De ce nu recunosc agramatii ca-i doare limba romana?

Inainte se intampla doar in sms-uri. Apoi si pe Messenger. A urmat chatul Facebook. Acum se intampla peste tot...

Sunt sigur ca ati patit-o si voi. Ca aveti cel putin o cunostinta care scrie cu picioarele, si, cand ii atrageti atentia, va spune ceva de genul "a, stiam ca acolo se pune cratima, dar scriam in viteza", sau "stiu sa scriu corect, dar acum mi-e lene sa ma gandesc la detalii".

De unde, frate, negarea asta? De ce n-ar fi ok sa recunosti ca nu stii sa scrii corect in romana, asa cum spui senin ca nu stii sa inoti, sau sa mergi pe bicicleta? De ce poti sa spui "am ulcer", sau  "nu urla, iubito, bubele astea sunt de la tine, ca n-am mai fost cu altcineva", si nu poti sa recunosti ca te doare limba romana?

Eminescu scria ca o cizma, dar uite ce-a reusit sa ne lase. La polul diametral opus, uitati-l pe Vanghelie: stie mai putine cuvinte decat fiica mea, dar si-a demonstrat competentele in alt domeniu. Probabil ca in furat, pentru ca-l vad cu bani multi si politician de succes... 

Pot sa va dau exemple pe banda rulanta in acelasi sens. 99% dintre fotbalisti, 90% dintre fotomodele, 70% dintre jurnalistii sportivi, 60% dintre bloggeri, 50% dintre politicieni (Maria Grapini rules!) etc sufera grav la capitolul asta. Si viata lor merge foarte frumos inainte, succesele curg pe banda rulanta. Oamenii astia sunt dovada vie ca nu trebuie sa stii sa scrii corect in limba romana, chiar daca esti cetatean roman. 

E nasol insa cand nu stii limba si n-ai nici bani. Salariul minim pe economie scrie pe tine. Nu vei intelege nimic din tot ce vei semna toata viata, si nu vei putea sa evoluezi decat pana la rangul profesional la care esti obligat sa faci un referat pe saptamana. 

Dincolo de toate teoriile astea, de care nici macar eu n-am chef, ramane intrebarea: de ce nu recunoasteti? De ce va suparati cand sunteti facuti analfabeti, agramati, petarzi, sau cand sunteti tratati ca atare? De unde orgoliul asta stupid? Si, in oglinda: de unde bucuria aia ca ati descoperit o greseala gramaticala, intr-un enunt care nu va priveste? 

Eu, de exemplu, joc fotbal ca o cizma. Daca ma prindeti cu mingea la picior si radeti de mine, n-o sa ma supar. La fel, o sa raman calm si senin cand o sa radeti de o mancare facuta de mine, de scorul meu la bowling si biliard, de cultura mea muzicala moderna sau de cea religioasa (pentru mine Pastele inseamna miel, iar Craciunul porc, cine si cand a inviat si-a murit - nu sunt foarte sigur). 

Nu stiu de-astea. De-aia, nici nu protestez cand sunt luat la misto.

Am o singura pretentie: luati-ma la misto corect, sau recunoasteti, in preambul, ca va e greu sa faceti asta. 

Ce e ala preambul? Vezi in DEX, dobitocule. Si nu ma intreba ce e ala DEX, da?