Viața fără Proști / săptămâna 3 / februarie 2022

S-a schimbat jocul, paradigma, userii nu mai intră singuri pe blog, din când în când, așa că am trecut la un newsletter, care ajunge direct în contul de email al celor interesați să mă citească zilnic - LINK NEWSLETTER - Pentru restul, fac un mic rezumat, aici.

Azi mi-am început ziua într-un fel care părea că o să mă ucidă. M-am trezit cu două bucăți de cablu de încărcare, din cauză de morții mă-sii de pisică și cu telefonul la 9% baterie, că nu urma să plec prea devreme. Așa, a trebuit să plec, să cumpăr cablu. În lift, mi-am dat seama că nu am portofelul. Și că s-ar putea să-l fi uitat pe mașină, ieri, în față la Mega. Palpitații. Cobor. Ies din bloc. Mașina cam departe. Un telefon - cel valid - o ia razna, adică începe să bâzâie, cu ecranul blocat pe ora alarmei. Mă uit la celălalt: 5% baterie. Și sună. Răspund. Ajung lângă mașină, văd prin geam portofelul pe scaunul din dreapta, ocolesc mașina și….. calc într-o pisică moartă. Da, am zis bine în pisică, nu pe ea, pentru că am avut o senzație anșeeaaa, care le-a ucis pe toate celelalte. Șters talpa cu șervețele umede, telefonul zero la sută, pa. Vă spun sincer, mi-a fost frică să plec de pe loc. Părea că urmează să-mi cadă pe capotă Tesla aia trimisă de Elon Musk în spațiu.

Mă abțin de mult să abordez subiectul ăsta. Că e delicat. E despre morți. Despre morții pe care unii îi postează pe facebook drept cârlig de compasiune. Băi, mă enervează grav. Adică a murit mă-ta și în loc să spui ceva frumos despre ea tu îmi povestești cât ești tu de devastat? Pe bune? E mai gravă durerea ta sufletească decât moartea ei? Nu ți se pare că momentul în care mă-ta s-a prins că îi zboara viața din corp a fost un pic mai devastator decât starea ta actuală de om viu? Nu ți se pare că te alinți aiurea, fără pic de modestie și că atitudinea asta te definește foarte aiurea? De ce te-aș plânge pe tine, un om viu și penibil care abia a așteptat să se laude cu noua lui tragedie așa cum se laudă cocalarii cu noile lor mașini? Pentru că asta faci: în loc să-i onorezi memoria lu’ mă-ta tu îi folosești cadavrul ca să te luăm în brățică.

Să vă zic ceva drăguț foc despre Dorna, brandul de apă pupat în cur zilele astea de cei mai jalnici influenceri. Ăia care nu gândesc, doar publică, de cele mai multe ori în baza unor facturi. Pe scurt, brandului Dorna i se ridică statui online pentru că a amplasat două capcane pentru deșeuri pe două râuri. Fiecare capcană poate colecta zilnic 5 metri cubi de gunoi plutitor dacă este golită zilnic. Și e un mare "dacă" la mijloc, pentru că Dorna n-a zis nimic despre ritmul colectării deșeurilor din capcane. Nici cine plătește, nici cine o face, nici pe câți bani, nimic. Partea haioasă acum urmează. Dorna vinde în România apă extrasă și îmbuteliată în satul Poiana Negri din zona Vatra Dornei, județul Suceava. Fabrica produce "decât" vreo sută de mii de litri pe oră, adică aproape un milion de litri pe zi, îmbuteliată în minim 200.000 de pet-uri de 0,5, 1 și 2 litri. După ce trec prin depozite și magazine, bidoanele alea ajung gunoi. Chiar compactate în cel mai modern mod posibil, mai mult de 400 de pet-uri nu poți aduna într-un balot de 1 metru cub. Așa că mai fac un calcul delicat: preacorecta fabrică Dorna poluează zilnic mediul cu 750 metri cubi de plastic foarte greu degradabil și se dă mare că ajută la ipotetica strângere a 10 metri cubi. Într-un an, cifrele arată și mai clar ipocrizia companiei: Dorna va strânge maxim 3650 de metri cubi de pet-uri (un morman cam cât un bloculeț p+3), și va produce 270.000 de metri cubi de gunoi (un morman cam cât 6 blocuri cu 10 etaje). Așa că întrebarea mea e simplă: ce pula mea e de lăudat la o asemenea companie?

Pe etsy sunt acum 5 seturi de rețete vechi de o sută de ani. LINK

O viață fără proști îți urez.

In poză: niște butoni interbelici din argint, cu monograma. Sursa: https://kolectionarul.ro

© 2019 Bogdan Stoica