Completează formularul dacă vrei să primești mesaje de la mine. Promit să fie rare, scurte și cool, pentru că și eu urăsc mesajele lungi, inutile și cretine.

Maramureșul autentic e ca o fată cuminte în Nuba: greu de găsit

Dacă ai despre Maramureș o imagine făcută din videoclipuri atent montate și imagini prelucrate în photoshop, văzute pe net, te asigur că ai o imagine falsă. Maramureșul ăla a murit. Prea mulți imbecili aflați la conducerea județelor care îl compun și prea mulți oameni lipsiți de viziune la conducerea țării au făcut ca acel Maramureș să nu mai existe. Nu mai vezi o stradă fără o vilă portocalie de căcat, nu mai vezi cinci pensiuni fără ca a treia să aibă gresie în curte și balustrade de inox, nu mai treci pragul a trei localuri fără ca unul să-ți ofere pizza, șnițel de pui și cartofi prăjiți, ca în orice cârciumă de căcat din Sinaia.

Daaaar. Un mare dar, atenție, vă rog. Chiar dacă nu mai este opulent în tradiții, decoruri idilice și șocuri culturale, Maramureșul rezistă pe ici, pe colo. Așa că dacă vrei experiența aia autentică, trebuie să-ți faci lecțiile. Să te uiți pe booking și pe tripadvisor, să verifici ce ți-a plăcut pe site-uri și pe pagini de facebook, să suni, să pui întrebări și să faci un itinerariu. Altfel ți-o furi și nimerești la meltenii care imită ce-au văzut de la Posada încolo.

Eu am avut noroc. Pisi și-a făcut lecțiile la modul excepțional și a ales o cazare supermișto, niște locuri mișto de văzut, de închinat, de dat cu placa, de călărit, de văzut cum merge mașina la deal, etc. Împreună am găsit și singura cârciumă cu mîncare locală din orașul aflat acolo unde se bate harta în cui. În cele cinci zile petrecute în Maramureș, nu m-am plictisit nici măcar o oră și am avut o singură experiență nasoală, care a durat cinci minute și de care m-a durut în cot imediat după.

Și totul a plecat de la cazare. A mea a ales Călinești ca bază de operațiuni. Și a avut dreptate. De la Călinești, orice punct de atracție din Maramureș e la maxim o oră de mers cu mașina. Localitatea aia e cumva în epicentrul turismului local, deși nu pare că primarul sau președintele Consiliului Județean au habar de asta. Din Călinești, a ales pentru cazare Casa din Susani. Și a ales bine. Am dat de o familie tânără, mișto, atentă la noi (dar fără slugăreală ipocrită), cu care ne-am înțeles de minune. Sigur, am contribuit și noi la relația bună. Adică le-am zis din prima seară să ne facă de mâncare ce vor ei, dacă e cu specific local și dacă e făcut din chestii care NU provin de la magazine. De curățenie și căldură n-a fost cazul să aducem vorba, că le-am avut din plin în căsuța maramureșeană adusă de la mama dracului și montată inteligent în curte, în jurul unei case normale, cu circuite normale, cu baie normală, etc. 

De mâncare n-o să zic mai nimic în afară de:1. am mâncat tot ce ne-au gătit. 2. nu de puține ori am cerut refill la farfurie.

De cazare, chiar dacă în prima dimineață m-am uitat urât la patul ăla cu saltea concavă ca o bărcuță, din a doua noapte a fost amuzantă alunecarea aia spre centrul patului. Chiar mă gândeam că pentru cuplurile cu probleme patul ăla e o minune. Puteți să vă culcați oricât de supărați, fiecare pe o margine de pat, vă veți trezi unul în brațele altuia, pe fundul bărcii, ca să zic așa. Nu le-am zis nimic gazdelor despre saltea pentru că nu m-am simțit păcălit. În fond, am plătit pentru patul ăla mai puțin de jumătate din cât am plătit ultima oară la o pensiune din Sinaia.

Așa că nu te duce la oamenii ăștia din Susani dacă vrei saltea tip Marriot. Nu te duce nici dacă mori câteva zile fără banane, pizza, consomme de pula mea sau reducție de morții mă-tii. Du-te la pensiunile alea despre care am scris mai sus. Alea cu lei la poartă, cu fier forjat, cu pavele, marmură, chestii aurii. O să te îndoape cu Metro și Kaufland și o să-ți fie bine ca acasă, gâtul mă-tii de idiot. Apropo, așa ai făcut și în Bali: le-ai cerut sarmale și manele? Când ai fost la Operă, ai strigat din sală că nu înțelegi ce cântă grasul ăla? Când te duci la McDonald's ceri ciorbă de burtă, retardatule? Și atunci de ce când te duci în Maramureș ceri somon fumee? De ce, mă?

DISCLAIMER 1: Dacă plănuiești să te duci cu copiii în Maramureș iar tu spui copii unor monștri pe care i-ai educat cu tableta și cu care nu faci nimic spunând cu emfază că îi lași să se exprime liber, futu-ți parentingu' mă-tii, du-te tot la pensiunile alea din plastic și rigips. Acolo psihopații ăia mici și needucați nu pot omorî gâini, nu pot da cu pietre cât pumnul după pisică și nu pot sparge sau rupe obiecte vechi de sute de ani, puse în jurul vostru în semn de respect pentru banii cheltuiți, nu ca să vă umpleți viețile de căcat cu distracții sinistre, familie de decerebrați ce sunteți.

DISCLAIMER 2: Așa cum vă rog periodic să nu mai comandați prin Glovo, Fut Panda și alte mizerii de aplicații, care iau comisioane și de 35% localurilor a căror mâncare vă place, insist să vă spun să nu mai rezervați și să plătiți cazarea, nicăieri în Romania, prin booking sau alte platforme similare. Informați-vă pe unde vreți, dar când treceți la acțiune sunați la locul dorit, cereți un cont, plătiți direct. Nu mai plătiți javre care jefuiesc, pur și simplu, micii antreprenori și se pupâ bot în bot cu marile rețele de turism, acolo unde o salată costă cât o noapte de cazare în Maramureș.

Nu uitați să căutați, fiecare, Maramureșul care vă place și în care puteți rezista câteva zile fără să cereți ravioli (asta am auzit-o cu urechile mele, la niște turiști). O să vă placă descoperirea lui, chiar dacă nu e ușoară iar autoritățile pulii mele nu fac nimic să dezvolte turismul. Cum am zis și în titlu, Maramureșul e ca o fată cuminte pe care o găsești greu din cauza puzderiei de fete rele pe vrei doar să le fuți și să le uiți. Dar și când o găsești... îți vine să o iei acasă. De exemplu, eu am scris textul ăsta doar după ce am rezervat (de fapt am rezervat o pulă, tot pisi s-a ocupat), pentru la vară, o nouă vacanță de câteva zile. Să nu cumva să dați buzna la casa din Susani și să nu mai găsesc loc. Că vreau să-mi iau laptopul și să scriu în grădină, cu afinata într-un buzunar, horinca în celălalt, gogoși făcute de Marioara într-o strachină și pisica la picioare.

Preț de vreo 12 minute, despre același subiect, un video ce include și o filmare de la căsuța descrisă mai sus. Dacă-ți place ce vezi, nu ezita să te abonezi la canalul meu de youtube.

Citeşte mai departe ...
Abonează-te la acest feed RSS
© 2019 Bogdan Stoica