Completează formularul dacă vrei să primești mesaje de la mine. Promit să fie rare, scurte și cool, pentru că și eu urăsc mesajele lungi, inutile și cretine.

Ce poti sa faci cu o chitara veche? #upcycling

Am mai scris pe aici că sunt pasionat de upcycling. Vă recomand tuturor această activitate, pentru că poți fi cât de creativ vrei, înveți o droaie de chestii, faci mișcare și te distrezi de minune.

"Dar cum le faci, unde ai învățat, de unde îți vin ideile?", sunt intrebat cel mai des. Răspunsurile sunt simple: nu știu niciodată nici ce-o să fac, nici cum, iar ideile vin de peste tot, de la internet până la propria căpățână, unde fac corelații idioate privind forma unui obiect și gândindu-mă la un scop stupid. De-aia și cred că oricine poate face asta și mi-ar plăcea ca textul ăsta, scris ca un tutorial, să ajute și alți oameni să-și păteze toți boxerii cu vopsea (scuze, dar eu cu frigul nu le am). 

Proiectul de azi e fără încărcătură emoțională. Nu am ceva istoric, valoros, fragil, în mâini. Am o chitară de prin anii 80, pe care scrie Orfeus. In stare perfectă, poți să ți-o cumperi cu 500 de lei de pe olx, dar a mea nu e așa. E crăpată, lovită, îi lipsesc corzile și majoritatea cheilor de acordare. Așa că o transform, fără regrete, în altceva.

Paranteza 1: Am mai convertit două chitare. Una este acum o etajeră aurie în summer-room-ul fiicei mele, iar cealaltă e un dulap de chei perfect escamotat (placa superioară e prinsă cu magneți de zici că nu se mișcă de acolo) într-o decorațiune de perete. La fiecare am găsit îmbinări și puncte de rezistență diferite, așa că nu mă ajută mai deloc experiența. Cred că de-aia și e atât de fun.

Cu chitara Orfeus încep prin a o face bucăți. Nu știu alți pasionați cum procedează, dar eu cam așa încep orice proiect nou. Văd cum au fost montate piesele, ocazie cu care învăț o droaie despre îmbinări și tehnici folosite și aștept ca vreuna din piese să mă inspire. Să văd încotro o apuc. Cum demontezi o chitară? Ai nevoie de o șurubelniță clasică, nu în cruce, de o pânză de cutter, de un patent și de un ciocan de cauciuc. 

Paranteza 2: Poate părea un proces cretin, dar după ce desfac complet un obiect, îi curăț/șlefuiesc toate piesele. N-am chef să mă julesc/înțep mai mult decât o fac deja, n-am chef să mă murdăresc în plus. Din acest moment, pot să umblu cu piesele fără stres că las urme pe jos sau pe propria piele. Iar dacă vreuna din piese rămâne nefolosită, și în vreo săptămână mă lovește inspirația să fac altceva din ea, mă bucur s-o găsesc curată și gata de lucru.

După ce am terminat cu demontatul, am stat vreo două zile cu chitara făcută bucăți, pe hol. Nici timp n-a fost, nici planuri clare n-aveam.... 

chitara2

 

Azi, însă, mi-a venit o idee și am vopsit partea cea mai frumoasă a cutiei de rezonanță, cea care sugerează forma de chitară. Și o fac roșie pentru că și culoarea ei de bază era tot roșu.

Paranteza 3: Folosesc vopseluri ecologice, pe bază de apă, din mai multe motive. Principalul ar fi că nu-mi plac chimicalele și mirosurile tari. Al doilea e că petele ies mai ușor. Al treilea e că, la final, obiectul nu va mirosi a fabrică. 

chitara3

 

Pentru că știu ce vreau să iasă din chitara asta, știu și ce-mi trebuie. Așa că mi-am cumpărat o scândură bine finisată și am luat măsurile pentru ceea ce vreau să fac. Apropo: proverbul ăla cu "măsoară de trei ori și taie o dată" e pe bune. După eșecuri costisitoare, acum, când vreau să fac chestii îndrăznețe, măsor vopsind una din piese și suprapunând-o pe cealaltă. Și tai fix acolo unde rămân urme de vopsea. Pentru că tot sunt la faza asta, imi iau și tipar după mânerul chitarei.

chitara4

 

Nu pot să tai cu pendularul noaptea, și nici nu s-a uscat vopseaua. Așa că abia a doua zi trec la faza următoare: decupez ce-mi trebuie din scândură și vopsesc. Ornamentul ăla primește un strat normal de vopsea, dar la scândură diluez mult, pentru că nu vreau să ascund fibra lemnului. Am să aștept câteva ore (vorba vine, dracu' știe când o să am timp de asamblarea finală) să se usuce vopseaua și revin.

chitara5

 

Vopseaua s-a uscat. Am asamblat ce era de asamblat. Apoi am dat cu pastă de cuțit peste cuie, am asteptat să se usuce și asta, am șlefuit cu șmirghel, apoi am dat ultima mână de roșu. Consolele le aveam, așa că am dat jos două chestii de pe perete și am montat-o rapid. Ea este etajera-chitară. Are aproape un metru lungime, exact cât chitara originală, și poate suporta orice: cărți, cutii cu fleacuri, sticle de vin sau de parfum, după caz. 

chitara6

În caz că n-ați observat, am făcut mai mult decât #upcycling cu o chitară veche și imposibil de readus în lumea instrumentelor muzicale. De la Orfeus n-am folosit, până acum, decât o parte din cutia de rezonanță. Cu restul a fost mai ușor, pentru că erau deja pregătite. Așa că, în 30 de minute, cu fața și cu gâtul chitarei, care au primit vopsea roșie și spray negru, plus niște agățători de haine vechi, am încropit și de un cuier-chitară. Uite-l, agățat provizoriu, că n-am chef să dau găuri în pereți doar așa, demonstrativ.

chitara7

 

Ce-a mai rămas? Spatele chitarei, corect? Niște adeziv și niște cioburi de oglinzi merg împreună? Hai să vedem...

chitara8

Deci ne-am lămurit, da? Cu o prăpădită de chitară veche chiar poți dota, cu chestii funcționale, un hol sau o cameră. Destul de mișto, nu?

Mi-a mai rămas un singur lucru de făcut. Să întreb: "Care vrei o etajeră-chitară, o oglindă-chitară și un cuier-chitară? Că n-am loc de ele..." 

 

Păreri, ca de obicei, aici.

© 2019 Bogdan Stoica