Nu te saluta cu o doamna, pentru ca vei ajunge sa faci ce vrea ea

Madalina e o doamna. Sincer, ma mir ca-mi raspunde la salut, la ce diferente sunt intre vocabularul ei si al meu. Am pus asta, tot timpul, exact pe seama acestei chestii: e o doamna, de-aia-mi raspunde. 

Si sa vezi ce mi-a tras-o doamna, duminica....

Veneam  acasa, ca omul rupt in gura de un weekend ca o vacanta de vara, numai in apa si pe sezlong. Si, in fata blocului, soc: ma intalnesc cu D, vecina, care e in acelasi timp si una din cele trei persoane pe care le cunosc dupa nume, din bloc. Pe D n-am mai vazut-o de minim doua luni, ca am ajuns sa ne alienam toti, zici ca suntem idioti, rupem Facebook-ul dar nu ne mai mai vedem in real-life decat din an in paste....

Cum frigiderul era gol, eu deshidratat la maxim, iar D avea 30 de minute libere, am propus sa bem o apa, ceva. Si-am mers la DaVinci Republicii, ala de langa Mega Image. 

Si incepem, ca sa zic asa. Eu cu Coca, ea cu apa plata. 10 minute mai tarziu, se deschide o usa, fix langa Da Vinci, si iese Madalina. Ne salutam, se duce la masina, apoi revine in - sa mor daca stiam unde intra si de ce - si iese iar cu un buchet de flori (vezi foto), pe care mi-l da sa-l dau tipei. 

Asa ceva....

Eram cu vecina, nu cu iubita. Dar modul in care a pus Madalina problema m-a bagat in mat, direct. Si-a trebuit sa purced la cel mai de cacat gest posibil, in opinia mea. Pentru ca eu urasc sa dau flori

Madalina a plecat, si dupa ce ne-am terminat bauturile, am lipit nasul pe usa aia de pe care iesise doamna cu pocinogul ala de buchet in mana. Si-am descoperit o chestie destul de rara in Ploiesti. Seamana cu un butic cu haine de firma de copii, de la etajul Baneasa Shopping City, unde am intrat eu atras de decor si-am iesit socat ca o rochie pentru o fetita de 4 ani costa 1.500 de lei, fara sa fie si o masina de spalat inclusa in pret. Mai seamana un pic cu magazinul British Gallery, din mall-ul mic, din centrul Ploiestiului. Este, pe scurt, foarte misto.

Si-atunci mi-a picat fisa: ce-a facut Madalina nu e o florarie. La ea la magazin nu te serveste o tiganca grasa, care are trusa-standard de flori, feriga, foarfece si celofan. Nu-ti da nimeni cu apa pe pantofi. Nu ai un pret daca esti in jeansi si altul daca porti costum. Nu e nevoie sa te uiti daca nu cumva ai cumparat patru trandafiri ok si unul ofilit. 

E un magazin potrivit unei doamne: mic si cochet. De fapt, asa ii si zice: Boutique-ul cu Flori. Face si decoruri de evenimente sinistre gen nunti, si buchete de ghinionista gen mireasa... Imi doresc sa nu intru niciodata acolo, dar daca vreodata o sa fie nevoie strategica de un buchet, de acolo o sa-l cumpar.

Unul exact ca ala din imagine.

Pe care i l-am dat - !!! - vecinei mele. Nu zic ca D. nu-l merita. Dar nu de la mine, probabil singurul nesimtit care are argumente pentru care nu da flori.

Si totul e din cauza mea: ma mananca in cur sa socializez cu doamnele, desi eu sunt un vorbitor nativ de puloromana...

© 2019 Bogdan Stoica