Bogdan Stoica

Bogdan Stoica

Nu-s blogger! Numai un idiot poate fi doar blogger si numai un prost il poate citi pe cineva care sustine ca jobul lui este de blogger. Nu-s nici ziarist, desi am fost vreo 20 de ani, perioada din care m-am ales cu ceva competente in comunicare, branding si PR. Nu-s nici scriitor, am scris conjunctural cele doua carti, despre fotografia cu telefonul si despre cat sunt de prosti barbatii. Nu-s nici restaurator, chiar daca stiu sa redau stralucirea unei mobile vechi, eu sunt mai pasionat de schimbarea destinatiei unui obiect decat de repararea lui. Sunt doar fotograf si aveam nevoie de un site care sa spuna ce fac. Faptul ca tu citesti ce postez pe aici, in afara de fotografii, ma onoreaza si ma lasa rece in acelasi timp. 

Website URL: http://www.bogdanstoica.ro

cum sa nu faci sex saptamana asta

Doamneloooor şi domniloooor, premiul pentru cel mai idiot titlu de presă al secolului ajunge la ziarul Libertatea. Ştirea "cum să nu faci sex săptămâna aceasta" este o capodopera, în condiţiile în care orice copil, onanist sau boşorog ştie cum să NU facă sex. Recomand autorilor de la Libertatea articolul "cum să sări în puţul liftului fără să apeşi vreun buton".

Etichetat cu
Citeşte mai departe ...

Tipul din filme nu există / Cum să procedezi, ca șofer, atunci când traversează Bunăciunea

 Dacă opreşti maşina şi îi faci semn să traverseze, tot nu e bine.  Te va privi atent, sa vada daca nu cumva zambesti libidinos. Tu crezi ca n-o faci, dar o faci, pentru ca ori de cate ori vezi o tipa misto, ti se dezactiveaza automat functia de control facial. Si atunci se va uita urat si va porni demn si rigid, in traversare. Toata postura ei fizica va spune "nu sunt aici să-mi vezi tu fundul, în mişcare". Asta desi stie ca il vezi. 

Continuarea e undeva prin cartile astea:

w1w2w3w4w6  

Citeşte mai departe ...

about me

Tot primesc mesaje, de la tot felul de oameni, care mă întrebă ce fel de fotografii fac. Și am constatat că mi-e foarte greu sa spun in ce fel de fotografie m-am specializat. Pot să vă spun ce fel de fotografii am făcut până acum. N-am facut decat de trei ori fotografie de nuntă si de două ori fotografie de botez. Mi-au iesit perfect. De fiecare data insa, placeam foarte tare oamenii prinși în eveniment, și asta a fost motivația mea, în acele momente. În general, refuz joburile de tipul ăsta, din diverse motive: fotografilor de nunți li se cere să mintă prin imagini; urăsc muzica proastă iar o nuntă este un festival de muzică de căcat; nu cred că un singur fotograf poate surprinde toate momentele esențiale ale unei nunți. N-aș zice, însă, "nu" unei ceremonii inedite, în afara șabloanelor clasice, cu oameni mișto, contra unui onorariu strident, care să mă facă să uit că nu-mi plac evenimentele astea.

Fotografie de cuplu? Nu-mi iese rea deloc, dacă mă lași în pace, s-o fac cum vreau. 

Fotografie fashion? Am făcut, fac, deși nu e preferata mea, pentru că mă doare-n cot de modă. O iau ca pe un job și-l duc la bun sfârșit cât pot de bine, sperând de fiecare dată că o să conving fotomodela să nu stea ca un manechin de plastic în fața mea. 

Fotografie cu copii? Da, fără probleme. Piticii mă plac, și eu pe ei.

Fotografia de familie. Da. Mă asigur însă ca familia aia e unită și de altceva decât de același nume...

Fotografia de portret este una din preferatele mele. Cred sincer că și cel mai urât om din lume poate arăta bine într-o fotografie de-a mea dacă reușesc să descopăr ce anume îl umanizează. 

Nud/seminud/budoar. E o graniță atât de fină între frumos și vulgar, încât la un shooting d-ăsta muncești cât la două nunți. Dar îmi iese bine. O fi din cauză că nu-s nici misogin, nici obsedat sexual, nici nefutut, nici prost? 

Fotografia de eveniment corporate. Culmea, deși urăsc festivismul, genul ăsta de fotografie îmi iese foarte bine. Sunt curios, atent, știu să surprind unda de șoc a unui discurs sau a unui moment anume. Daca ma chemi sa fac poze la spider te bag urgent in pizda ma-tii.

Fotografia de arhitectură. Mi se pare extrem de provocatoare, profesional vorbind. Câteodată obțin rezultate de care sunt foarte mândru, deși n-am acel tip de obiective. 

Fotografia urbană & de stradă. O fac zilnic. Eu o consider doar un antrenament, dar de multe ori obțin imagini absolut demențiale. 

Fotografia abstractă. Mă trezesc frecvent atras de forme și texturi, dar n-am întâlnit nici un client care să-mi ceară așa ceva.

Fotografia de produs. Nu-s fan. Fac dacă trebuie, dar presupune atâta pregătire de studio și atâtea trucuri, încât încerc să scap de ea, de obicei. Am un amic foarte bun în așa ceva, vi-l pot recomanda. 

Fotografia de publicitate. Presupune multă editare în Photoshop, iar eu nu am nici un soft de acest fel pe calculator. Sunt de modă veche, îmi place să cred că fotografiile sunt făcute cu o cameră foto, nu cu un laptop. Imi deschid pozele cu un utilitar foto de 300 de kilobiți care știe să facă doar rotații stânga/dreapta, alb-negru și crop. 

Fotografia documentar & fotojurnalismul. Aș putea spune că e specializarea mea de bază, pentru că am făcut poze pentru știri timp de aproape 20 de ani. Și deși ofertele curg, nu mi-e dor de ea deloc. De cele mai multe ori, povestea pe care o spune un fotoreportaj e tristă, iar eu nu mai am chef să mă încarc pshic cu asa ceva.

Fotografia de peisaj. Nu. Chiar nu. Un munte acoperit de păduri nu-mi spune cât îmi spune un singur fir de iarbă, care s-a strecurat pe lângă un capac de bere și niște moloz și se îndreaptă victorios spre soare. 

Fotografia subacvatică. N-am încercat decât cu telefonul. Pare foarte fun. 

Fotografia aeriană. Am făcut de câteva ori, de curios. Din avion sportiv și din elicopter. Sincer, nu-mi spune mare lucru... 

Fotografia panoramică, macro, hdr, în infraroșu... Nu. Mă lasă rece. Mă mai joc cu telefonul.

Fotografia de publicitate. Presupune multă editare în Photoshop, iar eu nu am nici un soft de acest fel pe calculator. Sunt de modă veche, îmi place să cred că fotografiile sunt făcute cu o cameră foto, nu cu un laptop. Imi deschid pozele cu un utilitar foto de 300 de kilobiți care știe să facă doar rotații stânga/dreapta, alb-negru și crop. Am un amic fotograf genial în zona asta, dacă aveți nevoie....

Kit-uri foto pentru Facebook, Instagram... Aici am un avantaj față de alți fotografi, Am făcut presă, PR și publicitate și știu exact ce poate simboliza o imagine și cum să o fac să se potrivească în context. 

Ce mai fac? 

Dau sfaturi, în zona comunicării. 
Scriu pe blog cu un oarecare succes, dovadă că blogul ăsta stă în Top 10 Național de vreo patru ani, și sare de un milion de unici în fiecare an. 

Când am timp, mă murdăresc dând o nouă viață unor obiecte vechi, banale, prăfuite, ocupație care pe afară se numește upcycling.

Și-am scris două cărți: Cum să faci fotografii bune cu telefonul și Tipul din filme nu există.

Mă găsiți pe facebook, instagram, sau îmi puteți scrie oricând la contact @ bogdanstoica.ro.

Etichetat cu
Citeşte mai departe ...

Ce-are Basescu cu Ucraina si cu Tariceanu si cu Rusia si cu....

La umbra mediatică a inundaţiilor din Moldova, proprietarul Upetrom Ploieşti, Gabriel Comănescu, a făcut cea mai tare afacere din viaţa lui: a pus mâna pe zăcămintele petroliere din Marea Neagră, zăcămintele pentru care ne-am judecat cu Ucraina. Afacerea, anunţată extrem de discret de ANRM, pute, dacă e să mă întrebaţi pe mine, fost scriitor, timp de 6 ani, la ediţia română a Oil & Gas Journal. Pute rău. Vă explic pe scurt şi de ce. 

Ianuarie 2009: presa vuieşte despre faptul că nemernicul de Tăriceanu a dat unei companii de care n-a auzit nimeni, Sterling Resources, zăcămintele de lângă Insula Şerpilor, adică o resursă de hidrocarburi care valorează câteva zeci de miliarde de euro. Traian Băsescu iese public în mai multe rânduri şi condamnă afacerile oneroase care au dus la "jefuirea României" de "resurse strategice de energie". Tăriceanu este ameninţat cu DNA-ul, după care asupra afacerii Sterling se lasă o tăcere de excepţie...

Iunie 2009: Sterling Resources anunţă vânzarea a 67,5% din afacerea privind exploatarea perimetrelor XIII Pelican si XV Midia către Melrose Resources. Pentru 90 milioane dolari. Da, aţi citit bine, nu 900 de milioane, nu 9 miliarde, ci un mizilic de 90 de milioane....

Cu ocazia asta aflăm şi de existenţa Melrose Resources. O companie olandeza, specializată în explorarea de petrol şi gaze, dezvoltare şi producţie, cu sediul în Edinburgh (Marea Britanie), care are operaţiuni în special în Bulgaria şi România, alaturi de GSP Petromar-ul lui Comanescu. Haios e că în prima jumătate a anului 2009, când a cumpărat cota Sterling din afacerea Insula Şerpilor, Melrose a avut venituri de 97 de milioane dolari, pe care, in mod bizar, le-au dat, integral, pe perimetrele de langa Insula Serpilor. De banii astia, consorţiul Melrose-GSP Petromar a câştigat dreptul a de exploata două perimetre de vreo 2.000 de kilometri pătraţi în detrimentul unor fraieri, ExxonMobil (SUA). Doar a doua companie petrolieră a lumii. Cum celălalt consorţiu câştigător e condus de Lukoil, să vedeţi, în maxim 10 zile, ce scandal vor declanşa americanii: pai ce-i aici? Era vorba ca Vestul si Estul sa ia fiecare cate un zacamant, nu sa ia rusii unul direct si unul indirect....

V-am spus cine este Melrose: o companie care incasează într-o jumătate de an cât cheltuieste pe protocol o companie petrolieră serioasă. Acum, hai să vedem cine este GSP Petromar Resources. O companie deţinută de Gabriel Comănescu, un fost "locotenent" de-al lui Liviu Luca, care s-a desprins de sindicalişti şi acum deţine şi Upetrom Ploieşti. Compania rulează anual în jur de 200 de milioane de euro, adică extrem de puţin pentru o exploatare petrolieră submarină, care costă de la 500 de milioane de euro în sus. Ce mai contează că nici Petromar, nici Melrose n-au bani de afacerea asta: anual, la Upetrom vine in vizita Traian Basescu. Cu sau fara motiv. 

Asa ca, daca e sa ma intrebati pe mine, Basescu are patru, nu doua fete: Ioana, Elena, Melrose si GSP Petromar. Iar interesele sale personale in zona Ucrainei converg cu cele ale Rusiei. Nu ca fraierul ala de Tariceanu, care s-ar fi asociat cu americanii...

Citeşte mai departe ...

Waven a luat-o personal. Bine că n-a luat-o rapid.

"Bogdan, nu te durea mâna să pui linkul meritat și necesar către sursă. Rușine! PS: știu că acest comentariu nu va apărea așa cum nici celelalte, în care te criticam, nu vor trece de aprobarea ta. Doar că, din păcate pentru tine, acum o iau personal!"

Ăsta e waven, probabil unul dintre puţinii bloggeri locali care pot mânca o pâine din publicitate online. Postura în care s-a pus este însă jenantă. Eu am aflat că a publicat programul abia după ce m-a certat. După aia am mai găsit programul pe două bloguri, doar unul (ploiestiul.ro) citând ca sursă waven.ro. Deci e posibil ca şi alţii să publice o informaţie, nu?  

Ei bine, nu. Ce şanse are unul cu vechime în presă, în faţa unui blogger? Aţi uitat că bloggerii sunt cei mai tari oameni din lume? Că ei ştiu tot-tot, iar jurnaliştii sunt nişte proşti?

Etichetat cu
Citeşte mai departe ...

Printeaza. Citeste. Roaga-te. Si mori.

Stim cu totii ca atunci cand iti faci cont pe Facebook, nu esti pus sa dai un test de inteligenta. [Apropo: asta e chiar o idee buna pentru fundamentarea unei noi retele sociale]

Ati observat noul tip de literatura impus de Facebook? Mici povestioare cretine, cu o intriga incredibil de liniara, scrise cu picioarele.

  • El o cearta, iar ea are cancer si moare.
  • Ea il iubea, el nu, si cand el a vrut s-o ..., ea era cu altul care a facut-o sa rada.
  • Copilul a dat un sut cainelui, pe urma a inceput sa ploua si cand s-a intors sa-l ia acasa, cainele murise.

Preferata mea este insa cea de mai jos. V-o prezint succint.

Erau pe motor, cu viteză mare, el discutând cu tâmpita din spate, care, deşi ăsta avea casca pe figură, îl auzea foarte bine. Au rămas fără frâne, el a murit şi ea a scăpat, după ce şi-a pus casca, tot în mers, timp în care s-a ţinut doar cu bucile. În spital, ea a citit în enciclopedia geto-dacă despre Jimmy Hendrix, mentosane şi baiaramele de pe vremea lui Ceaşcă, care era, după cum se ştie, un geto-dac celebru.

Ce sa mai zic? Dacă şi tu crezi aşa ceva, printează statusul meu, fă-l sul şi bagă-l în mă-ta, de retartad contagios ce eşti.

 

Comenteaza aici: www.facebook.com/bogdanstoica.ro

Citeşte mai departe ...

o salba pentru fiica mea, va rog

M-am topit azi, la serbare, cand am vazut-o pe fiica mea, la serbare, imbracata in costum popular. Nu-s un mare fan al muzicii populare, nu am nici o strachina de lut prin casa, dar azi eram in filmul ala, cu "ce misto e costumul popular romanesc".

Si uitandu-ma la alta fetita, careia maica-sa ii agatase de gat niste margele roz, de plastic, mi-am dat seama de ceva: toata lumea vorbeste de traditii, de simbolurile costumului popular, dar nimeni nu vorbeste despre salba. Salba de galbeni sau de arginti, de la gatul fetelor de maritat. 

Si mi-am propus, pe loc, sa-i cumpar, fiicei mele, o salba. 

Deocamdata, n-am reusit. Ciuciu salbe de vanzare, ciuciu informatii. In acest moment, salba romaneasca e mai degraba un mister decat o traditie. 

Ne-am inteles, da? Daca are cineva o salba de vanzare sa ma caute. 

******

UPDATE: am scris textul asta in 2011. L-am cautat in 2018, sa adaug aici, ca cineva a salvat salba romaneasca de la extinctie. O tipa si tatal ei, care au pornit proiectul Salba Mariei.

Citeşte mai departe ...
Abonează-te la acest feed RSS
© 2019 Bogdan Stoica