bogdan stoica

Mancam cand am vazut promo-ul la TVR News de pe TVR. Niste vedete, cred, desi nu-i stiu pe toti, isi impartisera o fraza care lauda stirile TVR News. Printre ei, am vazut-o, timp de o secunda, pe Antonia, spunand "in fiecare zi" imediat dupa ce alt zero spusese "ma uit la TVR News".

Antonia se uita la stiri in fiecare zi? Pe TVR News?! Pe bune??? Nu pe E!, nu pe MTV??? Ce tampit a creat mesajul? Ce tampit a scris scenariul? Ce tampit a ales vedetele? Cine dracu' inghite aceste doua enormitati: 

"In programul ei obisnuit de montat unghii de gel, intins parul cu placa, dat cu negru la ochi, Antonia isi face zilnic timp sa se uite la stiri."

si

"Cand se uita la stiri, Antonia alege sa se uite la TVR News".

Nu ca vreau sa zic... Dar nu era mai credibil in rolul Antoniei un tip sau o tipa serioasa, ale carui/carei pareri sunt deja cunoscute publicului ca fiind pertinente? Un Plesu? O Mociornita? Nu asa se face un transfer corect de credibilitate? Ce dracu' sa transferi, unui post de stiri mic-mic si necunoscut de la Antonia? Cati din fanii Antoniei (majoritatea fiind clasa a 6-a), se pot constitui intr-un public pentru un post de stiri?

Si curios sa aflu mai multe, am cautat promo-ul pe youtube. Nu e. L-am cautat si pe site-ul TVR. Nu e. Frate, astia au facut un promo menit sa aduca public nou, si nu il difuzeaza si pe net? Asa cevaaaa..... E ca si cum ai vrea sa agati o tipa intr-un club, fiind imbracat frumos dar ramanand acasa... 

Am intrat chiar pe subdomeniul TVR News, si-am cautat Antonia. Rezultatul e mai sus (click pentru zoom).

Epic. Mai ramane sa aflu ca TVR a si platit-o pe Antonia, ca sa apara in acel promo incredibil care nu se difuzeaza decat pe TVR. 

Care pui mana pe promo-ul ala, trimite-mi-l si mie pe www.facebook.com/bogdanstoica.ro. As vrea sa-l pastrez...

Imagineaza-ti urmatoarea situatie: esti la ultima masa, pe ultimul scaun, intr-o sala unde are loc o nunta cu 500 de persoane. Pe usa intra X, pe care vrei sa-l cunosti. Treci cu greu de cei 498 de nuntati dintre voi, te duci la X, intinzi mana, spui cum te cheama, apoi regulamentarul "imi pare bine", si pe urma te duci la masa ta, pe scaunul tau. Pe bune, cat de sanatos/sanatoasa la cap crezi ca pari? :))

De vreo luna, dau iar accept la cererile de prietenie de pe Facebook. Nici eu nu stiu de ce, sincer. Probabil m-am plictisit de cei 300 de prieteni cu care ramasesem dupa ce am facut marea curatenie. Plus ca atunci cand vad o moaca fotogenica, sau niste poze reusite, devin curios ca o pisica...

Ma rog. Deci, am acceptat vreo 50 de cereri. Nu pot mai mult, pentru ca am si eu un disordăr: vreau musai sa văd cine e ăla/aia care vrea sa ma cunoasca. Asa ca deschid profilul, ma uit, accept sau nu si merg mai departe. Ori, chestia asta mananca timp, pe care nu-l am. Si aici vine faza. Opt din zece initiaza imediat dupa accept o conversatie, si opt din zece conversatii incep cu "multumesc pentru accept".

Ce-aveti, mă?

Nu suntem la o nuntă. Nu e nevoie să fii politicos, chiar dacă apreciez că nu eşti nepoliticos. De ce iti bati capul atata? Si daca tot ti l-ai batut, altceva n-ai de spus? Doar "multumesc"? Ai fost la nunta de mai sus, sau cum? Acceptarea unei prietenii pe Facebook nu e ceva pentru care trebuie sa multumesti. Nu suntem la casa regala, sa multumesti pentru onoarea de a... Ala/aia care au acceptat cererea au motive la fel de serioase ca ale tale. Sau, dupa caz, la fel de superficiale. Si de unde chestia asta, cu trimis mesaje la orice ora? Daca urmeaza sa-mi ceri prietenia, apoi sa-mi trimiti un mesaj cu "multumesc pentru accept", si dupa aia te transformi intr-un morman de poze din lista mea de prieteni, mai bine te lasi pagubas. N-am nici o problema cu interactiunea, daca discutam chestii smart, proiecte misto, fotografie sau idei crete. La prostie am insa alergie. Si fix asta-mi sugereaza mesajul ala tamp ca un "sarbatori fericite!" urmat de o tacere de ani de zile.

Pe scurt: nu ai de ce sa-mi multumesti. Nu-s vreo vedeta, sau vreun geniu. Se poate sa descoperi ca avem pareri diametral opuse despre un subiect la care tii, si sa regreti ca ai inceput "relatia" noastra atat de politicos.

Acum ia-ti o carte de aici si taci.

Monday, 18 May 2015 06:02

Donezi pentru Nepal? De ce?

Vad in fiecare zi, la Pro TV, o stire cu drama din Nepal, si cu romanii care ajuta victimele cutremurului din Nepal. Si nu pricep de ce vad asa ceva.

S-au terminat dramele de langa voi? Chiar nu mai aveti pe nimeni amarat, fara casa/ghiozdan/mancare, prin cartier? Pe bune, s-au terminat oportunitatile de a face bine aici, langa tine, de-ti cheltuiesti banii in Nepal? Pe rutele tale, de tip casa-serviciu, nu mai exista nimic care sa-ti sara in ochi prin pauperitatea afisata? Nu mai stii pe nimeni, in anturajul tau, care sa duca lipsa acuta de ceva?

Inteleg de ce face Pro TV ce face. Fiecare post tv respectabil trebuie sa faca, anual, un reportaj bun, demn de concursurile jurnalistice. Postul tv avea in Nepal o echipa de filmare dupa primul cutremur, exact pentru asta. Din perspectiva asta, a maximizarii eficientei cheltuielilor cu deplasarea, al doilea seism a venit ca un bonus. Avand zilnic la dispozitie continut video nou si original, si dorind sa maximizeze si audienta potentiala, nu doar sa obtina un produs de concurs, Pro TV si-a permis sa organizeze si o campanie de intrajutorare a victimelor cutremurelor.

Ce vreau sa spun este ca nimeni, nici un om din organizatia Pro TV nu moare de grija nepalezilor. Totul e doar business de televiziune. Si asta nu e neaparat rau. Cat timp faci bani legal, esti ok. Rau e sa crezi orbeste tot ce vezi la tv si, in cazul acesta, sa ignori raul romanesc, de langa tine, pe care il poti anihila oricand cu o fapta buna.  

Lasa hipstereala, da? Nepalezii au nevoie de fonduri guvernamentale si de un plan coerent de investitii in infrastructura, nu de romani veniti cu degetul in cur sa faca bine dandu-si check-in printre ruine. Nu mila si compasiunea unor ciuri-buri pot reconstrui tara aia, ci oamenii locului, reprezentati prin statul nepalez si aliatii sai.

Comentezi? Fa-o pe www.facebook.com/bogdanstoica.ro

Astea nu sunt masini cumparate mai demult. Dacia aia e in unitate de pe vremea lui Ceasca. Iar restul sunt masini confiscate de Fisc, de la firme cu datorii, sau de la hoti de masini, si donate Ministerului Apararii Nationale. 

Astia suntem, in realitate. Asa functionam. Asa suntem noi pregatiti pentru un eventual razboi cu Rusia. 

#Deprimant

Am scris mai multe aici: http://bit.ly/1H6lGgo 

Am primit acum un an niste sticle. Erau intr-o cutie, izolate una de alta cu niste tuburi de polietilena, umflate. Cred ca si daca saream cu toate cele 85 90 de kilograme ale mele pe cutie, sticlele tot supravietuiau.

De-aia ma duceam asa voios, ieri, la Fan Courier. Avem o chestie, destul de fragila, de trimis cuiva. Am ambalat-o eu cum m-am priceput mai bine, cu cartonul unei cutii de cuptor cu microunde, dar paranoia imi spunea ca daca adauga FanCourier cutiei mele si niste protectii specifice unei firme de curierat mari, chestia mea va ajunge, sigur-sigur, in conditii bune, la destinatar.

Ei bine, nu. Sa trimiti ceva fragil cu Fan Courier este ca si cum ai pune la loto. M-a lamurit chiar fancourierista cu care am stat de vorba, la sediul de langa Ploiesti.

"Sarut mana, am si eu un colet mai fragil de trimis. N-aveti elemente de protectie, un ambalaj suplimentar, ceva?"

"Nu. Dar o sa scriem FRAGIL pe cutie. E ambalat bine produsul?

"Eu zic ca da. Dar ajunge sa scriem FRAGIL?"

"Hm... Vedeti, eu pot sa scriu FRAGIL pe cutie, si oamenii nostri o sa se poarte frumos cu cutia. Dar in camion cutiile sunt stivuite, si nu vede nimeni ce scrie pe cutie".

"A, deci si coletele FRAGIL merg la un loc cu celelalte?!"

"Pai, da. E acelasi camion..."

Ce dracu' era sa fac? E Fan Courier, totusi, nu vreun buticar suspect. Puterea brandului a invins logica si am platit, semnat, etc. Sper ca obiectul meu sa nu calatoreasca pana la Bucuresti sub vreo masina de cusut de 80 de kile...

Acum astept. Stau ca pe ghimpi, pentru ca nu prea castig la loto. Va spun mai incolo daca am castigat la loteria Fan Courier. 

UPDATE - Am castigat! Ce noroc am avut.... 

........

comentezi? fa-o aici: www.facebook.com/bogdanstoica.ro

Ia asta ca pe un sfat de viata, de la unul mai batran decat tine: inainte sa te enervezi, informeaza-te.

1. Presedintele Klaus Iohannis a retrimis Codul Silvic inapoi in Parlament, cu adnotari luate in copy/paste de pe memoriul austriecilor de la Schweighofer, inca de acum o luna. Nu ieri, da, ci la sfarsitul lunii martie. S-a scris prin presa, au fost discutii la tv, dar daca tu esti bou si te informezi doar de pe Facebook....

2. Nimeni nu s-a gandit la un protest anti-Iohannis pana cand nu s-a suparat fostul presedinte pe el. Sigur, voi fi catalogat ca pesedist imputit pentru ca imi imaginez ca virginii de la #unitisalvam ar putea sa asculte de un fost marinar betiv. Dar asa cred, ce sa fac? Mergand duminica la miting, faci jocul unor politicieni de doi lei.

3. Defrisarea padurilor o sa continue si daca te duci la mitingul de duminica. Sunt sanse mari sa se taie niste paduri chiar in timpul in care te duci tu, in fata unei primarii, sa urli ca nu mai suporti defrisarile. Apropo: stii care e cea mai noua metoda de taieri ilegal-legale? Se face un buletin meteo, care a produs "ruperi uscaturi", si se defriseaza cate un versant intreg "in vederea impaduririi ulterioare".

4. Orice ti-ar spune alti prosti, singura solutie de oprire a defrisarii Romaniei este controlul marfurilor. Avem, probabil, 200-300 de fabrici de cherestea, mobila si prefabricate din lemn, plus cateva puncte de export. Acolo trebuie pusa presiune. Acolo trebuie instituite filtre, controale etc, pe termen lung. Orice alta masura de control este o vrajeala, va asigur. Nimeni n-ar mai taia copaci, masiv, daca n-ar avea cui sa-i vanda.

5. Daca decizi sa te duci, totusi, la vreunul din mitingurile organizate impotriva defrisarilor, fa-mi si mie, si tie, un serviciu: cat o arzi pe-acolo butonandu-ti telefonul, scrie si tu un email parlamentarului din colegiul tau. Ceva de genul: "bai papagalule, daca nu faceti o arma letala din Codul Silvic te mai voteaza ma-ta!". Gasesti adresa de email a oricarui parlamentar pe cdep.ro sau pe senat.ro. 

Comenteaza, daca ai ce: www.facebook.com/bogdanstoica.ro

Wednesday, 29 April 2015 17:40

fetita fara chibrituri

Marti seara. Cu niste prieteni, la o discutie, intr-un local din Romania. Un amic observa ca ospatarita incerca sa opreasca un copil sa intre. "Uite, ma, ce frumusica e, si nu-i tiganca", remarca el, si face semn ospataritei sa o lase. Fetita intra, fiecare se scotoceste de niste bani, dispare din campul vizual, noi ne vedem de discutie.

Pana cand alt amic observa ca fetita nu pleaca! De obicei, copiii-cersetori care cersesc prin carciumi vin, iau banii, pleaca, pentru a avea timp sa ajunga si in alte localuri. Ne aducem aminte cat de trista era cand a venit langa masa noastra, si remarcam acum cu totii cat de amarata sta, pe un scaun, intr-un colt. Priveste fix, nemiscata, spre un punct de pe podea. 

Nu-s psiholog, nici psihiatru, dar recunosc tristetea la un copil. "O fi pus-o cineva sa cerseasca, si ii e frica sa se intoarca fara o suma anume", ne dam cu parerea, si o chemam iar la masa. Mai scoate unul doua bancnote si o intreb ce-i cu ea. "Te-a pus cineva sa cersesti?". Raspunde neasteptat de rapid si de curajos, pentru atitudinea de dinainte: "Nu, eu am venit, ca fratele meu are leucemie, si nu mai are nimic in cutie...", dupa care scoate din buzunar ceva ce seamana foarte tare cu un dispenser de medicamente scumpe, cu un mecanism ingenios, care nu permite scoaterea a doua pastile de-odata. "E un milion cutia", mai explica ea. "Unde stai?", o mai intreb. "La Tatarani", raspunde (la 5 kilometri de oras), iar Trattoria e la 6 kilometri de intrarea in oras. "Si cu ce-ai venit pana aici?". "Cu 101 si pe jos", vine, implacabil, raspunsul. Azi a plouat cam toata ziua, iar fetita asta a facut deja 5 kilometri pe jos... Din nou, se duce in colt si reia postura aia incredibil de trista.

Curata. Binisor imbracata. Vorbind extrem de frumos, si de corect. Speriata. Parea abuzata de-a dreptul. Ne-a descumpanit pe toti...

Si-atunci imi vine mie ideea salvatoare: sa sunam la 983, telefonul copilului.

[Paranteza: Pentru cine nu stie: cand vezi un copil in dificultate poti suna aici. Apelul tau este directionat spre centrul de primiri urgente din judetul din care suni. Trebuie doar sa spui ce-ai observat, si, dupa caz, un asistent social vine si ridica copilul. Daca e ceva serios, 7 zile sta intr-un centru de primiri-minori, pana cand un judecator ia o decizie: merge acasa, merge in plasament sau merge intr-o casa de copii.]

Sun. Frate, si-mi raspunde o femeie.... A tinut sa spuna greu si prost orice era de spus. Dupa cum vorbeste, n-ar trebui sa lucreze nicaieri unde se poarta convorbiri telefonice. A tinut sa-mi spuna ca ea acum a intrat in tura. Mi-a frecat ridichea cu numarul, numele, de unde sun, ce-are fetita, cum o cheama (!!!), ce mai stiu, daca o mai pot ajuta cu ceva, in ce calitate sunt la restaurant.... M-am enervat cand m-a intrebat a doua oara cum ma cheama, desi spunea ca noteaza inca de prima data, in registru, dar am parcurs, cu stoicism, procedura lu' peste prajit. 

"Doamna, fetita e prea ciudata si speriata ca sa fie in regula. Si daca ar avea probleme psihice, tot n-are ce cauta la ora asta, singura, intr-un local. Trimiteti pe cineva, va rog, sau va sun toti sefii, la rand. Si notati acolo ca sunt la Trattoria Prestij, pe Republicii, nu la Prestij, pe bulevard", am tinut sa precizez, la finalul convorbirii. Sincer, n-a parut deloc impresionata.

Si lejeritatea aia a ei m-a facut s-o sun si pe sefa Centrului. Care s-a scuzat ca nu e in oras, dar ca asistenta va veni chiar cu soferul ei. "Perfect, te pup, pa", i-am zis, mai linistit.

Cinci minute mai tarziu, ma suna sefa, din nou. Ca unde sunt. Ca femeia a inteles ca sunt la Afi Palace. WTF?!

Si pe urma se declanseaza haosul. Suna telefonul, recunosc fix-ul de la Centru, si raspund, fara "alo", cu: "Doamna, va astept unde v-am zis, la Trattoria Prestij, nu la Afi", si inchid, satul de inca o conversatie de 5-6 minute, mai ales ca fetita ma auzise vorbind la telefon si voia s-o tuleasca.

"Mai stai un pic, te rog. O sa vina o doamna sa te ajute, cu fratele tau", a convins-o prietenul meu. Eram toti patru complet debusolati. Ce era sa facem, daca pleca din local? Sa fugim dupa ea? S-o tinem cu forta? Eu, de exemplu, sunt incapabil sa fac rau unui copil, fie si macar sa-l tin mai strans de mana. Plus ca intram in alte dandanale, eram intr-un local... Patru galigani, tragand de o fetita de 8-10 ani ... nici nu vreau sa ma gandesc cum ar fi aratat scena...

Telefonul suna din nou, iar din receptor imi urla, pur si simplu, cea mai intepata femeie din lume. "Ce-i asta, n-ati zis nici ALO? Cu cine credeti ca vorbiti?!". Mi se urca si mie sangele la cap, si ii explic ca astept de 20 de minute un asistent social intr-un loc unde e un copil cu probleme, si ca nu tin deloc sa vorbesc cu el la telefon. Imi dadusem seama ca inca nu plecase de la centru, daca ma suna de pe fix... "Vorbim cand ajungeti". Tipetele insa continua. Sa-i spun cine sunt. Lasa copilul! Cine sunt! Si sa nu mai ocolesc intrebarea!!! 

Am cedat. Am redevenit politicos si am intrebat daca nu are niste date, din registrul in care s-a notat mai devreme, cand am sunat la 983... "N-am nici o data. Ce date sa am? Cine sunteti si de ce imi vorbiti pe tonul asta?!", continua sa vocifereze creatura.

Am inchis, pentru ca urma s-o injur de morti, raniti, rude si prieteni. Am sunat-o iar pe sefa Centrului, spunandu-i ca are o problema cu cele doua angajate minune: una nu noteaza nimic, iar cealalta vrea sa fie pupata in cur, nu chemata sa-si faca treaba. Ca o ardem inutil la telefon de o jumatate de ora, si nimeni nu s-a pus in miscare, doar pentru o dudă nu i-a spus altei dude ce era instruită şi plătită să facă. Mi-a promis ca regleaza ea situatia, ca s-a inteles gresit, dar ca asistenta va pleca spre AFI, unde sunt trei copiii care nu stiu ce-au facut, unde e si politia...

Epic. Avem intr-un loc trei copii aflati, de bine de rau, in custodia politiei. In alt loc, fara nici un reprezentant al statului, o fetita ciudata, aflata in mod clar in dificultate, panicata complet. Unde se duce asistenta? La cei trei copii, evident. De ce? Pentru ca nu si-a facut damblaua la telefon cu mine, de-aia!

Si-atunci am inteles... Ce dragoste de copii, ma? Ce interes? Ce prioritati?! Si tipa care raspunde la 983 si tipa care urma sa iasa pe teren sunt doar doua functionare, in sensul ala nasol, comunist. Au un serviciu, si atat, pe care-l fac cum vor ele, nu cum trebuie

Ma suna iar sefa centrului. "Las tot si vin!". "Nu mai veni. Fetita a plecat. Ti-am zis ca nu ma apuc sa imobilizez un copil despre care nu stiu nimic, sa-l traumatizez pe vecie". "Imi pare rau..."

Ii inchid. Si mie imi pare rau. Bine ca am apucat sa-i fac o poza, sa nu para ca am inventat apelul sa ma distrez ca un cretin. Imi pare, insa, si bine, ca n-a venit doamna nervoasa care urla la mine. Pun pariu ca daca fetita nu-i raspundea la intrebari, ii tragea niste palme de-i sarea cutia aia de medicamente din buzunare...

Sper din tot sufletul ca fetita sa fie o cersetoare de-aia iscusita si manipulatoare, cu o poezie perfect invatata si jucata de Oscar, si sa ma fi inselat eu. Sper si ca fratele ei n-are leucemie, pentru ca daca are, a cacat steagul. Intr-o zi, sora lui, care cerseste sa-i cumpere medicamente, o sa dispara in portbagajul unui dement, iar cine o sa vada scena o sa sune degeaba la 983. Acolo nu lucreaza oameni, ci functionari.

Sper si ca la 983, telefonul copilului, apelurile se inregistreaza. Iar inregistrarea apelurilor de miercuri, 29 aprilie, sa fie proba in concedierea celor doua vietati care au pus pretioasele lor obiceiuri de seara mai presus de interesul unui copil amarat. O sa ma ocup personal de asta.

Comenteaza, daca ai ce, pe www.facebook.com/bogdanstoica.ro

.................

ANCHETA DE PRESA si EPILOG

 

"România functionează cu taxele tale” este cel mai nou slogan care bantuie televizoarele romanilor. E si cel mai prost, in opinia mea. Nici un copil care ia mai mult de un zece pe semetru, la limba romana, n-ar fi cazut in capcana asta, daca-l puneai sa faca un enunt similar.

Cum, care capcana?

Acea capcana care se evita, in publicitate, scriind  sloganul in toate felurile posibile: taxele tale / taxeletale / taxe letale 

Asa cevaaaaa???? :)))))))

Ati nimerit-o, ma! Da, frate, taxele sunt letale, asa zice tot mediul de afaceri! Modul in care se strang aceste taxe a devenit si el letal, mai nou. In contextul asta, sa faci o asemenea greseala te face copiraitărul anului in sens negativ. Il mai tineti minte pe Charlie Chaplin, in Goana dupa Aur, cand colegul lui rupt de foame il vedea ca pe un copan prajit, si era gata sa-l manance? Acum ganditi-va la un patronache d-asta, semi-doborat de criza: cum citeste el insiruirea de litere de pe ecran: asa [taxele tale] sau asa [taxe letale]

Epic. Romanism pur! Nici sa rad nu mai pot. Am trucat poza de mai sus, cu care se inchide spotul ANAF, tocmai ca sa vedeti cat de vizibila era problema, si cat de usor se putea evita.

Geniul din spatele acestui spot lucreaza, conform youtube.com, la Godmother Advertising Agency. O agentie de succes, evident, dovada ca are si alti clienti. Sunt curios daca gadmadăriștii o sa-si justifice/explice cumva aceasta creatie: Au vrut sa devina celebri? Vreun actionar al agentiei uraste ANAF-ul? Au facut o caterinca hipstereasca?

Cam atat despre creatia spotului. Hai sa vorbim un pic si despre difuzarea lui, de care se ocupa Agenția de Publicitate Media Center SRL, o companie curata, fara probleme, dar care este detinuta de Dâmbovița SA Târgoviște, detinuta la randul ei de Bucegi SA Ploiești, ai carei actionari sunt Transilvania General Import-Export SRL și European Drinks SA, ambele cu datorii - ghici unde? - la ANAF! Doar vreo saij'de milioane de euro au sa dea. Sunt in top cu datoriile, nu asa, la vrajeala...

Misto, nu? 

scrie-mi ceva despre #taxeletale

"Centrul 112 Ilfov-Romania a primit premiul pentru "Cel mai bun Centru de Preluare Apeluri de Urgenta 112 din UE", în cadrul Galei anuale a Asociației Europene a Numărului Unic de Urgenta 112 (EENA)".

Pe bune? Astora de la EENA nu le-a spus nimeni povestea avionului din Apuseni? Sau cea a elicopterului cazul din lacul Siutghiol? Dupa ce criterii ati evaluat sistemul românesc, băi băieţi? Doar dupa scule? Sau v-au facut românii un powerpoint misto, cu niste slide-uri de v-a cazut faţa?

Sa va fie rusine, băi aştia de la 112, ca ati acceptat premiul. Puteati sa va duceti pe scena si sa spuneti: "Multumim, dar refuzam trofeul, pentru ca mai avem multe chestii de pus la punct. Dati-l ineficientilor de nemti, sau papagalilor de englezi..."

Am si eu o experienta fabuloasa cu 112, de pe vremea cand un vecin de-al meu, acum plecat din bloc, isi cam batea nevasta. Cam zilnic! Si intr-o seara am sunat si eu, cam la 112. M-au redirectionat la o sectie de politie, unde un nene m-a certat ca am sunat fara sa stiu "cam cat de grav este, daca persoana vatamata cere ajutor" etc. "Nene, o aud cum urla, prin pereti, scuza-ma pe mine ca femeia nu stie procedurile", i-am spus.

Pentru ca asa era. Fraiera, in loc sa strige ajutor, scotea sunete neinteligibile, de femeie de-aia care habar n-are ce sistem 112 eficient avem. Noroc ca stiam eu niste proceduri mai vechi, si-am oprit bataia batandu-le cu bata de baseball in usa.

Iar politistii aia n-au venit nici in ziua de azi.

112 placut tuturor. D-ala romanesc, performant...

Ai amintiri cu 112? 

Page 5 of 17
www.bogdanstoica.ro
M-a pus google să colectez cookies, deși nu știu ce-s alea și nici dacă am pe unde să le depozitez. apasă și tu "ok" că altfel nu știu ce se întâmplă.