... ăsta ar fi cel mai bun moment. Criza cronică de lideri autentici, psihoza sub care trăiește populația, condițiile economice dificile - toate sunt condiții perfecte pentru apariția de politicieni cu adevărat populari. Nu mă credeți? Uitați-vă la Raed Arafat. Acum două luni era la nivelul "băiat bun, dar are și el combinațiile lui". Acum este la nivelul "salvează-ne, Arafat, doar în tine avem încredere". Dacă Raed Arafat zice "candidez la Primăria Capitalei, o să vindec acest oraș", cred că iese primar cu 80%. 

Nu urmăresc cu mare atenție politica la nivel național. În opinia mea, nu cei care conduc partidele sunt decidenții, așa mă doare fix în pulă de ce spun Orban, Ciolacu, Barna, Cioloș, pe care ii consider niște păpușele cu cheițele înfipte în spate. La nivel local (mă refer la satul meu, Ploiești, sectorul 7), mă uit cu amuzament, pentru că văd niște mesaje atât de proaste și niște poziționări atât de cretine încât ai crede că oamenii vor să devină complet antipatici și să ia zero voturi.  

Ce vreau să zic este că, în acest moment, orice scenariu politic făcut înaintea pandemiei, orice lista de favoriți la câștigarea unor alegeri, orice plan electoral - trebuie aruncate toate la coșul de gunoi. Pandemia va reseta complet politica românească și ne vom trezi cu jucători complet noi. 

O să fie fun. :)

*******

cărțile mele,

ambalate individual înaintea epidemiei și manipulate cu mănuși,

te așteaptă cu autograf și transport gratuit aici 

https://bogdanstoica.ro/shop

Păcat că UE nu măsoară acest indicator, pe care eu îl văd al corupției. Ar fi mișto de știut dacă și în UE, un funcționar oarecare are 5 din 7 rude tot în sistemul public. Dacă și în alte țări europene este posibil ca și tu, și mă-ta, și tac'tu', și frac-tu', și sor'ta, și verii de la Giurgiu și cumetrii de la Sovata să lucreze tot în administrație. 

Ce mi-a venit cu asta? Păi, am avut revelația că nepotismul și corupția din România vor fi catalizatori ai infectării cu noul coronavirus. Polițistul ăla cretin care a mințit că nu vine din zona de risc și s-a internat într-un spital a fost șef în Poliția București, lucra la ADP sector 4 iar nora avea job la Primăria Capitalei. Așa s-a ajuns ca un singur prost iresponsabil să bage în carantină patru instituții vitale, printre care si un spital. 

Și e plin de familii în administrație, justitie, poliție, sănătate. Plin. In foarte putine cazuri vorbim de oameni competenti care si-au castigat posturile pe bune. Si asta s-a intamplat pentru că am tolerat, cu toții, nepotismul, clientelismul, concursurile aranjate, politizarea, corupția. 

Să nu uităm de nemernicii ăștia, dupa ce ne facem bine.

O să ne facem bine, stați liniștiți. Evitam aglomeratiile, pastram distanta intre noi pe strada, suntem atenti ce atingem, ne spalam pe maini, cum am stabilit deja (LINK). 

cartile mele sunt aici

Inițial, n-am vrut să scriu un rând despre noul coronavirus. Eu am luat chestia asta, de la început, ca pe o amenințare biologică mega-serioasă și am considerat că e cazul să se audă doar vocile experților. Din păcate, ce spun experții români în domeniu nu se aude din cauza urletelor influencerilor cretini și iresponsabili, dar și din cauza vocilor celor cu interese financiare afectate de nouă amenințare mondială. Iar azi, la trei luni de când știm de nenorocirea asta, suntem în opinia mea, în pragul unei catastrofe. 

Guvernul este pa. Serios, dacă aveți vreun gând, vreo speranță că la momentul potrivit veți primi ajutorul potrivit, să știți că șansele sunt similare cu cele de la bingo. În ultimele trei luni, Guvernul român nu a făcut proceduri noi, nu a făcut achiziții tactice, nu a făcut instruiri. Mesajele publice, după ce au fost copiate, pur și simplu, după cele italiane, au acum consistenta unui balon de săpun. Nu există un buget de publicitate, nici măcar online, unde s-ar fi putut face o segmentare demografică și adapta textele la diferite categorii de public. Nu s-a luat nici măcar o decizie care să producă efecte pe termen mediu și lung, ci numai de-alea pompieristice, de răspuns la fiecare criza minora. Amatorism si iresponsabilitate - in coordonatele astea se misca, azi, guvernul.

Nu există, la nivel de comunicare, nici măcar o echipa de sociologi-psihologi care să scrie și să livreze mesaje anti-panică (apropo, când strigi isteric "nu intrați în panică!" obții efectul contrar). Nimeni nu s-a gândit că oamenii, speriați de iminenta unei amenințări biologice cu care nu s-au mai confruntat niciodată, o să devină mai degrabă agresivi decât solidari. Că o să vedem/auzim de violente verbale și fizice de tip "marș afară din magazinul meu, cu mucii tăi cu tot" până la "te omor, am copilul bolnav, iar tu tuseai ieri când ai trecut pe lângă noi". Că o să ajungem la bătăi de stradă, jafuri minore și alte cacaturi specifice unei societăți scăpate de sub control. Că bătrânii și copiii cu acces la social media trăiesc zilele astea sub o teroare psihologică greu de imaginat. Și cu toate astea, încă nu există nici o strategie de prevenire a acestui tip de comportament.  

La Ploiești, de exemplu, oras cu peste 200.000 de locuitori, cu un tranzit de încă 100.000 de persoane pe zi, capitală a unui județ cu aproape 1 milion de oameni, în acte definit ca municipiu de rang I, mesajul Guvernului a fost "descurcați-va pe plan local". Cum bugetele autorităților locale și spitalelor sunt deja planificate (a se citi "praduite"), în aceste trei luni nu s-a cumpărat nimic, nu s-a investit în nimic. Nici măcar o procedura de instruire a cadrelor medicale nu s-a făcut. Dacă, Doamne Ferește, mâine apare un focar de 100 de persoane, care generează 20 de cazuri grave de insuficientă respiratorie, o parte din acestea din urmă o să se finalizeze cu deces pentru că nu exista 20 de dispozitive medicale de asistență în respirație (scuze, habar n-am cum se numesc). Nu s-au făcut stocuri de medicamente de tratament al simptomelor noului corona-virus, autobuzele circulă nedezinfectate, taxiurile la fel, iar microbuzele și autocarele care aduc români din Italia curg în valuri.

La începutul lunii februarie, mi-am petrecut o săptămâna studiind măsurile de prevenție utile în caz de risc de infectare corona-virus. Am studiat materiale internaționale, apoi pe cele românești (de fapt, rezumate ale celor internaționale) și am discutat cu cinci medici a căror reputație profesională este peste medie, cărora le-am pus cele mai tâmpite întrebări posibile. Am strâns toate informațiile cu adevărat utile și le-am pus într-o formă accesibilă și unui copil de opt ani (vezi care e tonul in preview-ul din foto, mai sus), într-o carte pe care în alte șapte zile am tipărit-o (cartea este aici -  LINK). Cum ar veni, mie, un biet amator al situațiilor de criză, mi-a luat 14 zile pentru a redacta un kit bun de informare pentru un anumit segment demografic. Guvernului român, cu resurse umane și financiare de milioane de ori mai mari decât ale mele, i-a luat trei luni să insăileze o jumătate de coală A4. Asta deși avea oameni, timp si bani:

- să cumpere și să pună în funcțiune cel putin o fabrică de echipamente de protecție sanitară

- să impună producătorilor români de medicamente să-și convertească producția în medicamente utile în cazul infecției cu corona-virus

- să cheltuiască câteva milioane de euro pe campanii publicitare targetate pe facebook și google în care să comunice tot ce e de comunicat pentru a calma populația activa pe retelele sociale

- să tipărească câteva milioane de broșuri, cu textul adaptat pe grupe de varsta, pe care să le distribuie cu pensia și cu alocația, categoriilor vulnerabile de posibili pacienti

- să revizuiască procedurile medicale, să amenajeze spații de carantină de mii de persoane în fiecare județ

- să cumpere tot ce putea cumpăra în materie de teste, reactivi, termoscanere, aparate de respirat, dotări medicale, pula mea, cum ziceam, nu mă pricep.

Or, din tot ce se putea face, guvernul a făcut doar ... pula mea.

In concluzie....

Aveți grijă de voi. Pregatiti-vă măcar mental pentru disparitia unor servicii pe care le folositi sau pentru inchiderea unor firme de care depindeti (într-o firma de 5 persoane, dacă se îmbolnăvesc doi, restul vor rămâne acasă 14 zile, va garantez). Purtați mănuși de unică folosință pe drumurile dinspre locuintă spre școală, job, etc și aruncați-le numai la gunoi (mie asta cu spălatul pe mâini mi se pare bună, dar nerealistă, degeaba mă spăl pe mâini când ajung într-o firmă dacă după aia ating 5 birouri și 3 uși). Folosiți un dezinfectant bun pentru tălpile încălțămintei când ajungeți acasă, și spălați-vă mai des hainele cu care ați ieșit în oraș. Încercați să evitați pietele si mall-urile, dezinfectați-vă banii primiți. Purtați o discuție cu membrii familiei și discutați scenariile de izolare, carantină, în ce camera facem asta, cine ce face. Rămâneți atenți la toate mesajele venite dinspre profesioniști. Nu subestimați povestea asta: chiar dacă 80% dintre noi ne vom vindeca fără probleme, rămâne riscul ca fiecare dintre noi să infecteze o persoană vulnerabilă la care ține. Eu, de exemplu, n-aș vrea să rămân cu amintirea: "aveam gripa asta chinezească, i-am dat-o mătușii și unei băbuțe din bloc și amandouă au murit". 

Pe intelesul copiiilor, o parte din aceste sfaturi, dar si altele, sunt in cartea despre care va vorbeam mai sus.

Nu mă credeți? Vă dau exemplul Poiana Narciselor. Cel mai frumos loc din România. TIMP DE DOUĂ ZILE.

- În ziua 1 înfloresc narcisele și o televiziune anunță asta printr-o știre.

- În ziua 2 în poiană se duc 10.000 de retardați care rup toate narcisele.

Și gata.

În concluzie: noi suntem un popor foarte mișto dar ca națiune ("ființă colectivă" - pentru inițiați / "stup de albine" pentru proști), suntem de nota doi. Și e normal. După treizeci de ani în care am șters patriotismul din manuale, din filme, din pictură, din magazine, din piețe, e normal ca acum să ne condamnăm unii pe alții la moarte, cu seninătate. De la "între noi, românii", am ajuns la "între noi, străinii". Am făcut un foc mare la care ne încălzim aruncând în el inclusiv oameni, doar pentru că au alt model de telefon decât noi și nici nu știm cum îi cheamă, deci dă-i în pula mea, noi să fiu sănătosi, să curgă muzică și să cânte vinul. 

Stați acasă. Citiți. Citiți seria Străbunicii dacă textul ăsta v-a făcut să vă simțiți un pic aiurea. 

Ieri am vorbit cu L, head-ul unui mall din Ploiești, care urma sa-mi sustina un proiect editorial foarte misto. Am sunat și la un alt mall din tara, unde pregătisem o expoziție într-un mall. Urmă să fac o lansare într-un mall din Cluj, dar am pus și proiectul ăla în stand-by. Le-am spus, tuturor, că nu cred că ar fi ok să chemăm oamenii în mall-uri, în plus față de cei care oricum ajung acolo. Le-am spus că în acest moment, chiar daca vorbim de cele mai curate "piete publice" din Romania, dorința mea cea mai mare se numește: "închideți mall-urile".

Numai că nu se poate. Mall-urile sunt structuri private, care nu țin doar de consumerismul nostru cretin. În ele sunt farmacii, magazine de chestii utile, de strictă necesitate, supermarketuri fără de care unii ar face foamea, pentru că au dispărut 80% din magazinele de cartier. Nu se pot închide mall-urile, oricât de tare mi-aș dori eu. Dar se poate face altceva. Acces controlat, cu turnicheti, astfel încât să nu se mai facă aglomerație. Covor cu dezinfectant și obligativitatea de a-ți decontamina mâinile cu dezinfectant, când intri. Și, cel mai important, interzicerea accesului copiiilor sub 16 ani neînsoțiți de un adult. 

Guvernul a oprit cursurile școlilor. De fiecare dată când s-a mai întâmplat asta, în general pe motive de zăpadă prea mare, mall-urile s-au umplut cu copii. Netul se umplea de glume sarcastice "n-ați avut cum să-i duceți la școală dar ce ușor v-ați croit drum, cu ei, spre mall". Acum nu mai e de glumă. Intr-un mall, dacă un contaminat de coronavirus pipăie două sacouri la H&M, probează un trening la Intersports, atinge un scaun, o masă, o farfurie și o furculiță la Pizza Hut, pune mana pe vreo 20-30 de balustrade, mânere, clanțe, rafturi, geamuri și strănută de vreo două ori pe jos, poate infecta, într-o sigură zi, de la câteva zeci la câteva sute de persoane. Și ar fi foarte trist ca acele persoane să fie copii, care, chiar dacă se pare că scapă ușor de boala asta, își pot băga în spital sau în mormânt părinții și bunicii (mai multe sfaturi privind copiii gasesti aici -  LINK). 

În concluzie:

1. Statul are timp, astăzi, 10 martie, să convoace de urgență cei 20-30 de CEO/decidenți ai mall-urilor din România. Să le explice situația și să facă împreună un plan de măsuri, astfel încât de mâine să se intre în mall-uri în regim de acces controlat, anti-aglomeratie si anti-copii, regim care poate începe chiar de pe 11 martie. Există soluții la orice, până vin turnichetii se pot pune niște malaci la ușă. 

2. Părinții care-și lasă copiii la mall, singuri, in aceasta perioada, sunt niște cretini. Punct. 

citeste si 

"Nu cred că mai mergem la bunica pentru că o să fie război și o să murim", mi-a spus fetița unor amici, la un chef. Era să scap paharul din mână. După un schimb de fraze, m-am lămurit de unde atâta pesimism. Era perioada în care SUA și Coreea de Nord își încordau mușchii, iar părinții fetiței, unul din presă, unul din zona info, discutau în casă, de față cu copilul, despre posibilele consecințe ale lansărilor de rachete de către Coreea de Nord. Atunci mi-am dat seama că nici eu nu am avut multe filtre, când discutam de față cu M, cand era mică. Aveam filtrul dirtywords, să nu cumva să învețe cuvinte urâte, dar nu m-am gândit că ar putea asculta discuțiile adulților când se juca pe lângă noi. Ei bine, copiii ascultă. Interpretează. Și, foarte important, se sperie. 

Revin la zilele noastre. Zilele în care orice copil are un cont pe cel puțin o rețea socială și acces neîngrădit la aproape orice site. Cu ce credeți că rămâne el din panica și din isteria care ne-a cuprins pe toți pe tema noului coronavirus? Vă spun eu cu ce: cu angoase. Și o să fie nevoie de o singura reacție parentală de tip "nu te duci nicăieri că O SĂ FACI CORONAVIRUSU'" ca să se sperie de-a binelea.

Cartea asta vine să ajute, măcar un pic. Răspunde la întrebările pe care le-ar pune un copil pe tema noului coronavirus și dă sfaturile necesare pe tonul și cu cuvintele cu care un copil le-ar folosi.

Pentru părinții dsperati că cineva a bagatelizat un subiect atât de important: chiar dacă sunt scrise într-un mod accesibil unui copil de 8-14 ani, toate informațiile din carte provin din surse beton: Organizația Mondială a Sănătății, Guvernul României, Ministerul Sănătății, Centrul Național de Supraveghere și Control al Bolilor Transmisibile, Comitetul Intersectorial Pentru Prevenirea și Limitarea Imbolnăvirilor cu Noul Coronavirus. Textul final a fost citit și aprobat de doi doctori de specialitate. În plus, cartea are și un mecanism de control parental: poți rupe, pur și simplu, paginile pe care crezi  că n-ar trebui să le citească fiul sau fiica ta (na, tu ești părintele, ești suveran în decizii), fără să "strici" povestea. 

Cartea poate fi cumpărată de AICI.

La un preț mai bun o găsești AICI.