Piarole ACTOR. Si-acum ce facem?

Il stiu pe Narcis Piarole de cand era mic, si, evident, el nu ma stia. Eram prieten cu fratele lui mai mare, Laurentiu, si nu de putine ori am ajuns la ei acasa. Locuiau in conditii mai proaste decat mine, si nici ai mei nu stateau bine cu banii. Eram toti niste copii amarati, ca majoritatea. Acum ne mai vedem prin oras, accidental, si in afara de salut-salut, n-avem vreo treaba.

Cu Laurentiu, adevaratul Piarole, e insa alta poveste. Am fost colegi de clasa intr-un liceu de cretini, cu niste profesori cu mult mai prosti si mai rai decat va imaginati. Dirigintele, de exemplu, ala care ar fi trebuit sa ne ia apararea cand ne nedreptatea cineva, era un dobitoc, pe nume Ene, care ne batea cu un pulan de politist. Pe toti, fara discriminare, pentru ca era doar un moldovean care primise un costum.

Instructorul auto era tot un cretin. Nicoara ne pocnea din dreapta, cand eram la volanul unor masini mai rablagite decat prevede legea. Asupriti fiind din toate partile, era normal sa ne avem ca fratii. Eu, fiind un pic mai atent la manuale, inlesneam si altor colegi drumul spre absolvire. Laurentiu, in schimb, care venea din alta lume, ne tinea partea cand ne luau la capace tiganii din Radu de la Afumati şi - marele merit! - ne-a dus prima oară la femei. Imi aduc aminte ca nici unul dintre noi n-a recunoscut că era virgin, dar toţi ştiam asta! Pe scurt: Laurenţiu nu era smecherul de azi, dar dadea semne clare de leadership. Nu şi in grupul nostru: el, eu, Dutu, Goia, Şpic, formam ceea ce azi se numeşte o gaşcă democratică, fără lider, in care fiecare era bun la ceva.

Pe urma a venit Revolutia, am luat-o razna cu totii, si nu ne-am mai vazut ani buni, decat accidental. Despre Laurentiu si Narcis am auzit, de cand sunt in presa, povesti care-ti fac parul maciuca in cap. Cel mai probabil, o parte sunt adevarate si au platit sau vor plati pentru ele. Altele, insa, sunt doar folclor urban. Un folclor care i'-a facut foarte temuti, in Ploiesti. 

Si acum pica bomba: Narcis s-a apucat de actorie. Cumva, a reuşit să intre intr-o schemă cinematografică, pe care eu o văd de succes, cu Florin Şerban la butoane (Eu cand vreau sa fluier, fluier). Si avem ditamai dezbaterea: e normal să joace un interlop în filme? 

Nu e normal dacă te gândeşti că Narcis n-are ceea ce ne place nouă să credem că sunt studii de specialitate. Nu e normal să aibă fani, cu un trecut ca al lui, dacă filmul o să fie un succes. Dar e bine-venit.

Lumea filmului nu e tocmai un templu al normalităţii. Să fii actor e mai mult o stare de spirit decât rezultatul unor studii academice. Dacă Narcis trece camera şi ţine minte replicile, e bun. Daca are si succes, e vedeta de cinema. Punct.

Plus că mai e un aspect. Dacă Narcis se potoleşte, frate? Dacă a avut nevoie de chestia asta ca să se vindece de demonii personali? Dacă asta e calea lui Piarole-Junior spre normalul unde ne simţim noi confortabil? De ce să-i futem direcţia de-acum? Pe cine deranjează că, timp de câteva luni, cât au durat filmările, Narcis a fost mai puţin interlop? Dacă Ploieştiul e un loc nesigur din cauza lui, nu cumva a fost bine că a avut şi altă ocupaţie, o perioadă?

De fapt, dacă te detaşezi un pic, observi că expresia "Piarole Actor" are numai conotaţii pozitive. Şi pentru el, şi pentru cei care se tem de el. 

Filmul in care joacă se numeşte BOX. Şi abia aştept să-l văd.

UPDATE 2015 - Filmul s-a lansat. Si a fost si premiat.

.............

Comentezi? Fa-o aici: www.facebook.com/bogdanstoica.ro 

© 2019 Bogdan Stoica