Omul avea o sacoșă mare, cu vreo 6-7 cutii vechi de bomboane. Toate pline cu poze. “Cât vrei pe ea?” “400. Că-s multe”. Încep să deschid cutiile, una câte una, să văd cam ce găsesc. Concentrat, să meargă repede, că am treabă. Omul ia tăcerea mea drept nemulțumire și începe să vorbească. “Dacă e mult 400, dă-mi 350 și gata. Ce zici? Sau 300? Dă-mi trei sute. Mai puțin de 250 nu accept, să știi. Sau 200. Ce zici, merită, ai găsit ceva? Hai, dă-mi 150 de lei. Dă-mi 100 de lei și de-o cafea și batem palma. Ce zici?”. Am terminat căutarea, că nu mai avea sens. Am zis “bine” și i-am dat 110 lei. Le-am sortat acasă: mai mult de jumătate merg la gratuite, iar restul completează loturile Români în Comunism.
Informează-te, memorează, gândește, înainte să vorbești. VfP 24 iunie
anti-manipulare, anti-dezinformare, anti-panică