www.bogdanstoica.ro

Nu mă mai citi! Nu mă mai citi. Nu mă mai citiiiiiiiiiiiiiiii!

Haters gonna hate, zicea filozoful grec Aristotel. Așa e, nene. Am scris un text pe PSnews.ro despre manipularea media din dosarul Norvegia și mi-au picat în cap mii de troace de căcat. Unii chiar n-au înțeles că textul ăla era un apel la nejudecarea situației până nu primim informații complete despre caz. Iar din toate reproșurile, cel mai mult m-a deranjat ăsta:

"Domnule Bogdan Stoica, va scriu acest mesaj deoarece am citit articolul dvs. legat de cazul copiilor familiei de romani din Norvegia. Sunt profund revoltata de mesajul care reiese din inceputul articolului, si anume faptul ca persoanele cu autism ar avea creierii prajiti. Va sugerez sa cititi mai multe despre aceasta tulburare de dezvoltare si in acelasi timp sa le cereti iertare tuturor apartinatorilor acestor persoane. Spun apartinatorilor pentru ca ele, persoanele cu autism, oricum va iarta si asta pentru ca nu pot gandi ca atata rautate poate exista intr-un om. Apropo, sunt studii care arata ca persoanele cu autism nu prezinta un deficit mental, ci o suprasolicitare mentala ("Teoria lumii intense" care sustine ca autismul este o combinatie de hiper-perceptie, hiper-atentie si hiper-memorie). Asadar, va rog, informati-va sau macar ganditi inaite de a scrie ceva..."

Frate, eu n-am scris așa ceva! Uite citatul: "Pentru mine, devine fascinant autismul pe care opinia publică din România începe să-l manifeste, de ceva vreme. Pare că cineva ne-a prăjit creierii şi că mai putem să ne asumăm doar opinia cea mai vizibilă în spaţiul public, nu pe cea mai bună".

Puteți să mă tăiați în bucăți în piață, puteți să mă dați prin mașina de tocat, o să rămân ferm în a spune că ce-am scris eu nu este o jignire la adresa autiștilor. E o metaforă. O expresie literară. O amestecătură de cuvinte, folosită de mii de ani de cei care se exprimă prin semne scrise și care nu-s analfabeți. Nu mă refeream la autiști, ci la noi toți. F., persoana care mi-a scris mesajul, deși pare o femeie inteligentă, a citit prima frază și a frânat, mental, ca să se enerveze. Apoi a citit doar "creieri prăjiți" în a doua frază și gata, a luat foc.

I-am explicat femeii, succint, cum stă treaba, deși primul impuls a fost să o bag în mă-sa. Și știți ce face? Revine cu mesajul "Cred ca puteati alege o altfel de metafora. Nu stiu daca se pot utiliza "metafore" referindu-ne la la tulburarile psihice si de dezvoltare ale unor oameni"

Eeeee, și aici intrăm în zona lui "nu scrie". O zonă în care eu am lucrat 20 de ani, și care a început cu mesajele venite de la pedeseriști. Apoi de la servicii. Apoi de la pesediști, de la pedeliști, de la peneliști și de la toți căcănarii cu chip de politician pasionați de ce scrie presa. Și când scriu "mesaje" folosesc din nou o metaforă, pentru că cenzura s-a manifestat variat. Au fost amenințări, bătăi, persecuție, controale, filaje, interceptări și, bonus, o mașină incendiată. De-aia, când aud de cenzură, văd roșu înainte ochilor.

Trec peste fractura logică din enunțurile femeii, respectiv că autiștii sunt normali (primul mesaj) dar au tulburări psihice (al doilea mesaj). Trec peste jignirile pe care mi le-a adus (femeia mă acuză de răutate la adresa autiștilor, zici că-s vreun neonazist care a pus gând rău unei minorități). Trec peste toate și vă rog frumos, din tot sufletul meu, să nu mă mai citiți dacă nu vă place ce scriu.

Eu nu pun niciodată benzină de la Lukoil, pentru că nu-mi place ce face în orașul meu această companie. Nu cumpăr detergenți de la Unilever pentru că această firmă îmi poluează masiv orașul. Nu merg în locuri unde se ascultă manele, nu mănânc shaorma și nu beau vodcă, fără însă sa dau cu huo oamenilor care  fac. Puteți să faceți și voi același lucru în ceea ce mă privește: luați-mi audiența. Nu mă citiți, nu mă share-uiți. Boicotați-mă, folosiți doar alte platforme online, unde puteți citi alte texte, scrise de oameni care vă plac. Acționați cum vreți împotriva a ceea ce fac eu, fără însă să mai îndrăzniți să-mi spuneți ce să scriu, sau cum să scriu, pentru că am alergie la cenzură. Am propriul set de reguli de autocenzură, nu am nevoie de ale voastre.

Îi rog pe fanii lui Aristotel să nu se supere că am scris despre un citat inexistent. Era o metaforă. Observați, vă rog, și că mai sus am făcut o metaforă din "căcănari", termen care se referă la angajații de pe vidanje ai companiilor de tip ApaNova din toate orașele României. Sper că nu i-am deranjat. Sau da?

Read more...

Plastic People - studiu fotografic de portofoliu

Habar n-am care-i faza, dar manechinele de plastic din vitrine au inceput sa-mi atraga atentia. Unele ma sperie ingrozitor, altele sunt asezate cu inteligenta, iar unele chiar reusesc sa spuna o poveste.

Nu ma pricep la haine de dama, dar de cand am facut fotografia de mai sus, sunt convins ca puloverul ala se potriveste de minune doar unei femei delicate si sensibile.

 

Fotografia care urmeaza, insa, ma face sa ma gandesc la sex promiscuu, cu o femeie careia nu-i tii minte trasaturile.

manec02bis

 

Nu stiu ce-a vrut sa transmita Zara cu manechinele asezate in aceeasi pozitie. Mie mi se pare un mesaj de genul "imbraca-te de la noi si vei deveni doar o silueta in multime".

manec03bis

 

Stiu o droaie de tipe ca asta. Adica extrem de singure...

manec04

 

"Sora" ei geamana, in schimb, pare ca stie foarte bine ce vrea! :)

manec05

 

O a treia "sora" e cea mai nesigura pe ea dintre toate. De-aia nu se dezlipeste de oglinda...

manec06

 

Tipa e profesoara de fizica, pun pariu...

manec07

 

... iar ea este genul ala de tipa care pare filmata in slow motion, se misca silentios si clipeste lent.

manec08bis

 

Prietena ei, in schimb, vrea sa afle in primele cinci secunde cu ce se confrunta. Genul care nu poate vedea un film pana la capat...

manec09

 

Cand ma uit la grupul asta, nu ma pot gandi la altceva in afara de servicii secrete, filaj, ofiteri acoperiti...

manec10

 

... iar asta imi sugereaza niste petarde de pe centura. Nici nu vad hainele, vad doar o tipa care cauta cu tupeu privirea cuiva si o tipa in genunchi cu gura deschisa.

manec11

 

gasca urbana, cu propriul salut secret...

manec12

 

"Nu trebuia sa te dai la el, venise pentru mine!"...

manec13

 

fetele din Fratelli

manec14

 

Rupe sala, dar o rupi daca o tii pe tocuri mai mult de doua ore...

manec15

 

Lipsa bratelor ma sperie de-a dreptul.

manec16

 

Din nou, gandul ma duce la servicii secrete....

manec17

 

... sau la o tipa care nu poate scapa, pe strada, de un tip insistent.

manec22

 

Ceva e gresit aici. Cred ca au vrut sa sugereze "haine confortabile, de zi", dar le-a iesit "femeie trista care si-a luxat glezna"

manec18

 

Nu mi-a fost niciodata frica de trei fetite. Pana azi...

manec19

 

O operatie estetica nereusita.

manec20

 

O fata simpla si aspiratiile ei.

manec21

 

Read more...

Time Painting - studiu fotografic de portofoliu

Nu stiu sa cant, nici sa pictez, desi mi-ar fi placut la nebunie sa am aceste abilitati. Iar daca la capitolul muzica m-am consolat, la cel cu pictura nu. Si dupa ce am vazut pe facebook niste picturi formidabile, mi-am dat seama ca as putea picta cu Nikon-ul. 

Si-am inceput sa ma folosesc de soare, de vant si de un timp de expunere nici lung nici scurt, pe care nu l-am mai exploatat niciodata.

paint01

 

 paint04

 

paint02

Read more...
Subscribe to this RSS feed
© 2017 Bogdan Stoica