bogdan stoica

Susțin și aprob închiderea RomâniaTV și Antena3, pentru că manipulează, clar! Oamenii de acolo spun lucruri pe care lumea le crede, și asta e manipulare by the book. Sigur, și Digi24 și RealitateaTV manipulează, dar aceste posturi nu pot fi închise, pentru că, la ce audiențe au, nici măcar nu par să fie deschise. Cumva, deși lideri mondiali ai presei planetare, ca Rareș Bogdan sau Cosmin Prelipceanu, spun ADEVĂRURI pe care nici măcar Christos sau Arsenie Boca nu le verbalizau atât de bine, nu vă uitați deloc la ei, în pula mea! Da' deloc, nu pricep de unde atâta răutate....

Țin să precizez și că îmi place foarte mult că se închide gura presei prin acțiuni de forță. Așa se face, frate, într-o societate evoluată, superbă și mișto. Cel mai probabil v-ați luat după Erdogan, plini de admirație pentru metodele prin care face el din Turcia cel mai democratic stat din lume. Eu zic să semnăm o petiție să închidem și Dedeman. Am cumpărat eu niște scânduri, de acolo, care aveau etichete de Holzindustrie Schweighofer, firma aia austriacă care ne taie pădurile. Pentru mine e clar că Dedeman urmărește defrișarea României!!!

Și mâine-poimâine o să-mi închideți blogul, pentru că am scris că mi-a plăcut un film pe care voi l-ați notat cu 0,7 pe imdb. În acest spirit, vă spun în avans că regret din suflet că v-am manipulat. Adaug și un călduros "muie".

Și un sfat, mic-mic: vreți să nu mai apară unul ca Ciutacu la tv? Păi atunci nu vă mai uitați la Ciutacu!  Dacă ajunge să facă audiențe spre zero, nu-l mai cheamă ăștia la serviciu. Eu, de exemplu, nu mă uit. E o tehnică veche, numită de filozoful antic grec Smiley, atât de frumos, cu doar două cuvinte: boi cot.

#fuckciutacu #andfuckyounazipeople

nu-mi cumpărați cartea asta. nici p-asta.

Mi-am cumpărat o carte, azi: Exposition Universelle et Internationale de Paris 1900. Am luat-o pentru că-s mort după cărțile vechi, fără să am habar că o să mă enervez îngrozitor în seara asta. Ghinionul a făcut ca tot în seara asta să revăd postarea lui Adi Hădean pe tema târgului de la Paris, unde guvernul României și-a bătut joc de câteva zeci de mici producătorii români. 

M-am uitat, impresionat ca de obicei, la tipar, la acuratețea gravurilor, apoi m-am apucat să o răsfoiesc. Și-am dat peste România, care își anunțase participarea la expoziția lungă de șase luni, în patru pavilioane, pe lângă cel oficial.

Care, între noi fie vorba, era un mic castel. Pe bune, România a construit, la Paris, pentru această expoziție, la egal cu marile puteri ale lumii, un mic castel. 

Dincolo de faptul că găzduia produsele României la cea mai tare manifestare de business a acelor vremuri, pavilionul românesc se voia un exemplu de arhitectură românească. Uite planurile:

Uite și cum arăta, în fotografiile rămase de atunci. 

Uite și cum se vedea. 

Culmea, deși erau tributari vremii și tehnologiei, oficialii români s-au gândit și la marketing. Pe bune, au permis fotografilor Parisului să scoată cărți poștale cu pavilionul României....

... și au plătit advertoriale, de-alea scumpe, pe două pagini, în revistele la modă ale Parisului.

Și le-a ieșit, frate! Pavilionul românesc a fost numit în presa franceză "Le palais de la Roumanie" și lăudat pentru că arăta unitar trei stiluri arhitectonice românești diferite (ale mănăstirii de la Curtea de Argeș, bisericii de la Horezu și bisericii Trei Ierarhi din Iași). Pe ziaristii francezi i-au dat pe spate cupola de 30 de metri înălțime, expoziția de sare gemă care includea un glob cu diametrul de doi metri, dar și celelalte expoziții, de știință, artă, mecanică, metalurgie, minerale, produse industriale (evident, produsele petroliere erau la loc de cinste, eram centauri în petroale, pe vremea aia doar câteva țări din lume în afară de noi mai aveau rafinării), dar și expoziția de "chihlimbar negru de Valahia". Adăugați expozițiile de manuscrise rare, primele 100 volume ale Academiei Române și nenumăratele dovezi ale creștinismului românesc, de la scoarțe populare cu tematică religioasă, până la psaltiri, evanghelii, cărți de liturghie vechi. Pe lângă ce era în pavilion, și pe lângă celelalte patru pavilioane (restaurantul Românesc, pavilionul Vinului, chioșcul Tutunului și "rezervorul de petrol"), România a expus câteva piese din tezaurul de la Pietroasele. Fix in Luvru. In total, la expoziția de la Paris, produsele romanești au luat 1.090 de premii, iar România a primit locul 10 dintre cele 41 de tari participante.

Nu o să zic nimic despre faptul că, de la 1900 încoace, România a mai intrat în Luvru doar prin turiștii ei. Nici că nu ne mai suportăm aici, la noi, fără sare himalayană, iar de expus sfere enorme de sare românească, la expoziții din străinătate, nici nu mai poate fi vorba, deși sună absolut genial. Din perspectiva celui care a mai organizat un banchet, a mai scris un comunicat de presă, a mai făcut timing-ul unui eveniment și a mai cumpărat/vândut publicitate, mă întreb doar cum dracu' reușeau primitivii ăia de conducători români de la 1900 să se miște atât de bine la un eveniment atât de mare aflat atât de departe de țară, iar acum, cu atâția proeuropeni și europeni-sadea la conducere, cu atâția bani și cu atâta tehnologie, cum morții mă-sii de treabă ne prezentăm atât de prost oriunde în lume? 

Singura explicație posibilă este că liderii de atunci iubeau țara asta, iar conducătorii de acum, de la Iliescu încoace, n-o iubesc deloc. Că ăia încercau să se prezinte țărilor Europei ca de la egal la egal, în timp ce ăștia de acum se poartă ca niște rude de la țară. Altfel nu se explică de ce nu am mai construit și dedicat României, de o suuută cinș'pe ani încoace, nici un alt castel în Europa. Sau de ce  ne prezentăm lumii, ca niște slugi, stând la măsuțe din plastic, amplasate în pavilioane din plastic, de 60 de lei bucata, import China.

Nu? 

p u b l i c i t a t e l a c h e s t i i c e v a m a i v e s e l e

Nu e deloc greu să recunoști un extraterestru, deși arată exact la fel ca noi, se îmbracă normal și au pielea, ochii, părul perfect executate. Îi trădează comportamentul.

Ultimul extraterestru pe care l-am văzut era deghizat într-o babă, cu două sacoșe, care voia să traverseze strada. Mi-am dat imediat seama că e un extraterestru când s-a oprit să se asigure. O babă de pe Pământ ar fi mers relaxată fără să se oprească și fără să se uite stânga-dreapta, pentru că - nu-i așa? - trecerea de pietoni e tot trotuar. În fiecare zi refuz să omor câte două-trei...

Am văzut și săptămâna trecută un extraterestru. Era pe o motocicletă și rula cu doar 30km/oră. Mi-au transpirat mâinile pe volan, pe bune, când l-am văzut ce tupeu jegos are....

Alt extraterestru m-a lăsat să intru cu mașina pe o stradă foarte aglomerată. Eu viram stânga iar el, deși nu trebuia, a oprit mașina și m-a lăsat să virez. Toată coloana de mașini din spatele lui l-a umplut de sloboz pentru gestul lui stupid, dar nu părea să-i pese...

Nu știu cine se ocupă de acoperirea, pe Pământ, a extratereștrilor, dar cred că e un bou incompetent. Fraierul lucrează după un kit vechi, din anii 90, când încă ne comportam responsabil în trafic. Acum, însă, când ne-am transformat în niște nenorociți, normal că ne prindem când apare un extraterestru....

publicitate

Șase lei. Atât aveam de dat, pe o pungă de holșuruburi de 5 și una cu holșuruburi de 4. Eram într-un magazin de bricolaj, la o coadă de doar două persoane, dar casiera aia studia cumpărăturile ăluia din fața mea cu pasiunea unui colecționar. Pe bune, dacă ar fi făcut dragoste cu tubul ăluia de silicon, nu m-aș fi mirat deloc, atât era de absorbită.

Dar de enervat tot m-am enervat. Eram între două ședințe foto, mai aveam 35 de minute să plec de acolo, să duc ceva cuiva și să mănânc. Aș fi dat bucuros 20 de lei pe pungulițele alea două, numai să plec dracului de acolo cu cinci minute mai devreme...

Deci, nervi. Nu era cel mai bun moment să mă întrebi ceva. Și totuși...

"Nu vă supărați, nu ați văzut cumva un căruț?".

Ridic privirea. O femeie de treabă. Cu păr alb în cap, în jeanși și geacă. Mă privea plină de speranță.

Să mor, am rămas perplex...

"Nu mă întrebi de căruț, într-un magazin, cum m-ai intreba de un copil, sau de o poșetă. Ești într-un magazin  plin de căruțuri, în pula mea! Du-te'n morții mă-tii de decerebrată și ia-ți un căruț de la locul de căruțuri și lasă-mă în pula mea în pace!", i-am răspuns femeii.

În gând, bineînțeles. Sonor, am zis doar "Nu".

"Era căruțul meu. Și era gol", insistă idioata.

Deeeci, în momentul ăsta am vrut să-i înfig în ochi toate holșuruburile mele, apăsându-i cu picioarele pe clavicule până le aud troznind. M-am gândit serios să-i iau și buletinul, ca să-i găsesc și să-i omor toate progeniturile și astfel să fac un bine umanității stingând neamul unei familii de idioți patentați care au, împreună, mai puțin creier decât o vrabie.

"Astea-s detalii de oferit, cretino? Ce, ai venit cu el de-acasă? Era cumva înmatriculat căruțul pe numele tău, de trebuia să-l remarc ca pe un Audi cu numărul B01BMW? Și era gol, adică identic cu celelalte nouășpe'mii de căruțuri din magazinul ăsta?! Cauți un anumit căruț, ca o tâmpită sinistră, în loc să iei altul de afară, și oferi ca informație relevantă faptul că era gol? Să mori tu, cât de proastă ești de nu vezi că toate căruțurile sunt la fel și toate-s goale!! Ce urmează să-mi spui, că al tău avea roți? O să și votezi la vară, nevertebrato? Să știu și să am timp să emigrez... Marș în gâtul mă-tii afară, ia în pula mea alt căruț și taci în morții mă-tii de retardată ce ești", am urlat la ea. 

Sigur că tot în gând...

Sonor, am zis doar: "Da, doar atât. Nu vreau pungă. Nici factură. Uitați zece lei. Lăsați așa".

p u b l i c i t a t e

Mi-a scris Caroli. Nu direct, ci prin comunicatorul oficial. Eu am cerut-o și mulțumesc frumos că mi s-a răspuns. Uite mesajul:

Draga Bogdan, am citit articolul tau pe blog referitor la salamul cu sunca Caroli cu 90% carne si dorim sa iti (n.m.) raspundem intrebarilor din articol.

1. Procentul de carne din produsele Caroli – Procesul de fabricare a salamurilor este urmatorul: se alege carnea (X kg), se toaca, se amesteca cu apa, aditivi, condimente si rezulta pasta de salam cruda. Urmeaza umplerea membranelor, fierberea, afumarea, racirea si urmeaza produsul finit: Y kg. Procentul de carne din salam este determinat astfel: X/Y x 100.

Îmi permit să fac pasajul de mai sus mai clar decât este. Deci se iau 90 de kilograme de carne. Se toaca, amesteca cu alte chestii, și rezultă un salam cu 90% carne. Fac calculul de mai sus, adică 90 împărțit la (Y înmulțit cu 100) = 90, ceea ce înseamnă că din 90 de kilograme de carne, la Caroli se fac 100 de kilograme de salam. Ce-i corect e corect...

Sigur ca se pot face si salamuri cu 100% carne, chiar mai mult (de exemplu, salamuri crude, specialitati uscate Jamon Serrano). Noi producem diferite tipuri de salam in functie de ce isi doresc consumatorii. Pentru noi, consumatorii sunt intotdeauna pe primul loc si efectuam deseori research-uri pentru a determina exact ce isi doresc acestia si le oferim intotdeauna produse de calitate si la cel mai bun raport calitate-pret.

Aici sunt de acord cu Caroli. Dacă nația asta e atât de tâmpită încât să ceară salam făcut și din altceva decât carne, Caroli face foarte bine că le oferă oamenilor produsul cerut. Și eu aș face-o. Acum n-o fac. Dacă vii la mine să-ți fac fotografii la nuntă sau la cumetria ta de manelist oligofren, te bag rapid în pizda mă-tii. Pe de altă parte, dacă n-aș avea de ales și ai fi singurul client care mi-a bătut la ușă, cred că aș face-o. Facturile trebuie plătite, aia mică are nevoie de haine și de cărți, nikonurile se uzează.... momentan sunt doar norocos că pot să aleg clienți pentru fotografiile mele. Si cred ca o sa muncesc mai relaxat, pentru o sa-mi fie usor sa livrez fotografii mediocre sau proaste unui client prost de bubuie.

2. “Unde este sunca pe eticheta?” - Sunca se obtine din pulpa de porc, apa si condimente. Salamul nostru este denumit Salam cu sunca, iar pe eticheta sunt trecute toate ingredientele produsului. Practic detaliem ce inseamna “sunca”, respectiv pulpa de porc, apa, condimente si aditivi (E-uri). Aceasta este tehnologia de obtinere a suncii, din pulpa de porc, practica de altfel comuna in piata. Exemple: Meda, Angst, Cristim folosesc aceeasi tehnologie.  

Gata, m-am prins. Deci salamul Caroli are 62% carne de pe aproape tot porcul și 28% șuncă făcută doar din pulpă de porc. De-aia n-am înțeles eu corect ce scria pe etichetă, pentru că habar n-aveam că șunca se face doar din pulpele porcului. Mă întorc, așadar, la calculul de mai sus cu precizarea: alea 90 de kilograme de carne nu ajung așa în compoziția pastei de salam. 62 de kilograme de carne standard sunt probabil doar tocate, iar 28 de kilograme de carne de porc de pe pulpe sunt tratate cu apă, condimente și E-uri până se transformă în șuncă.  

Site-ul Caroli nu functioneaza in acest moment din cauza unor probleme de mentenanta la care lucram. Pana vom reusi sa avem site-ul din nou functional, poti afla mai multe informatii despre produse si nu numai pe platforma Casa Carolistilor.

caroli7

 

Am găsit site-ul. Deci suta de grame de salam cu 90% carne are 15 grame de proteine, 18 grame de lipide și 0,8 grame de glucide. Folosesc informațiile cunoscute: 1 gram de proteine are 4 calorii, 1 gram de glucide are tot 4 calorii și 1 gram de lipide are 9 calorii, și-mi dă că batonul de salam din imagine, de 500 de grame, are 700 de calorii. O informație folositoare. Și ciudată, pentru că suta de grame de carne de porc are 340 de calorii. La batonul ăsta s-au folosit 450 de grame de carne de porc, deci salamul ar fi trebuit să aibă măcar 1.530 de calorii. Ce procesare e aia, care sărăcește carnea de calorii...

Trag linie și anunț că mă bucur mult că mi-au scris caroliștii. Am pus eu in titlu "drept la replica", desi mesajul n-a sunat ca un drept la replica. A fost un email chiar cool, si asta e bine. E semn că oamenii-s atenți la feedback-ul de la clienți (bine, e destul de greu să ignori că 50.000 de oameni au citit un text despre un produs de-al tău). Mă întristează însă că nu m-au contrazis pe tema E-urilor din salam. Că nu vor să le spună pe nume, pe eticheta salamului, fix din cauză că românii au dezvoltat reacții de respingere la produsele pe care poți citi chestii gen E325, E450, E451, E407, E621, E316, E520, E 120. 

Că nu mi-au zis "Băi boule, ai sugerat că otrăvim oamenii cu chimicalele alea! Află că nu e așa, noi punem doar praf de înger și sudoare de zână lângă carnea aia minunată..."

N-a fost să fie. Poate data viitoare.... Nici n-ar fi fost corect, pentru că nu ne amenință nimeni în Carrefour "Te tai pe față dacă nu cumperi salam!". Noi decidem să-l cumparam. Singuri-singurei...

Ai citit? Gata, fugi și dă like la niște poze cu pisici. Continuă-ți viața! Chiar mâine o să cumperi un rahat comestibil doar pentru că reclama tv e cool. Și în cinci zile o să cumperi iar salam. Nu Caroli, că mintea ta îl asociază acum cu un semnal de alarmă. O să cumperi Meda, sau Cristim, tot fără să te uiți pe etichetă. Și-o să il dai lu' ăla micu', cu brânză topită sau cu cașcaval băgat la microunde. Hai pa!

DISCLAIMER - explic, sperând să scap de acuzațiile cretine de tip "te-a plătit Cristimu' să te iei de Caroli". Am scris despre salamul Caroli doar pentru că am văzut la tv o reclamă în care niște copii erau extrem de fericiți să mănânce așa ceva. Și mi s-a părut incorect și dezgustător. Mezelurile nu-s pentru copii. Punct. 

p u b l i c i t a t e

Tuesday, 16 February 2016 04:58

exercițiul bebelușului mort

Au dat-o toti. De la Mediafax la Hotnews, de la Digi24 la B1. "Nu portocalele sunt cauza infectiei bebelusilor".

Si atunci, ce mama dracului este cauza?

  • Apa? Nu are cum. Copiii stau in localitati cu surse de apa diferite. Nu putem vorbi de o contaminare cu eColi a mai multor surse de apă, că altfel întreg județul Argeș se căca pe el de umplea spitalele din cinci județe.
  • Laptele praf? Familiile foloseau marci diferite de lapte praf. Și, între noi fie vorba, chiar metoda de fabricare a laptelui praf exclude șansa ca vreo bacterie să reziste în viață.
  • Vaccin? Medicamente? Un produs medical contaminat cu eColi??? Frate, suntem duși cu capul? Ce șanse sunt ca o bacterie de wc să ajungă într-un produs de înaltă siguranță?!

Ce mai consuma un copil mic? Legume/fructe, daca a inceput diversificarea alimentatiei. Asta ii uneste pe toți bebelușii bolnavi. Deci asta trebuie căutat. Asta e și sursa probabilă a unei infecții cu eColi. În grădini și în livezi se folosește bălegar, ca îngrășământ. Bălegarul înseamnă fecale, iar fecalele sunt mediul primordial pentru bacteria eColi (de-aia se spală fructele înainte de consum). Cumva, printr-un joc crud al sorții, familiile bebelușilor au cumpărat alimente, legume sau fructe contaminate. Sursa poate fi orice, de la un lot de legume autohtone (noi n-avem fructe in perioada asta), pana la un lot de fructe de import. Un lucru e clar: ceva de mâncare, care se vinde, s-a distribuit, logistic, în toate localitățile de reședință ale copiilor, la sfârșitul lunii ianuarie/începutul lunii februarie. Nu e atât de greu să afli ce este, există facturi, avize, mașini de distribuție, nir-uri, mai ales când știi de la părinți că îi unește un obicei de consum, toți își fac cumpărăturile și dintr-un lanț de magazine... 

De-aia nu mi s-a părut logică faza cu portocalele nu sunt cauza.... A fost prea repede. Teoretic trebuiau să se facă seturi întregi de teste pe tot ce-au zis părinții că au dat copiiilor. Unele teste durează o oră, altele durează zile, vin băieții cu halate și tone de chimie în cap, se duc la laborator, pun bucățele de mostre de orice pe lamele, se dă cu nuș'ce chestie, se așteaptă până se formează pete roșii, verzi, mov - pula mea, nu ma pricep, știu doar că e o chestie de durată.... Iar râvna cu care fraza portocalele nu sunt cauza a fost rostită, la o zi după ce le-au luat din magazine, mi s-a părut de-a dreptul suspectă.

A fost atâta grabă în a comunica publicului să consume în continuare portocale, că sunt sigure... A fost atâta disperare să nu fie afectat businessul cu fructe de import al cuiva... Și să nu fie panică. Autoritățile au făcut, cu bună știință, un blat mediatic. Și au avut noroc că presa s-a deprofesionalizat: n-a sunat nimeni la ANSV, vă spun eu, nici de la Mediafax, nici de la Digi, nici de la Hotnews, de nicăieri. Marile redacții ale României au publicat, fără să pună întrebări, comunicatul dat de autorități. 

Până pe seară, când s-a trezit unul să întrebe la DSV Argeș la ce fel de teste au supus, exact, portocalele. Iar răspunsul a fost năucitor: "am căutat pesticide, că nu ne-a zis nimeni să căutăm eColi".

Deci portocalele alea ar putea conține bacteria eColi... Dar hai să le mâncăm în continuare, să nu cumva să rămână vreun șmecher cu TIR-ul plin. Și să consumăm presa, deși până și în marile redacții s-a uitat cum se face meseria asta. Nu sunt sigur că-s portocalele de vină. Piticii mănâncă piureuri făcute de obicei de mămici din mai multe chestii. Poate de vină sunt merele, bananele, morcovii... Dar mi-ar fi plăcut să știu. Și aș fi putut să știu, dacă deseviștii își făceau bine treaba, sau dacă presa s-ar fi urcat în cârca lor până își făceau bine treaba.

E unul din momentele în care înțeleg sevrajul, ca stare de spirit. Înțeleg cum se simte un bețiv lăsat fără țuică, un toxicoman fără seringa lui. Am un chef nebun să fac din nou meseria aia care mi-a futut complet direcția la un moment dat. Mă abțin. Dar tot mi-aș lua Nikonul și-aș pleca la DSV Argeș. Să-l fotografiez pe gușterul ăla unsuros de șef exact în momentul în care eu pronunț "bebeluș mort". Oricine ar fi privi acea fotografie și-ar da seama dacă omul se simte vinovat de ceva.

Chiar așa...

  • Du-te la o oglindă și privește-te cum arăți când te gândești la un bebeluș mort.
  • Apoi gândește-te cum ai arăta într-o fotografie dacă ai fi vinovat de moartea unui bebeluș.
  • Și un ultim efort, te rog: cum crezi că ai arăta într-o poză când nu-ți pasă că ești vinovat de moartea unui bebeluș?

#sămăfutîneadețară

UPDATE - Pe 29 februarie, la 14 zile de la aparitia acestui text, MS a anuntat ca a gasit sursa de eColi din Arges. In branza facuta de o firma locala cu lapte contaminat.

Monday, 15 February 2016 17:52

nasol

"Copilul e bine, mulțumesc. E corigent la șase materii, dar nu se bate, nu bea, nu fumează, nu se droghează..."

"Iubi al meu e super. Bea cam des și și-o trage cu o colegă, dar mereu mi-a vorbit frumos, nu mă bate..."

"Da, Coca-Cola e o prostie de suc, știu că are douăj'dă lingurițe de zahăr. Dar m-am obișnuit așa..."

"Eu o să votez cu Dragnea. Știu că fură, dar nu fură toți?"

"Da, pisi, știu că n-avem bani, dar dacă nu facem și rata asta nu ne mai luăm niciodată un televizor așa mare..."

Mi se pare senzațională povestea cu închiderea stației de metrou Victoriei pentru că o singură persoană a reușit să facă un pas de sub 10 centimetri și s-a ales cu cizma dezonorată. De ce să aducem un expert să vadă ce soluție se poate aplica pentru a scăpa de eroarea aia de construcție? De ce să verificăm cine a fost imbecilul care a tăiat greșit peronul și să-l punem să plătească lucrările de remediere a problemei? Nu e mai bine să închidem stația????

Așa am închis și Arena Națională. Sigur, puteam să acredităm materialul ăla din care e făcut acoperișul. Dura două zile să cerem specificațiile tehnice la fabricant, niște teste de rezistență de la un laborator acreditat și să dăm o ordonanță de urgență de completare a textului ăla invocat de ISU. Dar e mai mișto să închidem.

Tot așa am făcut noua legislație anti-fumat, care interzice complet acest obicei doar pentru că nimeni nu s-a sinchisit să fută la cap patronii de cârciumi să delimiteze bine spațiile fumători/nefumători. Am dat vechea lege la mișto și în loc s-o aplicăm, am așteptat să nu producă efecte și am făcut alta, mai a dracului.

Păi să închidem și trotuarele pe care persoanele cu dizabilități nu pot urca cu scaunul rulant. Tot nu le accesibilizăm, nu?

Să închidem și Ministerul Turismului, care a dat două milioane de euro pe o frunză care n-a adus un turist în țară.

Să închidem tot. Te-a înșelat nevasta? Închide-i pi#da. Ți-a rămas copilul corigent la engleză? Nu-l mai duce la școală deloc. Ai făcut pană într-o groapă? Închide strada.

Să facem din România un loc perfect pentru proști. Ei să conducă tot și să nu facă nimic în afară de a închide tot. O să fie minunat. Așa era și fascismul, în faza lui incipientă....

Ați putea închide și acest blog, pentru că sunt destui cretini care nu înțeleg ce scriu eu aici. Din perspectiva lor, site-ul ăsta e un pericol, oricând le poate pocni o venă citind un cuvânt mai lung...

Pe bune. Închide-mă și pe mine.

 

Rămâneți calmi, e timp destul. Băgați niște tracțiuni, agățați de paltonul vecinului de troleu. Găsiți o babă mai nevolnică și exersați pe ea calcatul în picioare. Cumpărați-vă 5-6 bidoane de apă plată ieftină și aruncați la țintă în față, în lateral și pe după talie. Rememorați câteva înjurături tari, care rimează, cică astea au cel mai puternic impact. Culcați-vă devreme, nu înainte de vă pregăti cele mai proaste haine, pentru că oricum se vor rupe.

De ce toate astea?

Păi mâine e Boboteaza, care vine din grecescul "băbătălia", și înseamnă "olimpiada națională de obținut apă sființită înaintea tuturor'. Cea mai mare bătaie organizată vreodată în lume. Cică și show-ul Survivor e inspirat după fapte reale, petrecute de Bobotează la Vaslui, în 1970....

Pula mea, dacă n-am fi atât de buni creștini măcar o dată pe an, n-am apărea niciodată pe Reuters! Așa că nu faceți țara de râs, da?

#săneluămapaînapoi #puiemătacareteacrescutatâtdeprost

publicitate

Știu că nu mai citiți nimic, știu că nu vă mai pasă de tradițiile românești, știu că faceți Crăciunul fără măcar o pereche de șosete românești în picioare. Și e mare păcat, pentru că românii au fost legați de Facebook foarte profund, din cele mai vechi timpuri. Am citit eu pe net!

Tracii, de exemplu, obișnuiau să pună pe Facebook, încă de la primele ore ale zilei, fotografii cu bradul. N-aveau camere foto performante, așa că cei mai amărâți puneau desene crestate în coajă de brad, pe care le scanau în centrele de copiere de pe lângă cetăți.

Dacii aveau chiar un regulament online, impuse de Burebista. Până se ridica soarele de două sulițe pe cer n-aveai voie să postezi pe Facebook decât fotografii cu copiii nu fuseseră cuminți și erau de vânzare. Apoi treceau Dunărea pe pod de gheață și-și dădeau check-in în Bulgaria, cu mesajul "vătătă futemtătă femeiletătă".

După formarea voievodatelor, obiceiurile s-au diversificat. Oamenii lui Menumorut obișnuiau să-și fotografieze soțiile îmbrăcate în rochii roșii, mulate, lângă brad, pe când în voievodatul lui Glad oamenii postau meme-uri cu "glad to meet you". Gelu oprea netul, de Crăciun, așa că supușii săi își programau postările, încă din Ajun.

Ulterior, în timpul Principatelor Române, românii au început să împrumute obiceiuri de Facebook de la alte națiuni. De la englezi a apărut obiceiul tăguirii prietenilor în poze cu globulețe încă de la ora șase dimineața, iar de la francezi - postatul de melodii de căcat, cam cum sunt ale lui Fuego.

În ungurime, unde internetul a fost mereu o chestie extrem de folosită tot timpul, se postau fotografii cu copacii tăiați și agățați în formă de brad pe fațada fabricilor de cherestea. 

În Vaslui, unde Crăciunul începe pe Facebook cu fotografii de la tăierea porcului, tradiția spune să postezi zilnic, până la Revelion, câte o imagine cu cineva pe care l-ai tăiat. 

La Biblioteca din Cluj se găsește și acum un ziar din 1890 în care se scrie despre obiceiul check-in-ului de tip "mâncând bunătăți de crăciun la ....".

La Sibiu, între cele două războaie mondiale, datina spunea să postezi pe Facebook de Crăciun cele mai bune acte false cu care ai cumpărat ilegal case în acel an.

După apariția telefoanelor cu cameră video, un obicei pe larg răspândit a devenit postarea de fișiere video cu pisica jucându-se cu globulețele din brad.

Revoluția a adus noi schimbări în cultura online românească. În 1990, de exemplu, era foarte cool să postezi că era mai bine înainte și să urci fotografii alb-negru, scanate, cu tine și cu Moș Gerilă, sau să-ți faci un selfie cu portocalele tale.

După cutremurul din 1992, a devenit o cutumă să nu mai postezi pe Facebook selfie-urile făcute în baie în Postul Crăciunului, acum se poartă pozele în lenjerie sau în costum de baie lângă brad.

După anul 2000, a devenit foarte cool să dai share câte unui link idiot, cu sfârșitul lumii.

Acum,segregarea societății este extrem de vizibilă în postările de Crăciun de pe Facebook. Fetele de club postează "uite ce mi-a adus moșul" la fotografii cu mașini scumpe, corporatiștii pun poze de la mare, spunând că urăsc și zăpada și faptul că nu mai ninge de Crăciun, hipsterii postează imagini cu șorici, pe când parlamentarii, mai practici, nu postează nimic despre faptul că și-au dat și/sau mărit pensiile speciale, băga-le-aș toți brazii din România în cururile alea de putori profitoare....

Facebook vă urează Sincere Sărbători de Iarnă!

Page 1 of 17
www.bogdanstoica.ro
M-a pus google să colectez cookies, deși nu știu ce-s alea și nici dacă am pe unde să le depozitez. apasă și tu "ok" că altfel nu știu ce se întâmplă.