a doua cafenea 5 To Go din Ploiesti. Cafeneaua e in campusul Universitatii Petrol-Gaze Ploiesti, langa sala de sport. In semn de sprijin, am lasat azi, la ea, douazeci din cele mai recente carti pe care le-am scris, cu autograf. O sa vi le dea, cate una la fiecare zece clienti, tipa cu moaca de copil. 

Bafta, Alina. 

Daca nu ajungeti la cafenea, dati-i un semn pe facebook, ca Alina e genul ala de fraierica-geamantan, care crede in urari si in felicitari...